Oglinda externă

Criza democraţiei este observabilă şi în statele occidentale dezvoltate, accentuată de criza economică încă nestinsă şi ameninţătoare prin efectele sale. De acolo provin conflictele interne şi cele dintre state, cu acuzaţii de tipul „spume la gură”. În realitate, nu există ţări bune şi rele, cum încearcă politicienii europeni să le categorisească, ci doar ţări care urmăresc sau nu bunăstarea cetăţenilor.

Statele din estul Europei au fost puternice înainte de 1989. Situaţia s-a schimbat, pluripartitismul le obligă să ţină cont de voinţa poporului, dar şi de drepturile corporaţiilor, exprimate prin acordurile de liber schimb. După aderarea ţărilor estice la UE, corporaţiile vestice s-au trezit cu o piaţă dublată, ceea ce le-a asigurat dezvoltarea pentru cel puţin 10 ani.

Drepturile corporaţiilor sînt adesea mai mari decît ale oamenilor. Industria produce în principal pentru export, graniţa nu stopează produsele, ci oamenii, căci spaţiul Schengen încă n-a fost extins pentru România şi Bulgaria, discriminare pe care o suportăm de atîţia ani! UE se pare că va elimina controalele la graniţă din 2019, pasul următor fiind adoptarea monedei euro.

Piaţa liberă a adus creştere economică, efect conjunctural, deoarece politica neoliberală tot îşi va arăta limitele (SUA stagnează de 30-40 de ani). Peste ocean, se manifestă o criză prelungită, inclusiv politică, pe care statele americane nu reuşesc s-o ţină sub control, cu toate încercările disperate ale preşedintelui Donald Trump – acesta încearcă să schimbe regulile comerciale mondiale. UE are creştere, dar criza va ajunge şi aici, căci liberalizarea accelerată a comerţului şi punerea accentului pe export duc la slăbirea democraţiei. Statele capitaliste s-au corporatizat şi sistemul politic democratic va fi pus, este deja, sub semnul întrebării.

Are loc un control exagerat al populaţiei, de vreme ce corporaţiile au drepturi mai mari decît oamenii. Statul capitalist devine mai slab şi nu asigură prosperitatea tuturor cetăţenilor. În UE, 15% dintre oameni se află sub nivelul traiului decent. La noi, o treime dintre români întîrzie cu plata facturilor, nu se odihnesc în concediu şi nu-şi repară dantura. Chiar dacă au trecut 170 de ani de la apariţia ideilor marxiste, prin care grija faţă de muncitori era ridicată la rangul de ideologie, iată că e nevoie în continuare de politici sociale – unul din trei români este marginalizat.

Lumea modernă n-a scăpat încă de josnicie, de vreme ce puţini iau roadele societăţii, iar ceilalţi sînt victime ale dublului standard. Ipocrizia se transformă în politică de stat şi retorica morală ţine locul rezolvării problemelor reale: subnutriţia (hrana insuficientă şi de calitate slabă), asistenţa medicală formală, educaţia superficială, distrugerea consecventă a mediului înconjurător, cheltuieli mărite pentru armată. În aceste condiţii, supravieţuirea ca individ şi ca specie devine problematică. Ne întrebăm tot mai mult dacă statele şi politicienii sînt responsabili de ce fac, dacă nu cumva vor declanşa „apocalipsa” cu zîmbetul manipulator pe buze.

În politica internaţională, marile puteri sînt geloase şi nu ţin cont de statele infidele. România şi celelalte ţări „mici” sînt supuse voinţei altora. Europa este dezbinată, polii de putere fiind Bruxelles-ul, Moscova şi Ankara. Pe plan global, se adaugă superputerea SUA, plus pretenţiile hibridei Chine.

Rezultă adesea politici în defavoarea oamenilor, care sînt izolaţi de decizia financiară şi neorganizaţi. Iar ca efect, creşte naţionalismul şi devine subversivă ideea că guvernarea instrumentalizează voinţa populară. Teama şi nesiguranţa pot fi exploatate uşor de conducătorii abili, prin agresarea victimelor. Rolul statelor este să asigure bunăstarea oamenilor, nu îmbogăţirea câtorva.

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului