Încă nu au trecut sarmalele de Crăciun că ne întâmpină
primul scandal. Ministrul Justiţiei a trimis decizia de revocare din funcţie a
procuroului general. Tudorel Toader ştie deja că preşedintele Iohannis nu va
semna revocarea. A spus de nenumărate ori, sau cum zice ministrul Toader, s-a
antepronunţat înainte de a se documenta.
Ca în multe alte cazuri. La fel a spus şi în cazul şefei
DNA. Până la urmă, printr-o decizie a Curţii Constituţionale, Laura Codruţa
Kovesi a fost revocată. Ministrul spune că situaţia este identică, preşedintele
spune că nu este. Va interveni iarăşi Curtea Constituţională.
Este interesant de văzut dacă şi de data aceasta
preşedintele va accepta să piardă meciul. Ce ar putea face? Faptul că a acceptat
revocarea fostei şefe DNA i-a adus o serie de reproşuri. Susţinătorii săi au
fost nemulţumiţi. Probabil că nu îl vor mai vota. Dacă se va repeta acelaşi
lucru şi în cazul lui Augustin Lazăr, numărul celor care vor fi dezamăgiţi de
Klaus Iohannis va creşte.
Spre cine se vor îndrepta? Foarte probabil spre candidatul
USR, dacă, aşa cum se tot spune, va avea un candidat propriu. Probabil şi spre
Dacian Cioloş, care se pare că este decis să candideze la preşedinţie.
Se pune întrebarea ce câştigă PSD din toată tevatura
aceasta? Liviu Dragnea repetă insistent că PSD şi ALDE vor merge până la capăt.
Capătul însemnând demontarea „sistemului statului paralel” se înţelege că lupta
va continua, confruntările vor fi tot mai aprige pe măsură ce se apropie cu
paşi repezi campania electorală pentru alegerile europarlamentare. Fiecare
partid vrea să se prezinte în faţa alegătorilor cu realizări spectaculoase.
Pentru PSD şi ALDE reformarea sistemului juridic este o astfel de realizare.
În schimb pentru adversari, pentru partidele de dreapta, PNL
şi USR, acţiunile coaliţiei PSD-ALDE nu înseamnă nimic altceva decât o
încercare de a-şi subordona justiţia. Până la urmă cei care vor arăta de partea
cui este dreptatea sunt alegătorii. În funcţie de rezultatele de la alegerile
din mai anul viitor, se va vedea în ce măsură poporul aprobă acţiunile
guvernului sau acelaşi popor este de acord cu opoziţia.
După cele patru luni de confruntare politică de o duritate
extremă urmează alte luni de bătălie politică pentru obţinerea victoriei la
alegerile prezidenţiale. În realitate cele două tipuri de campanie electorală
se suprapun.
Mai degrabă se vede că preşedintele Iohannis a intrat în
campanie electorală decât se observă o activitate mai pronunţată la partide.
Încă se dispută locurile eligibile pe listele electorale. S-a văzut că un
parlamentar european are o muncă foarte lejeră şi foarte bine plătită.
Nu pare să aibă nicio responsabilitate. În orice caz, nu una
directă, aşa cum este în cazul aleşilor din ţară. Cele mai expuse poziţii de
aleşi sunt cele de primar, de viceprimari, de preşedinţi de consilii judeţene.
Dar cel mai vizil personaj este preşedintele. Lumea nu pare
interesată de prerogativele constituţionale. Aşteaptă de la preşedinte mai mult
decât îi permite legea. Pune la socoteală mai cu seamă nerealizările, decât
faptele efective. Votul negativ rămâne o formă de protest. Absenteismul este o
formă extremă a populaţiei de a-şi arăta nemulţumirea faţă de întreaga clasă
politică.
Printre principalele motive se numără modul în care se face
politică, scandalurile interminabile. Iar ceea ce se întâmplă acum nu este de
natură să îndemne oamenii să meargă la vot. Parcurgem exact perioada în care se
conturează opţiunile politice.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu