Ucraina a devenit axis mundi, buricul pământului, ţăruşul în jurul căruia se învârt marile puteri economice şi militare ale lumii. Conflictul nu este, aşa cum ar părea, un petic de pământ, ci o teribilă luptă între un mod de viaţă, între o filozofie, o confruntare pe viaţă şi pe moarte între două sisteme politice, una reprezentată de democraţiile occidentale, alta reprezentată de fostele ţări comuniste, URSS, respectiv Rusia, şi China.
În contextul mondial creat de invadarea Ucrainei de
către Rusia, în condiţiile în care se căutau soluţii pentru oprirea războiului,
pentru prima oară summitul G-7, întrunirea celor mai dezvoltate şapte state ale
lumii, a fost introdus pe ordinea de zi subiectul China, considerată ca ţară
care ameninţă pacea mondială. Este cel mai grav lucru care se putea întâmpla.
Existau speranţe că va fi evitată, prin negocieri, o participare a Chinei de
partea Rusiei, dar iată că diplomaţia a eşuat. Să nu-şi fi dorit Statele Unite
acest lucru? Posibil. Cei doi titani nu aşteptau decât un pretext pentru a
declanşa o confruntare pe faţă. China, după dezvoltarea ei impetuoasă,
economică şi demografică, nu admite ca o ţară cu o populaţie de patru ori mai
mică decât a ei, să fie stăpânul, jandarmul lumii.
Declarat sau nu, războiul din Ucraina are deja un
caracter mondial. România se află în miezul fierbinte al conflictului, pe de o
parte a relaţiei speciale cu Republica Moldova, pe de altă parte datorită
vecinătăţii cu Marea Neagră, Insula :erpilor, Odessa. Nici amplasarea scutului
anti-rachetă de la Devesel nu este pe placul ruşilor.
Deciziile luate la summit-ul G-7 din aceste zile din
Germania sunt cruciale nu doar pentru destinul Ucrainei, ci pentru întregul
flanc estic al NATO. Întrunirea G-7 a pregătit, de fapt summit-ul NATO de la
Madrid din această săptămână.
Mărirea forţelor de intervenţie rapidă de la 40.000
de militari la 300.000 dă o idee despre amploarea pe care a luat-o războiul
pornit de Rusia cu un scop precis: refacerea imaginii Rusiei de mare putere militară.
Putin nu-şi poate permite să piardă acest război, iar Statele Unite au găsit un
pretext pentru a-şi întări poziţia în Europa. Ne aducem aminte că fostul
preşedinte Donald Trump nu găsea suficiente argumente să oblige ţările NATO din
Europa să aloce 2% din PIB pentru apărare. Acum se va depăşi cu mult acel
procent de 2%.
Aşa cum zicea preşedintele Macron, se face trecerea
la economia de război.
Consumerismul tinde să fie amintire datorită
creşterii preţurilor. Se va consuma mai puţin pe bunuri de larg consum, pe
obiecte de lux, şi mai mult pe apărare, pe înarmare, cum se zicea prin anii
1960-1970. Vinovatul deja este găsit: Rusia. Din cauza lui Putin a crescut
preţul petrolului şi gazelor, din cauza Rusiei care împiedică exportul
cerealelor din Ucraina, vine ameninţarea foametei.
Nu mai există niciun dubiu că omenirea se află în
impas, că urmează instituirea unei noi ordini mondiale.
Fiecare ţară, fiecare guvern, caută calea mai uşoară
de rezolvare a problemelor proprii, de securizare a graniţelor, de protejare a
cetăţenilor în faţa noilor provocări, concretizate în creşterea neîncetată a
preţurilor, a scumpirilor fără precedent.
Care este situaţia ţării noastre? Cel mai important
lucru, în acest moment, pare să fie stabilitatea politică. Se vorbeşte despre o
rupere a alianţei PSD-PNL.
Partidul lui Marcel Ciolacu ar putea face un pas în
spate lăsând PNL-ul descoperit, singur în faţa provocărilor interne şi externe.
Disputa concretă este pe zona impozitării progresive pe care PSD o propune, ca
variantă la cota unică susţinută de PNL. Corectă, echitabilă, nu este nici una
nici alta. Se impune o soluţie de compromis. Cine este dispus să lase mai mult?
Deocamdată amândou[ partidele sunt la fel de încăpăţânate, evident din motive
electorale.
Ce va urma? Nu ştie nici Marcel Ciolacu, nici
Nicolae Ciucă, şi cu atât mai puţin parlamentarii sau preşedintele Iohannis.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu