Suntem în ultimele zile ale Anului Centenar. A fost un an
plin de evenimente unioniste: marșul
unionist Alba Iulia – Chișinău, marșul centenar de la 25 martie, marșuri unioniste, proteste împotriva
oligarhiei, Marea Sărbătoare Centenară de la Alba Iulia.
Dar cel mai mare eveniment unionist din acest an î-l
consider faptul semnării Declarațiilor
de Unire cu România de către 166 de autorități
locale, municipii, consilii raionale, 11 organizații
printre care și Universitatea Tehnică a
Moldovei, 37 comune, municipii și
consilii județene din România, 3
organizații de peste hotare. Toată
stima și adâncă considerațiune celor de la Parcova în persoana
primarului Marcel Snegur, care au fost spărgătorul de gheață în acest proces. Toată stima autorității locale de la Cimișlia, personal primarului Gheorghe Răileanu, care a fost primul
oraș semnatar al Declarației de Unire. Aceasta este o demonstrație a faptului că unionismul a devenit mai
pragmatic. Faptele contează mult mai mult decât declarațiile oricât de frumoase ar fi ele. De menționat faptul că aceste semnături se
datorează parțial și Sfatului Țării
2, fondat cu doi ani în urma (oricare ar fi opinia unora!), și activităților
duse de tineri în cadrul Caravanei Unirii, de asemenea, ajutorului acordat de
România localităților basarabene pe
parcursul ultimilor ani, multe din ele semnatare ale Declarației de Unire.
Fiind de la Universitatea Tehnică a Moldovei vreau să declar
că Universitatea a participat activ la organizarea mai multor evenimente
centenare unioniste în acest An Jubiliar. În primul rând în februarie
profesorii UTM au semnat o declarație
de susținere a primarilor semnatari
atunci când mankurtul Dodon a început să-i persecute. Pe 24 martie 2018 la UTM
a fost organizat un frumos eveniment centenar care a finalizat cu semnarea de
către 296 de profesori, academicieni, decani a Declarației de Unire cu România. De menționat
că până în prezent UTM este unica instituție
de învățământ superior care a semnat
această Declarație.
Pe 20 mai 2018, în cadrul Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS", a
organizat împreună cu autoritățile
locale Costești, Ialoveni un frumos
eveniment cultural unionist „Hora care ne unește!"
cu participarea unui număr mare de colective artistice (în mare parte de copii)
din Basarabia (inclusiv din sudul Basarabiei din actuala Ucraină!) și România.
Pe 24 noiembrie 2018 a organizat un frumos eveniment
cultural „Centenar Autumnal" cu participarea excelenței sale ambasadorul României la Chișinău Daniel Ioniță, a mai multor personalități
din Basarabia și România.
Pe 1 decembrie 2018 a organizat un grup de profesori ai
Universității Tehnice a Moldovei care a
participat în mod organizat la marele eveniment unionist de la Alba Iulia.
La nivel guvernamental România a promovat activ mai multe
proiecte:
Acestea au fost cele mai importante acțiuni unioniste în acest An Centenar. Dar cu
regret a fost și Anul celei mai mari
dezbinări între unioniști. „Prin unire
cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari" spunea
marele filozof Emil Cioran. Este un mare adevăr, confirmat din păcate de
propriile noastre greșeli. Atât de mari
și deciși
am fost în anii 90 și atât de mici și indeciși
suntem acum, în acest An Centenar, în ajunul alegerilor parlamentare cruciale.
Ce ne așteaptă în
anul viitor? Alegerile parlamentare care sunt cruciale. Din păcate este prima
dată de la 90' încoace când unioniștii
nu vor fi reprezentați în parlament de
o forță unionistă. Este regretabil că
s-a ajuns la această tristă stare cauzată doar de elitele politice unioniste.
Curentul unionist este în continuă creștere.
A depășit cota de 30%. Dar unde sunt
liderii care ar trebui doar să culeagă aceste roade?
Referitor la Convenția
EuroUnionistă. Mi se par pripite și
neargumentate etichetările venite în adresa acestui bloc eurounionist, care ar
fi putut să-i reprezinte plenar pe unioniști
în viitorul parlament, acumulând cele vreo 10-15% tradiționale de voturi unioniste. Acest bloc ar fi putut culege
aceste roade dacă le-ar fi reușit să
unească toate așchiile liberale
unioniste (PL, PUN, PLR). Fără aceste partiduțe
liberale (așa cum sunt ele!) blocul
„Convenția EuroUnionistă" nu are
nicio șansa de succes. Cu atât mai mult
acum când unul din cele 2 partide componente, este vorba de PNL, a părăsit
această Convenție și s-a lansat de unul singur. Mă întreb: ce
se întâmplă în capul liderilor acestui partid când în alegerile de toate
nivelurile (ultimul fiind localele din vară unde au luat tocmai 0,17%!) ei nu
depășesc 1% de voturi ale susținătorilor. Să fie doar un bussines sau e
ceva mai serios la mijloc?
Când Partidul Liberal (cred grație noului președinte D.
Chirtoacă) a aderat la Blocul Electoral ACUM, segmentul eurounionist a răsuflat
mai ușor. Orice coalizare a forțelor eurounioniste este bine venită și așteptată
de electoratul eurounionist, în special acum când este atât de mare presiunea
binomului „Plahotniuc+Dodon". Însă nu a trecut nicio săptămână de la mariajul
liberalilor cu ACUM și deja a fost anunțat divorțul
pe motivul împărțirii incorecte a
circumscripțiilor. O doză de adevăr
este la mijloc (poate și cei din ACUM
trebuiau să fie mai flexibili!) însă nicicum acesta nu trebuia să ducă la divorț. Putea fi privită ca o mică ciondăneală,
supărare, cum se întâmplă în toate familiile, dar nu de ajuns la divorț. „Se urca Basarabia pe cruce si cuie pentru
ea se pregătesc,/ Și primăvara jale ne
aduce și plânge iarăși neamul Romanesc./Noi n-avem niciun drept
le fericire, mereu în casă moare cineva..." spunea marele poet român cu
rădăcini basarabene A. Păunescu. Mereu în casa noastră (a unioniștilor !) moare cineva.
Încerc să analizez la rece această situație ambiguă a liberalilor. În primul rând ei
s-au urcat în trenul ACUM cu mare întârziere (vina este totalmente a fostului
președinte M. Ghimpu!), în ultimul
vagon, din mers, când multe lucruri erau deja puse la punct. În acest caz
puteau și ei, ca și alte componente liberale ale Blocului
ACUM, să vină cu mai puține condiționări. Întotdeauna l-am susținut pe tânărul Dorin Chirtoacă și l-am considerat un potențial lider al tuturor forțelor unioniste unite. Însă prea mult a
întârziat decizia lui de a se plasa în această funcție. Chiar și alegerea
domniei sale în fruntea PL-ului s-ar fi putut întâmpla în luna septembrie când
fusese stabilită ziua Congresului ordinar al Partidului. De ce a acceptat
transferarea acestei zile cu trei luni mai târziu, pentru 1 decembrie? Trei
luni de zile pierdute, trei luni în care s-ar fi putut realiza ceva serios pe
segmentul unionist. Dimpotrivă, în aceste trei luni de tărăgănări PL-ul l-a
pierdut pe Valeriu Munteanu, un foarte bine pregătită personalitate. Cea mai
bună soluție ar fi fost uitarea tuturor
supărărilor, debarasarea de orice etichetări de trădători, dușmani în adresa foștilor săi colegi liberali, astfel reușindu-se unirea în jurul său a tuturor așchiilor liberale cu șanse
reale să treacă barajul de 6%, chiar să acumuleze tradiționalele 10-15%. Chemarea acum a lui D. Chirtoacă la unirea
tuturor unioniștilor este mult
întârziată. Componentele PUN, PLR deja au aderat necondiționat la ACUM, nu le mai poți
aduce în noua construcție, timp nu a
mai rămas deloc. Tărăgănarea acestui proces, care trebuia să fie demarat în
vară, sau cel puțin după Congresul PL
din septembrie, ne costă pe toți unioniștii. Trenul electoral deja s-a pornit.
Lansarea Partidului Liberal de unul singur în alegeri este o mare greșeală. Prin ceea ce au făcut se prezintă ca
un partid victimizat. În această postură de victimă Partidul Liberal consideră
că toți unioniștii vor veni la ei, îi vor vota. Este o mare greșeală, un truc ieftin. Electoratul unionist
în mare parte se va orienta acolo unde va fi sigur că votul lui nu va ajunge la
Dodon și Plahotniuc. Acum este mare
riscul de a face cadou binomului Plahotniuc+Dodon cele vreo 5% potențiale voturi. O reformatare a dreptei este
posibilă doar după alegeri (din păcate).
Nu-i înțeleg de loc
pe unii care insistă pe susținerea lui
M. Ghimpu și D. Chirtoacă în aceste
alegeri. Un calcul elementar arată că nu au nicio șansă să treacă barajul electoral. Să ne aducem aminte cât a
luat M. Ghimpu în alegerile prezidențiale,
tocmai 1.8%. Să nu ne învețe oare greșelile anterioare. Am mai avut astfel de
cazuri în scurta istorie modernă. Iu. Roșca
a fost urmat de unii până chiar la marginea gropii. S-a întâmplat și cu alte partide unioniste defuncte. De ce
insistăm să călcăm de fiecare dată pe o nouă greblă. Ca și cele vechi o nouă greblă ne poate face doar cucuie. Mă uitam
zilele trecute la o emisiune televizată la care talimbul Dodon își bătea joc de unioniștii care nu pot să se unească, reconfirmând că dacă ajunge la
putere îi va scoate în afara legii. Iată ce ne așteaptă
pe noi, unioniștii. Chiar atât de miopi
să fim cei care ne considerăm mai bine pregătiți
decât omul de rând?
Cei de făcut în această situație?
Cel mai important este să rămânem la suprafață,
să facem tot posibilul să nu ne înecăm, să nu ne ducem la fund. Să folosim
toate căile de a câștiga pe circumscripții. În acest sens într-un fel salut crearea
unei liste electorale de candidați
independenți susținuți de Sfatul Țarii 2, dar care să fie una scurtă,
constituită doar din personalități cu șanse reale de a câștiga pe circumscripții.
Consider absolut inadmisibilă lupta a candidaților
unioniști (de pe această listă, de pe
lista ACUM, acum și de pe lista PL) pe
aceeași circumscripție. Luptele fratricide, oricare scop nobil
ar urmări, sunt până la urmă dăunătoare, în primul rând, pentru cauza
eurounionistă. Pe parcursul acestor aproape 30 de ani am avut exemple multiple
de acest gen. La ce a dus lupta fratricidă între PPCD și PFD (mă refer nu numai la liderii lor)? La dispariția ambelor partide unioniste. La ce a dus
lupta fratricidă între PL și PLDM (cu
toate rezervele față de Filat care prin
comportamentul său arogant a trădat cauza națională
și l-a adus la putere absolută pe
Plahotniuc)? Astăzi ambele partide nu mai există ca forțe decizionale. Orice război fratricid are un final prost. De
aceea vor trebui evitate cu orice preț
luptele fratricide pe circumscripții.
Cu această ocazie mă adresez celor din conducerea blocului
ACUM să fie mai flexibili și să se
pătrundă de gravitatea momentului. Să nu admită etichetări și atacuri la persoane unioniste. Există
personalități care nu se vor regăsi pe
listele ACUM, dar care ar putea să asigure câștigul
pe unele secții de votare. Dar tocmai
acesta este cel mai important. De ex. pe una din circumscripțiile din Chișinău
ar putea candida tânărul Vlad Bilețchi
care a demonstrat prin fapte unionismul, nu doar l-a declarat. De asemenea, pe
circumscripția Cimișlia unicul candidat al dreptei – centru
dreptei ar trebui să fie Gheorghe Răileanu, actualul primar care prin acțiunile sale a demonstrat expres poziția civică. Oricare altă candidatură a ACUM
pe această circumscripție este
contraproductivă cauzei naționale. Acești candidați,
fiind susținuți și de ACUM, au șanse reale de a câștiga în fața candidaților Binomului. Aceeași conduită vor trebui s-o accepte și candidații de pe
lista Sfatului Țării 2, din păcate și de pe potențiala
listă a liberalilor.
Referitor la Binom. Indiscutabil, Dodon este creatura lui
Plahotniuc. Acest lucru s-a văzut foarte clar în alegerile prezidențiale. Va mai amintiți de megabanerele instalate pe drumurile Republicii, pe o parte
a căruia era plasată reclama lui Dodon „Dodon președinte",
iar pe cealaltă parte – reclama lui Plahotniuc „Împreună suntem
puternici". Într-adevăr, împreună ei au fost puternici. Cu ajutorul
aparatului administrativ, finanțării
rusești exorbitante, prin fraudă
electorală Dodon a fost făcut președinte.
Ulterior au urmat o serie de acțiuni
concertate de Binom: modificarea Legii electorale făcută de cei doi; formarea
circumscripțiilor electorale în
favoarea Binomului; de asemenea, totala inactivitate a lui Dodon pe problema
întoarcerii Miliardului furat. În acești
doi ani de președinție el a demonstrat cu lux de amănunte cui îi
slujește. Să atragem atenție la faptul cât de ușor Dodon se lasă suspendat din funcție, chiar și ultimul
caz când a fost promulgată controversata hotărâre de organizare a
referendumului privind reducerea numărului de parlamentari până la 61.
Referitor la relațiile
dintre Dodon și Plahotniuc ceva timp în
urmă se făcea aluzie la jocul pisicii cu șoarecele.
Atunci Dodon a precizat: se va vedea cine va fi pisica. După ultimele declarații și
acțiuni (de creare, după modelul lui
Putin, a unei mișcări populare „Președinte puternic", de chemare la Revoluție după alegeri dacă le va pierde, dar și din sondaje în care Dodon apare cel mai
puternic pe fundalul slăbiciunii celorlalți
actori politici) Dodon se pare că a întrat în rol și dorește să fie
pisica. Putin, care după ultima înfrângere – pierderea bisericii ucrainene,
catalogată de o revistă germană drept începutul căderii imperiului, se pare că
va merge vabank, î-l va susține masiv
pe Dodon să câștige alegerile
parlamentare, după care să realizeze varianta rusească de federalizare a
Republicii, care va fi un prim pas spre realizarea proiectului lui Putin
„Novorossia". În scopul lor murdar vor folosi la maxim etniile
conlocuitoare, în primul rând pe cea găgăuză.
Toate lepădăturile și
scursurile își permit acest
comportament față de unioniști fiindcă suntem slabi, suntem conduși de liderași
ranchiunoși care nu pot face „unirea unioniștilor", să nu mai vorbim de Marea
Unire, suntem priviți de acestea drept
niște gâze unioniste care oricând pot
fi strivite. Vă mai amintiți cum deputații transnistreni din primul parlament votau
corect de frica străzii. Acum nu mai au nicio frică, nici un respect față de cei peste 82% de autohtoni români
moldoveni, mulți dintre care însă fac
parte din specia nevertebratelor, adică sunt fără coloană vertebrală. Peste 82%
suntem dominați de minorități agresive (găgăuză (4,0%), rusă (4,75%) ș.a. Unde ne este mândria națională Domnilor?! La 1918 țăranul român basarabean considerat de șovinii ruși
prost, ignorant, s-a aflat la înălțime,
a susținut Unirea. Astăzi se vinde ușor unor intruși
(gen Șor, Plahotniuc, Dodon), care
numai binele nu i-l doresc.
Mie rușine de moștenirea pe care o lasă generația noastră (din anii 90') tinerei generații, copiilor și
nepoților noștri. Dar există speranța
că Unirea totuși va fi, fie și cu concursul factorilor externi. Este
important să ne menținem la suprafață, să nu fim striviți complet de tăvălugul binomului „Plahotniuc+Dodon". Situația geopolitică din regiune ar putea să ne
fie de ajutor pentru cauza ReUnirii așa
cum s-a mai întâmplat la 1859, când Rusia a pierdut războiul din Crimeea, și la 1918, când cele 3 imperii – otoman,
austroungar și rus, s-au destrămat.
Să ne ajute Dumnezeu, să ne lumineze mințile la intrarea în cabinele de vot, să
alegem grâul de neghină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu