Pasărea ne priveşte de
sus,
fără ameninţare,
făcând semn despre
neputinţa noastră
spre a ne scălda într-o
privelişte
dezlipită de ochi
şi răsfrântă într-o
necunoscută culoare,
de parcă pentru fiecare
tânguire rămasă
în necuprinsa izbelişte
se înfiinţează, salvator,
o licoare
pe care un viespe o joacă
pe degete
între dansul - extaz
abulic -
şi braţul suferinţei
pe umărul zilnic pus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu