miercuri, 29 iunie 2022

ANTOLOGIA PRIETENIEI VOL. VI - 2022

 

(coord. Mirela Minuța Alexa)

 

Mulțumesc, coord.Mirela Minuța Alexa!

Mulțumesc, scriitor Raul Alexandru Mitruți! Copil minunat, succes la toate examenele vieții. Mulțumesc pentru efortul și bucuria întâlnirii cu acest volum. Respect și prețuire... Sănătate și împliniri...

Am primit:

- Antologia prieteniei, vol. VI,volum apărut la Editura Armonii culturale, 2022, ISBN 978-606-746-898-4, 444 p., coord. Mirela Minuța  Alexa - un proiect recomandat și susținut ASCIOR.

- Medalia Festival Concurs Internațional „Elogiul iubirii”, 2022;

- Diplomă Mențiune III, Secțiunea - Poezie seniori - Festival Concurs Internațional de Creație Literar-Artistică ELOGIUL IUBIRII - ediția a IV-a, 2022;

Volumul apărut în condiții impecabile, este dovada clară a calității și a valorii literare.

Mulțumesc celor care au trudit în realizarea acestuia:

- coordonator antologie, tehnoredactor, corector și copertă - Mirela Minuța Alexa;

- colaboratori - Cenaclul Literar-Artistic „Prietenia”;

- Prefață, „Cartea - o casă a prieteniei...”,semnată de către George Călin - scriitor, Ambasador Cultural Convenția ONU-Geneva;

- Precuvântare - pr. prof. dr. Mihail Milea - membru U.S.R. și U.Z.P.R.;

- ASCIOR - Asociația Pentru Civilizația Ortodoxă, Buzău;

- Mihai Cătrună - artist plastic, colaborator;

- Nynna Vizireanu - artist plastic, colaborator;

- Iurie Brașoveanu - artist plastic, colaborator;

- Stelian Necșoi - artist plastic, colaborator;

- Ionica Bandrabur, artist plastic, colaborator;

 

CAPITOLUL I - IN MEMORIAM:

- Valer Popean, Adrian Păunescu, Nicu Gavrilovici, Costy Triță (Constantin Triță), - cărora le promitem neuitare, nemurire, respect și prețuire chiar și dincolo de stele;

 

CAPITOLUL II - AMPRENTE:

- George Călin, George Filip, Florin Grigoriu, Aurel Anghel, Girel Barbu, Teodor Laurean, Ștefan Doroftei, Camelia Florescu, Emil Almășan, Violetta Petre, George Tei, Liliana Liciu, Florin Bogdan Boitan, Sorin Bălășcău, Mariana Nicoleta Bădărău, Mircea Coroș, Viorica Cazan, Liliana Elena Simion;

 

CAPITOLUL III - MEMBRI JURIULUI:

- Mirela Minuța ALEXA, Florin Tudoran, Doina Maria Constantin, Sorin Dumitrache, Nicoleta Tudor, Mihai Soare, Ileana Vlădușel, Ioan Nicolae Mușat,

 

3.1. CAPITOLUL III - JUNIORI:

- Andreea Popan (14 ani), Andreea Berceanu (12 ani), Vlad Alexandru Mărunțelu (23 ani), Luisa Ramona Urucu (14 ani), Maria Daria Balașca Mihoci (13 ani), Ana Enache ( 14 ani), Ada Ceparu (14 ani), Raul Alexandru MITRUȚI (MM, 14 ani), Victoria Maria Pripon (12 ani), Ioana Balmuș (17 ani), Valeria Dulce (18 ani), Valeria Postica (17 ani), Cristina Cracea (22 ani), Paula Diana Handra (24 ani), Casian Ioan Sînpetreanu (21 ani), Dante Vescan (19 ani), Viorela Marinela Sandu (16 ani), Adriana Elena Axinte (19 ani), Adelina Maria Homenco (23 ani), Maria Antonia Vlad (20 ani), Teodora Nițu (17 ani);

3.2. CAPITOLUL III - SENIORI:

- Georgeta Rada, Geta Lipovanciuc, Nicolae Crepcia, Daniela Konovală, Aurelius Belei, Marilena Răghinaru, Elena Stan, Georgeta Muscă Oană, Simona Mihuțiu, Florinela Rusu, Issabela Cotelin, Dorel Mancaș, Lăcrămioara Iuliana Teodorescu, Ionel Alexa, Mihaela Poduț Ienuțaș (MM), Marin Rada, Ecaterina Chifu, Francisc Edmund Balogh, Mirela Cocheci, Olga Văduva Grigorov, Cristinel Badea, Voica Rusu, Elena Obrinteschi, Angela Dumbravă, Gabriela Cecilia Cioran, Lăcrămioara Elefteriu, Constantin Iordan, Maria Alexandra Iliescu, Maria Pană, Laura Ilinca, Elena Mititelu, Bianca Timșa  Stoicescu, Alexa Gavril Alexa Bâle (MM), Florentina Danu, Cosmisian, Andreea Cristea, Rodica Mureșan, Liliana Roibu, Carmen Ifrim Săsărman, N. Marianne, Vasile BELE (MM), Natalia Nicoleta Soare, Sandu Chiva, Marina Costa, Ramona Pantea (Irimie), Mirela Hubali, Nadia Urian, Iuliana Cozma, Ileana Corina Ciuraș, Costache Năstase, Loredana Constantin, Petru T. Grădinaru Vadurile, Cipriana Manuela Nichita Frățilă, Eric Cristian Cirică, Corina Claudia Ioniță, Eugenia Calancea, Arpad Toth, Elena Mărunțelu, Marlena Cristina Răducu, Mioara Zaharia, Vladimir Potlog, Ileana Pușcașu;

 

CAPITOLUL IV - CONCURS ANIVERSAR „PRIETENIA” - 2021:

- Geta Lipovanciuc, Cristinel Badea, Radu Iorgulescu, Ileana Vlădușel, Elena Mititelu, Ramona Pantea, Florin Tudoran, Issabela Cotelin, Marin Rada, Lăcrămioara Elefteriu, Mirela Cocheci, Iuliana Cozma, Florentina Danu, Gabriela Cecilia Cioran, Viorica Cazan, Constantin Iordan, Marlena Cristina Răducu, Andreea Văduva, Liliana Albu.

 

„Prietenia între oamenii de cultură este posibilă doar prin mobilizarea tuturor capacităților individuale a credințelor și conceptelor despre adevăr și viață, despre cunoașterea filosofiilor existenței noastre. Alături de prietenie începem căutarea Adevărului Divin în întuneric, căutând Lumina - Lumina Înțelepciunii, Lumina Adevărului, aceea ce este ascunsă Cunoașterii și face ca să lucreze asiduu la temeinica sa cunoaștere ca om și în special ca ființă socială. Menținerea prieteniei se face numai prin perseverență!”.

George Călin, Cartea - o casă a prieteniei..., (p. 5).

 

„Această Antologie a prieteniei, condusă de inimoasa scriitoare din Arad, Mirela Minuța Alexa, este o ofranda dragostei lui Dumnezeu întrupată în relațiile interumane, ca mod de viață paradisiacă pentru noi toți. Izvorul adevăratei prietenii veșnice este IisusHristos, Care a venit din Ceruri, să se împrietenească cu noi, oamenii, și să ne arate pe viu, în mod real, dragostea nemărginită a Tatălui Ceresc!”.

pr. prof. dr. Mihail Milea, (p. 14).

 

Felicitări tuturor!

                                                                            VASILE BELE

                                                                     Chiuzbaia, 29 iunie 2022

Poetul Gelu Dragoş prezent în revista "Surâsul Bucovinei", nr. 2 (30), iunie 2022

 


Noroc cu poetul Vasile Dan Marchiş care a postat PDFul revistei, pardon PRESTIGIOASEI reviste "Surâsul Bucovinei", nr. 2 (30), iunie 2022, pe facebook,  unde mă regăsesc şi eu cu versuri, poezii  trimise pe la sfârşitul anului trecut sau începutul acestui an, nici nu mai ştiu, dar bucuria este aceaşi. 

Ceea ce surprinde neplăcut e faptul că, aşa cum s-a plâns cu ceva timp în urmă că a fost omis de un confrate (Vasile B.) când a publicat în  PRESTIGIOASA revistă culturală "Moldova Literară" condusă cu profesionalism de prietenul Mihai Ştirbu, aşa a procedat el acum! S-a menţionat pe pagina personală de facebook  DOAR EL SINGUR!!! De ce spun asta? Pentru că în acest număr din "Surâsul Bucovinei" în afară de mine mai apar cu materiale maramureşenii George Petrovai (pag. 2) şi Ştefan Doru Dăncuş (pag. 64). Trebuia să-i (să ne) amintească pe toţi trei, nu credeţi dragi cititori ai blogului "Moara lui Gelu"? Nu intru în amănunte, nu intru în alte detalii despre discuţiile lui (interminabile, seci, fără finalitate, sterile şi epitetele ar putea continua) cu alţi colegi într-ale scrisului, cum ar fi Bogdan Nicolae Groza sau Gavril Alexa Bâle pe aceeaşi reţea de socializare amintită mai sus, nu doresc să dezvolt subiectul VeDeM şi să despic firul în patru, dar prea se nimereşte  la "faza" aceasta proverbul românesc "Hoţul strigă hoţul" sau un altul mai potrivit: "Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face"! Punct. Cu toate acestea "surâsul" o să-mi rămână în continuare în inimă şi pe buze! Şi dacă tot sunt la capitolul proverbe (ce bine este să ai puţină şcoală) închei cu acesta: "Nu mor caii când vor câinii"!

Personal, mulţumesc dr. Sorin Constantin Cotlarciuc şi Ioan Mugurel Sasu pentru publicarea poeziilor: "Privim în aceeaşi direcţie", "Poveste", "Lumea începe cu tine", "Femeie - Poarta Raiului" (pag. 79) şi le doresc confraţilor moldoveni mult succes pe mai departe! E greu astăzi să susţii o revistă literară!

                                                                                                  Gelu Dragoş, U.Z.P.R.

Județul Maramureș va fi promovat la Washington, DC

 


Consiliul Județean Maramureș a răspuns invitației Ambasadei României în Statele Unite ale Americii și Institutului Cultural Român de la New York și se va alătura evenimentului Romanian Weekend at the Wharf, care va avea loc în perioada 9-10 iulie, la Washington, DC.

Manifestările vor avea loc în contextul aniversării celor 25 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic dintre România şi SUA și vor oferi participanților oportunitatea de a lua contact cu creația folclorică, meștușugurile populare și gastronomia tradițională, într-un cadru care își propune redarea cât mai fidelă a spiritului autentic românesc.

Alături de reprezentanții Consiliului Județean Maramureș, la eveniment vor mai fi prezenți artiști din cadrul Ansamblului Folcloric Național „Transilvania”, dar și îndrăgiții meșteri populari Daniel Leș și Petru Codrea. Momentele artistice, reprezentațiile de meșteșugit, expozițiile de straie populare și degustările de bucate tradiționale și vin sunt doar câteva dintre surprizele pregătite de către organizatorii Romanian Weekend at the Wharf.

Pe scena din capitala Statelor Unite ale Americii vor mai urca și alți artiști români, care vor încânta publicul cu un repertoriu variat și reprezentații inedite. Totodată, sub patronajul Ambasadei României în Statele Unite ale Americii, prima zi a evenimentului se va încheia cu o seară maramureșeană.

 

Biroul de presă al Consiliului Județean Maramureș

Constantin Gheorghe: „În general, omul prevăzător își face iarna car și vara sanie”

 


În general, omul prevăzător își face iarna car și vara sanie. Ucraineanul prevăzător își pune problema ce va face, după ce Ucraina va câștiga războiul, cu aceia care au colaborat cu ”ocupanții”. Acum, cine sunt colaboraționiștii, care trebuie pedepsiți? Medicii, care au asigurat continuitatea sistemului de sănătate? Profesorii, care au continuat să predea? Vânzătorii din magazine? Șoferii din transportul în comun sau de pe ambulanțe? Funcționarii din primării, cum ar fi aceia de la starea civilă? Cei care repară sau operează sistemele de apă, canal, salubritate? Sau doar șefii de instituții? Că de politică nu poate fi vorba. Și nici de alegeri. Dar dacă au loc alegeri, și ăia de-i consideră ștabii de la Kiev ”colaboraționiști, sunt aleși pe bune de locuitorii respectivelor sate și orașe?

Întrebarea corectă ar fi: ce soartă vor avea cetățenii ucraineni de etnie rusă și rusofonii, în cazul în care Ucraina re-ocupă teritoriile din Donbas? Urmează alungarea lor, și înlocuirea cu ucraineni ”verzi”, patrioți și vajnici apărători ai ucrainismului?

E o discuție pe care toți democrații și europenii, care vor să primească Ucraina cu brațele deschise în UE, comunitate de valori, nu-i așa, nu vor nici în ruptul capului s-o facă. Că ar fi semn de slăbiciune principială și aprobarea acțiunilor Rusiei. Asta e!

Autor: Constantin Gheorghe

Indicele de confort termic a atins pragul critic de 80 de unități

 


Indicele de confort termic a atins azi, 29 iunie 2022  pragul critic de 80 de unități în municipiul Baia  Mare și oraşele Sighetu Marmației, Târgu-Lăpuş, Dragomireşti, Vişeu de Sus, Seini şi Şomcuta Mare.

Indicele de confort termic este un index care coroborează temperatura aerului cu umiditatea relativă (mărimea fizică egală cu cantitatea de vapori de apă care există într-un amestec gazos de aer și apă) pentru a determina o temperatură aparentă, cea resimțită de corpul uman. În mod normal, corpul uman se răcește prin transpirație, proces în timpul căruia apa se evaporă, iar ca urmare căldura reținută se diminuează. Atunci când umiditatea relativă este mare, rata de evaporare a apei se reduce. Indicele influențează activitatea organismului uman atunci când umiditatea este ridicată. Corpul uman pierde mai greu căldura, iar temperaturile ridicate sunt mai greu de suportat. Aerul pare greu respirabil în perioadele de disconfort termic.

                                                                                                  ANM

Tezaur din argint descoperit în Maramureş, vechi de 2.100 de ani

 


La Valea Chioarului, la începutul lunii iunie, un grup de tineri pasionați de teledetecție au descoperit un tezaur de argint format din brăţări, fibule şi alte podoabe din argint, dar si câteva mărgele făcute din rocă, datând probabil din sec. I î.Hr.

Sunt 39 de piese din argint vechi, două seturi complete de podoabe femeiești de peste 2.100 de ani. Cel mai probabil au aparținut unor femei de rang înalt, specialiștii spun chiar că ar fi vorba de preotese dacice. De asemenea, se mai crede că aceste podoabe au fost depuse ca ofrandă zeilor şi nu au fost pierdute sau abandonate.

Tezaurul descoperit era îngropat la aproximativ 10 centimetri, lângă un drum vechi, în apropierea localităţilor Fericea şi Curtuiusu Mare, Comuna Valea Chioarului, judeţul Maramureş.

Descoperirea este cu atât mai interesantă cu cât este unică din mai multe puncte de vedere. Mai precis, faptul că sunt două seturi, dar şi că sunt seturi complete.

„Se mai găsesc tezaure, dar prea puţine seturi complete. De obicei se găseau fie brăţări cu lanţ la gât, fie fibule – broşe cu brăţări. Aici s-au găsit şi lanţ şi fibule şi curea şi brăţări. Sunt două seturi complete de femeie. Şi sunt seturi de femei de cel mai înalt rang”, a declarat Marius Ardelean, muzeograf, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

                                                                                  Cristian LAURENŢIU

Întâlnire cu academicianul Ion POP la Mireşu Mare

 


Operetă pentru băimăreni

 


Consiliul Județean Maramureș prin Muzeul Județean de Mineralogie ”Victor Gorduza” Baia Mare organizează o seară a melomanilor prin concert susținut cu artiști ai Operei Naționale Române din Cluj.

Recitalul de opere și operete, producții de musical și lieduri va avea loc sâmbătă, 9 iulie de la ora 18:00 la sediul Muzeului din bulevardul Traian nr. 8 Baia Mare.

Accesul este gratuit.

Proiectul este realizat cu sprijinul Municipiului Baia Mare.

                                                                                                                  GDL

IN MEMORIAM - DUMITRU FÂNĂȚEANU

 

(n. 28 iunie 1944 - d. noiembrie 2021)

 Motto:

„Când vei spune despre mine,

Că sunt singur și departe,

Eu, voi locui-n vitrine

Și îți voi zâmbi din carte”.

(Dumitru Fânățeanu, poemul „Legământ”, din volumul „Singurătatea poetului”, p. 65)

 

IN MEMORIAM - PRIMUL 28 IUNIE, FĂRĂ POETUL DUMITRU FÂNĂȚEANU!

 

„Diminețile se înalță

în jertfa

dăltuită-n destin -

măreția lumii

se pierde-n viclenii”, (din poemul „După cum urmează”, p. 124, volumul „Singurătatea poetului”).

 

DRUM LIN CĂTRE STELE ȘI ÎNGERI, poetului care a trudit pentru a-și aduna în volume de versuri, frământările sufletești, cu cele mai inspirate titluri. Când „Necuprinsele azururi”. Când „Veacuri pe cărări de pământ”. Când... De exemplu, când a fost timpul pentru „Singurătatea ecoului”? Se întâmpla, în anul 2016. Volumul a apărut la Editura Grinta, Cluj-Napoca, ISBN 978-973-126-611-4, 158 p., cu o prefață, semnată de Adrian Țion, numită „Un ecou șoptit” și cuprinde frânturi de suflet, puse în vers - un vers încărcat cu metaforă, figuri de stil, foarte folosite de către autorul, care și-a început Marea Călătorie spre Cer și Stele - Dumitru Fânățeanu...

Am avut plăcerea de-a vorbi cu soția acestuia, rămasă pentru a-l plânge și a-i duce visele mai departe. Cuprinsă de amar și supărare, cu lacrimi în ochi, mi-a povestit despre dorul de poet (soț, tată și bunic)... despre supărările și tristețile ce-i cuprind sufletul, despre visele în care apare pentru a-i spune să fie puternică, să fie tare în fire... și câte și mai câte.

Născut, imediat după sărbătoarea Sânzienelor și în ajunul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, poetul și-a construit propriul Univers poetic - ba din rimă clasică, ba din vers alb (poezie contemporană), dar mereu i-au stat alături Muzele și Ursitoarele.

„Se lasă toamna peste lume

în legănări sfioase de dor.

Diminețile își revarsă candoarea

peste râuri, smerit.

timpul se risipește

pe cărările vieții,

înverșunări numără zarea de plumb”,

ne avertizează în poemul „Fiecare clipă”, din volumul „Singurătatea poetului” (p. 22), parcă pregătindu-și Marea Plecare, mult prea timpuriu. Este adevărat, că undeva, cândva, pământeni fiind, fiecare avem o clipă în care renunțăm la tot și la toate, și ne aventurăm cu curaj, pe drumul către Infinit.

28 iunie - zi de binecuvântată sărbătoare în familia Fânățeanu... Se năștea poetul metaforelor înflorite sau semănate pe câmpiile pline de verde, pentru a da rod. Și, rodul nu a lipsit, sau nu a încetat să apară. Volumele de versuri sunt dovada clară că el, poetul, s-a frământat. Pământean fiind, a avut tristeți și doruri, a avut realizări și cunună de zâmbete... când, cum l-au purtat pașii, până într-o zi...

28 iunie, un an istoric, 1944, venea pe lume Poetul. Nimeni nu a știut nimic, despre ce o să fie, înafara Ursitoarelor care au fost sensibile și generoase... Așa au primit poruncă de la Îngerul păzitor... „Mergeți și ursiți-i! Să fie cuminte și luminat! Să fie înțelept, iar la vreme de cules rime, să-și umplu ,,coșarca sufletului” cu roade. Bogat sufletește, să trăiască în armonie, ajutând și încurajând pe cei tineri”! Așa a făcut. Ăsta i-a fost rostul...

28 iunie, zi în calendar de lumină!

28 iunie, zi în care și Sfântul Soare zâmbea!

Se năștea Poetul... iar „Necuprinsele azururi” (2013) prindeau zorii unei întâi dimineți sortite în dumnezeire...

Azi, citindu-i opera, îi dau perfectă dreptate. Mă uit spre seninătatea cerurilor în dorința de-a-i trimite un salut, un vers, o strofă. Atâta găsesc:

„Mi-e tot mai greu să rătăcesc

printre înalte piramide din lumesc...

Dar ți-am spus că vei rămâne

tălmăcită în vegheri și în cuvânt”, (din poemul „Iubito, se cuvine”, p. 64, volumul „Singurătatea poetului”).

Prefațatorul volumul „Singurătatea poetului”, Adrian Țion, afirma în cuvântul Domniei Sale, cu referire strictă la poet și poezie: „De la primele versuri, poezia lui Dumitru Fânățeanu te întâmpină cu prietenie și delicatețe. O prietenie care se revarsă din preaplinul unui suflet generos și candid, delicatețe ca semn de distincție intelectuală și pertinent salt în zborul imaginativ creativ”, (p. 5).

„Până mai ieri, purtam

în adâncul meu, galaxiile

ca un fluviu năvalnic.

Acum, timpul îl simt

în trecerea lui

când ploile toamnei

îmi ciugulesc din palmă”, (din poemul „La ceasul neștiut”, p. 17, din volumul „Singurătatea poetului”) - cât de frumoasă și sensibilă exprimare. Cuvinte încărcate de simbol și semnificație aparte - asta transmite poetul Dumitru Fânățeanu - candoare, lumină, speranță, răbdare, prietenie...

„Coboară cerul peste ape

luminând absintul

dorul se înalță

asemeni ierbii

ce răsare

fără-mpotrivire”, (din poemul „Coboară cerul peste ape”, p. 113, volumul „Singurătatea poetului”).

Ecoul, azi, rămas în singurătate, cheamă poeții pe drumul Muzelor, în Câmpia Cuvântului, la izvorul Dorurilor rotunde... Azi, ecoul, își adună forță din culorile curcubeului, nu din sufletul și frământările poetului Dumitru Fânățeanu... Azi, ecoul, îi este prieten printre stelele răbdătoare... își plânge fără să îl vadă cineva, pasul singurătăților pământești... Azi, ecoul este doar o umbră, iar poetul un destin.

Dar poetul nu a plecat definitiv. A rămas urma pașilor săi. Au rămas visele adunate în versuri-metafore... A rămas Cuvântul pentru a dovedi existența efemeră. Da! „Dinspre cuvinte”, răzbate lumina și adevărul rostirilor la ceas de adevăr:

„Se așterne amurgul

peste zări

cu un foșnet domol,

curge în noapte

pe cărări tăinuite -

murmură stelele

asemenea izvoarelor

ademenindu-mă

înspre cuvinte”, (din poemul „Dinspre cuvinte”, p. 94, volumul „Singurătatea poetului”).

 

***********

 

Motto:

„Am iubit cuvintele în esența lor divină,

Cum însuși timpul în credință-l mai păstrez

Și când obosit m-am reîntors la fântână,

În miracolul firii l-am înveșmântat și în crez”,

(din poemul „Cuvintele, iubirea mea”, din volumul „Veacuri pe cărări de pământ”, p. 11).

 


VEACURI PE CĂRĂRI DE PĂMÂNT – 2014

 

„Dumitru Fânățeanu a fost, vreme de peste trei decenii, directorul Casei de cultură din Baia Sprie, frumoasa Sprie de sub poalele Gutinului, unde și-a pus amprenta, în mod benefic pe viața culturală a orașului minier - atestat documentar din 1329. Manifestările artistice organizate de el de-a lungul timpului, vernisajele de expoziții de pictură și sculptură, cu lucrări semnate de artiști profesioniști și amatori de mare valoare (orașul Baia Sprie având cel mai vechi cerc de artă plastică din țară!), lansările de carte, Cenaclul literar «Ion Șiugariu» (înființat la scurt timp după angajarea în această instituție), au fost prezențe constante și memorabile în viața orașului. Mulți artiști și scriitori ai locului, dar nu numai, îi datorează seri și întâlniri de neuitat...”, scrie Nicolae Scheianu, în prefața volumului „Veacuri pe cărări de pământ”, apărut la Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2014, ISBN 978-973-126-611-4, 158 p., numindu-și-o metaforic „Esența poetică și puterea cuvântului scris”.

Mi-a rămasa la suflet, poemul „Toamnă” (p. 146), dedicat „satului natal, Tăuții de Sus” și evident tuturor celor care-l locuiesc cu mândrie și iubire de glie... cât de frumos a descris atmosfera rurală - „dimineți candide”, „ape line”, „amiezile-mbracă rochii din flori”, „amurguri din tălăngi pe la stâne”, „timpul adoarme-n pridvor”, „miros de castane și struguri”... doar în basme românești mai întâlnești asemenea frumuseți. Cred că și-a iubit satul natal... a iubit tot ce înseamnă tradiție și zestre strămoșească, iubire față de glie, față de țarină, pământ al dacilor liberi...

                                                                                 VASILE BELE

 

 

Spre o nouă ordine mondială

 


Ucraina a devenit axis mundi, buricul pământului, ţăruşul în jurul căruia se învârt marile puteri economice şi militare ale lumii. Conflictul nu este, aşa cum ar părea, un petic de pământ, ci o teribilă luptă între un mod de viaţă, între o filozofie, o confruntare pe viaţă şi pe moarte între două sisteme politice, una reprezentată de democraţiile occidentale, alta reprezentată de fostele ţări comuniste, URSS, respectiv Rusia, şi China.

În contextul mondial creat de invadarea Ucrainei de către Rusia, în condiţiile în care se căutau soluţii pentru oprirea războiului, pentru prima oară summitul G-7, întrunirea celor mai dezvoltate şapte state ale lumii, a fost introdus pe ordinea de zi subiectul China, considerată ca ţară care ameninţă pacea mondială. Este cel mai grav lucru care se putea întâmpla. Existau speranţe că va fi evitată, prin negocieri, o participare a Chinei de partea Rusiei, dar iată că diplomaţia a eşuat. Să nu-şi fi dorit Statele Unite acest lucru? Posibil. Cei doi titani nu aşteptau decât un pretext pentru a declanşa o confruntare pe faţă. China, după dezvoltarea ei impetuoasă, economică şi demografică, nu admite ca o ţară cu o populaţie de patru ori mai mică decât a ei, să fie stăpânul, jandarmul lumii.

Declarat sau nu, războiul din Ucraina are deja un caracter mondial. România se află în miezul fierbinte al conflictului, pe de o parte a relaţiei speciale cu Republica Moldova, pe de altă parte datorită vecinătăţii cu Marea Neagră, Insula :erpilor, Odessa. Nici amplasarea scutului anti-rachetă de la Devesel nu este pe placul ruşilor.

Deciziile luate la summit-ul G-7 din aceste zile din Germania sunt cruciale nu doar pentru destinul Ucrainei, ci pentru întregul flanc estic al NATO. Întrunirea G-7 a pregătit, de fapt summit-ul NATO de la Madrid din această săptămână.

Mărirea forţelor de intervenţie rapidă de la 40.000 de militari la 300.000 dă o idee despre amploarea pe care a luat-o războiul pornit de Rusia cu un scop precis: refacerea imaginii Rusiei de mare putere militară. Putin nu-şi poate permite să piardă acest război, iar Statele Unite au găsit un pretext pentru a-şi întări poziţia în Europa. Ne aducem aminte că fostul preşedinte Donald Trump nu găsea suficiente argumente să oblige ţările NATO din Europa să aloce 2% din PIB pentru apărare. Acum se va depăşi cu mult acel procent de 2%.

Aşa cum zicea preşedintele Macron, se face trecerea la economia de război.

Consumerismul tinde să fie amintire datorită creşterii preţurilor. Se va consuma mai puţin pe bunuri de larg consum, pe obiecte de lux, şi mai mult pe apărare, pe înarmare, cum se zicea prin anii 1960-1970. Vinovatul deja este găsit: Rusia. Din cauza lui Putin a crescut preţul petrolului şi gazelor, din cauza Rusiei care împiedică exportul cerealelor din Ucraina, vine ameninţarea foametei.

Nu mai există niciun dubiu că omenirea se află în impas, că urmează instituirea unei noi ordini mondiale.

Fiecare ţară, fiecare guvern, caută calea mai uşoară de rezolvare a problemelor proprii, de securizare a graniţelor, de protejare a cetăţenilor în faţa noilor provocări, concretizate în creşterea neîncetată a preţurilor, a scumpirilor fără precedent.

Care este situaţia ţării noastre? Cel mai important lucru, în acest moment, pare să fie stabilitatea politică. Se vorbeşte despre o rupere a alianţei PSD-PNL.

Partidul lui Marcel Ciolacu ar putea face un pas în spate lăsând PNL-ul descoperit, singur în faţa provocărilor interne şi externe. Disputa concretă este pe zona impozitării progresive pe care PSD o propune, ca variantă la cota unică susţinută de PNL. Corectă, echitabilă, nu este nici una nici alta. Se impune o soluţie de compromis. Cine este dispus să lase mai mult? Deocamdată amândou[ partidele sunt la fel de încăpăţânate, evident din motive electorale.

Ce va urma? Nu ştie nici Marcel Ciolacu, nici Nicolae Ciucă, şi cu atât mai puţin parlamentarii sau preşedintele Iohannis.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

MUZEUL HEREND - UNGARIA 2009

  


Gazda noastră ne-a promis o surpriză ca să mai ieșim din orașul Papa, cum s-ar zice :”la iarbă verde”. 

    Acum surprizele  sunt surprize, dar adevărata surpriză  a fost faptul că nu luam cu noi ”grătarul”, ustensilă nelipsită la iarba verde... 
    Ca musafiri,  nu am pus întrebări și am pornit. Am ieșit din Papa  și am trecut printre niște locuri frumoase, prea puțin savurate cu gândul la...  ”surpriză”. Printre văi și delușoare  am ajuns la o amenajare  locuită, cu o parcare generoasă, ceva ”localuri” și doi lei de mărime naturală care ”păzeau” aceste  amenajări. 
    Eram în curtea Muzeului Herend, fostă fabrică de porțelanuri fine, care de regulă se vindeau doar Caselor regale. Ca vizitator, o persoană ne-a condus la intrare, după care am fost lăsați să vizităm  minunățiile de obiecte expuse  în muzeu. Ciudățenia era că nu ne însoțea nimeni, dar dacă stăteai  și admirai  o vitrină imediat apărea o persoană care  își alunga întrebările prin răspunsuri pertinente și am fost uimit aflând că astfel de obiecte și vase se găsesc la Smolnâi-Ermitaj, Prado din Spania, Schonnrbrunn - Viena, cea de la Praga și sunt puține muzee care  nu au obiecte  de Herend. 
    Vasele sunt din porțelan aurit cu desene create cu o artă deosebită. 
    Pentru doritori muzeul avea un atelier, unde vizitatorii își pot confecționa un obiect. La sfârșitul vizitei vizitatorii  primesc o cafea în cești de porțelan de Herend, ceașcă care ne-a fost dăruită fiecăruia.     Construcțiile care ”străjuiau” parcarea erau  locații HORECA unde am luat micul dejun, la care  nu s-a discutat nimic, copleșiți fiind de  ce am văzut, dar și de acei care  își permiteau să folosească  astfel de comori.     
O secție mai veselă era  o încăpere în care  l-am ”întâlnit” pe Ludaș Matyi cu gâștele lui, pe Ianoș Viteaz cu husari luii  și nelipsitele  Ploști în care se păstra și  transporta țuica, de ciobani, husari, etc.  
    Pentru acel timp cât am vizitat Muzeul Herend sufletele ne-au rămas prizoniere acolo. Poftiți a vedea ce poate face omul într-o viață pașnică!
    
Toma G, Rocneanu





Epigrame de Nistor I. BUD

 


GLASUL UNUI POLITICIAN

Bârfeşte lumea despre mine

Că merg prea des în ţări străine

Şi pe acolo-mi fac de cap,

Căci de-nchisoare...tot nu scap.


UNUI BARON

Cândva şi el era sărac,

Azi, pe avere e stăpân

Şi nu l-a  prins cu mâţa-n sac

Că prea era cotoi bătrân!


DE CÂND A AJUNS MINISTRU

Cu zborul lui de pelican

Iată-l ministru de un an

Şi-acum face pe nebunul

Şi nu-i pasă de niciunul.


CUM NE TRANSFORMĂ ANII

În tinereţe, soaţă dragă,

Ziceam: eşti dulce ca o fragă

Azi, discutăm cu pesimism

De diabet şi reumatism!


DE UNDE ARE FIUL BANI?

N-are puştiul paişpe ani

Însă-ntruna are bani,

Trage tare cu lopata

Zi şi noapte, bietul...tata!




Mirel Palada: De care parte a putimii ești?

 


În 1971, în cartea sa A Theory Of Justice, filosoful John Rawls a introdus conceptul de poziție originară, sau poziție inițială, primordială. Conceptul e mai cunoscut în forma expresiei “vălul ignoranței”.

Este vorba despre fundamentarea teoretică, filosofică a dreptății în societate. Cînd poți considera că un principiu e drept în societate? Cînd poți considera că formalizarea principiului, a normei, adică legea, e justă și servește în mod echitabil toate drepturile intrinseci ale oamenilor?

Rawls propune un experiment mental simplu. Ne îndeamnă să închidem ochii și, gîndindu-ne la legea respectivă, să ne închipuim că nu știm de care parte a ei sîntem. Că nu știm de care parte a tensiunii generată de principiul respectiv ne-a zvîrlit soarta. Blocați fiind de acest văl al ignoranței să știm dacă vom fi privilegiați sau nu de aplicarea legii, de consecințele sale, de-abia atunci vom putea concepe legi raționale și imparțiale.

În română, evident că nu se spune nici “vălul ignoranței”, nici “de care parte a principiului sîntem”. Cînd vorbim pe persoană fizică, în general nu sîntem pedanți, ci folosim limba aia vie, gustoasă. În română expresia evident că e mult mai sugestivă, des întîlnită, deși n-o s-o vedeți niciodată exprimată în scris.

În română se spune simplu: închipuiți-vă că nu știți de care parte a pulii sînteți.

Da, știu. Vă dor ochii citind aceste cuvinte groaznic de primitive, de oribile. Vă apucă indignarea. O, vai. Cum de îndrăznesc să folosesc asemenea cuvinte?

Lăsați. Fiți toleranți, că tot e unul din principiile voastre fundamentale în viață. Respirați adînc și citiți mai departe, că nu vă spun prostii. Hai, că dacă sînteți de acord cu suferința fizică provocată de avort, atunci puteți îndura cu stoicism și suferința simbolică generată de citirea cuvîntului “pulă”.

Să continuăm. Vălul ignoranței propus de Rawls se aplică foarte bine intenselor dezbateri sociale recente care stau în miezul diverselor războaie culturale (“culture wars”) pe care le tot ducem unii cu alții.

Progresiști cu conservatori. Tefeliști cu primitivi. Socialiști cu fasciști. Iubitori de pisici cu iubitori de cîini. Susținători ai libertății de deținere de arme cu cei care se opun unei asemenea groaznice chestii.

Iubitori de automobile electrice cu pătimași de mașini vechi, pe combustibili fosili. Speriații de încălzirea globală cu iubitorii de carbon pe pîine. Ateii cu credincioșii. Ortodocșii cu catolicii. Ucrainofilii cu rusofilii. Și așa mai departe.

Una din ideile de bază, din principiile fundamentale ale tefeliștilor progresiști, care le guvernează toată viața și mai ales toată acțiunea socială, este că ei știu mai bine decît alții.

Că sînt atît de înțelepți în perfecțiunea lor privilegiată încît trebuie să-și proiecteze perfecțiunea și asupra celorlalți, prin necesare, iluminate acte de inginerie socială. Să facă bine cu de-a forța. Să-și impună valorile asupra tuturor celorlalți, într-o înălțătoare cruciadă a progresului.

Fumezi? Nu e bine. Îți spunem noi că nu e bine. Hai să-ți facem bine cu de-a forța. Să nu mai fumezi. Crezi că pămîntul este plat? Ești varză. Hai să te educăm. Nu crezi în încălzirea globală? Ești din nou varză. Treci la reeducare. Mănînci zahăr și carne de vacă? Ești un primitiv intolerabil. La dietă cu tine.

Ești credincios? Ești demn de atenția noastră superioară, să te convingem că nu e bine să pupi moaște și să-ți pui speranța într-o forță divină. Nu faci sport? Vai de capul meu. O să mori de obezitate. Repede, zece flotări, cu Greta în spinare. Nu vrei să te vaccinezi? Ba da, ba da. Te vaccinăm noi cu de-a forța. Am vaccinat un glob întreg, să vezi c-o să te vaccinăm și pe tine.

Nu ești de acord cu drepturile homosexualilor? O să fii, o să fii. Chiar o să-ți punem la dispoziție și un curs rapid de penetrare practică, să vezi cum e. Negi Holocaustul? Ești deja penal. La reeducare cu tine, direct din celulă.

Ești realist și vezi în conflictul din Ucraina altceva decît îți bagă pe gît propaganda oficială? Alt motiv de pușcărie. Îți plac țîțele și vrei să le pui pe Facebook? Pușcăria online te mănîncă, chiar dacă e ditamai tabloul de Botticelli. Nu crezi că definirea sexuală e fluidă și că bărbații pot face copii, că se pot defini femei, cum vor ei, și să intre în competiții sportive feminine? Te vom convinge că n-ai dreptate.

Nu crezi în știință? Faci o greșeală fundamentală. Te vom ajuta să ți-o corectezi. Mai presus de știință nu e nimic. Îți place ciorba de burtă? Ești un primitiv îngălat. Cum poți mînca așa ceva? Te vom ajuta să te dezbari de acest obicei retrograd. Nu-ți place cu bicicleta, sau cu trotineta? O să-ți placă. O să-ți placă…

În mod voit am dat exemple de patimi militante din tabăra progresistă și cu care sînt de acord, și față de care sînt împotrivă. Ăsta sînt eu, cum la fel, ăștia sînteți și voi, fiecare în parte. Fiecare din noi are o combinație de valori după care se ghidează în viață. Ce e bine, ce e rău. Ce e sfînt, ce e de luptat.

În mod inevitabil, cu cît avem mai multe fațete de realitate pe care le evaluăm, cu atît combinațiile valorice sînt mai numeroase. Cu atît probabilitatea ca împletirea mea de valori punctuale să nu se suprapună perfect peste a ta. Chiar dacă avem un nucleu comun, e inevitabil ca pe margini, pe franjuri, să identificăm divergențe. Și atunci ne vom certa ca chiorii asupra acestor excepții, în loc să prețuim majoritatea de valori comune pe care le împărtășim.

Toate exemplele pe care vi le-am dat mai sus au în spatele lor o ipoteză implicită comună. Că sîntem de partea bună a istoriei, de partea bună a moralei și a valorilor. De partea bună a pulii ontologice. Că dăm, nu luăm. Că e bine, nu e rău.

Ce se întîmplă însă atunci cînd, dintr-o dată, te trezești trecut cu de-a forța de partea cealaltă a vălului ignoranței? Cînd te transformi dintr-o simplă înfloritură de pix instituțional dintr-un om puternic, influent, bun și virtuos într-un penal, într-un hăituit, într-un păcătos, într-un netrebnic, într-un josnic?

Ce se întîmplă cînd ești occidental și-ți proiectezi puterea asupra restului lumii, pînă cînd încetul cu încetul lumea se schimbă, raportul de putere se dezechilibrează treptat împotriva ta, balanța se înclină și aluneci de partea proastă a istoriei?

Ce se întîmplă cînd ești iranian progresist în anii 50, îi oprimi pe fundamentaliștii religioși, că știi tu mai bine, pentru că ai tancurile și dolarul american în spate? Și pe urmă se produce un deranj istoric, americanii sînt alungați din țara ta și ajungi într-o clipită să fii de partea proastă a istoriei?

Ce se întîmplă cînd ești politruc comunist pe val, cu putere, cu aroganță, secretar de partid, nomenklaturist perfekt, pentru că ai tancurile sovietice în spate? Și pe urmă cade zidul Berlinului, Gorbaciov își recunoaște înfrîngerea și ajungi dintr-o dată de partea proastă a pulii istorice?

Se întîmplă că ți-ai definit binele și răul fără să ții cont de celălalt. N-ai fost tolerant. Ai vrut tu totul. N-ai aplicat principiul vălului ignoranței în gestionarea puterii, în proiecția binelui și răului în societate.

În paragrafele anterioar în mod voit am dat doar exemple din geopolitică, din științele puterii, acolo unde nu prea există bine și rău, ci doar învingători și învinși. Roata istoriei se învîrte, cînd ești sus pe val, cînd ești jos la pușcărie, în exil sau în groapa comună.

Să ieșim din sfera cinică a puterii și să ne întoarcem în zona ceva mai largă, mai difuză a zbaterilor cultural-ideologice care ne ocupă toată viața și ne mănîncă toți ficații. Înapoi la culture wars.

Ce se întîmplă cînd clamezi dreptatea și dintr-o dată dreptatea se schimbă, cu legea în mînă?

Zilele astea, susținătorii necondiționați ai avortului urmează să simtă asta pe pielea lor, fix în inima imperiului progresist. În Statele Unite ale Americii. Nu mai spun că asta se întîmplă și în alte locuri din Occidentul progresist, bunăoară în Polonia.

În tot soiul de colțuri din lume unde pînă acum progresiștii au clamat cu aroganță o dreptate fără de rest, fără de prihană, fără de îndoială, dintr-o dată roata istoriei dă semne că se învîrte. Și binele lor proiectat cu de-a sila asupra unei majorități tăcute și conservatoare începe să li se întoarcă împotrivă, cu asupra de măsură.

Din hăituitori devin hăituiți. Din vînători, vînat. Pînă acum îndeseau cu de-a sila pe gîtul primitivilor toate progresele științei și civilizației. Acuma, majoritatea tăcută, primitivă și medievală scuipă călușul îndesat în gît și-și arată furia și resentimentul.

Totul, evident, în numele democrației. Că așa e corect. Dacă decenii la rînd sorosiștii au făcut ce-au vrut, au clamat perfecțiunea morală cu democrația în gură, acuma tot cu democrația în gură li se închide gura.

Nu spun că e bine. Nu spun că e rău. Personal, îmi doresc cît mai multe libertăți. Și mie. Și celorlalți, ca să fiu consecvent. Inclusiv libertatea de a greși și de a face tîmpenii cu corpul meu. Drept pentru care, inevitabil, trebuie să accept această libertate și celorlalți, chiar dacă mi se pare că greșesc.

Consider că, de cele mai multe ori, modulo viol și alte excepții genetice, femeile greșesc cînd fac avort. Greșesc și fizic, și moral. Dar au dreptul să greșească, să facă ce vor cu corpul lor. Inclusiv cu acel boț minuscul de viață pe care ele l-au creat în pîntecul lor.

Da, așa e. Primitivii de medievali conservatori credincioși au dreptate. Avortul e o crimă. Dar la fel de adevărat este că libertatea asupra corpului tău este sfîntă. Și că oamenii au dreptul să greșească, să fie liberi, cu toate consecințele lor.

E o dilemă groaznică, una din marile sfîșieri morale ale zilelor noastre. O dilemă ce eu consider că trebuie soluționată în spiritul libertății. Chiar dacă femeile greșesc. Vălul ignoranței aplicat asupra acestui subiect ne înclină să fim de partea celor care-și doresc dreptul asupra corpului lor.

E foarte greu să acceptăm că greșim. E foarte greu să acceptăm că, poate, nu sîntem perfecți. Că, poate, perfecțiunea pe care ne străduim s-o proiectăm asupra celorlalți nu este chiar perfectă. Că, poate, facem mai mult rău.

Tefeleii progresiști urmează să simtă pe pielea lor greșeala de nu se fi gîndit la vălul ignoranței atunci cînd au fost decenii la rînd vehemenți și au încercat să îndese cu de-a sila perfecțiune progresistă pe gîtul primitivilor de conservatori.

Istoria li se întoarce în freză, with a vengeance. Orice revoluție conține în inima sa un sîmbure de contrarevoluție, care mai devreme sau mai tîrziu explodează, alimentat de abuzurile impunerii perfecțiunii militante.

Îmi pare rău pentru ei. Oamenii nu învață decît din greșeli. Sorosiștilor, știu, e greu să fii de partea proastă a istoriei. De partea proastă a vălului ignoranței. De partea proastă a pulii ontologice.

Cînd noi vă spuneam asta, nu credeați. Cînd noi, fiind de partea proastă a pulii istoriei, urlam că nu e corect, nu ne credeați. În superbia voastră, vă închipuiați că puterea voastră e fără limite și că istoria a luat sfîrșit (Fukuyama).

Iete că n-a luat. Iete că veți învăța toleranța the hard way. Prin suferință.

Iete că urmează să fiți și voi de partea proastă a pulii istoriei. Veți deveni mai înțelepți, mai toleranți și mai puțin ahtiați în goana voastră după perfecțiune militantă. Veți învăța că oamenii sînt diferiți și au dreptul să fie diferiți. Veți învăța pe pielea voastră toleranța.

Și probabil veți simți dintr-o dată nevoia să fiți penali. Să vă aprindeți o țigară cancerigenă, să porniți motorul puternic al mașinii pe benzină care produce schimbări climatice. Și să fugiți în lume, să fiți liberi.

Prea tîrziu. Brațul lung al contra-progresismului vă va ajunge pînă și în Deșertul Gobi. Mai ales în Deșertul Gobi. Că e la chinezi.

Ghinion.

 

Autor: Mirel Palada

Sursa: strictsecret.ro