„Boscoane” culinare de revelion!

de Gălușcă POLONIC

Anul Nou trebuie întâmpinat cu „belșug mare pă masă”, dar și cu calitate culinar-augurală. Pentru liniștea personală și a altora.

Favoritul absolut este porcul (bietul…). Trecând peste faptul că e cam porc, el pune sub bune auspicii viitorul mesenilor prin obiceiul lui de a scurma (până și cu sârmă-n nas!), și, scurmând, dă cu râtul tot înainte. Semnul de progres e clar și, odată cu bucatele făcute din el, se asimilează și perspectiva unei fericite înaintări în viață, în special în plan social și profesional.

Opusul lui sânt, categoric, găina, cocoșul, puiul de găină, puica. Pentru că acest neam de orătanie râcâie, dând tot înapoi. Riscul de regres sau cel puțin de stagnare e foarte mare. Ne vom feri. Ciorbă de moare (cu cârnat, de exemplu). Sau de perișoare (din carne de porc). Nu de potroace…

Întrebarea întrebărilor e legată de oul de găină. Nu ne interesează aici chestiunea anterioritate-posterioritate. Ci dacă el înseamnă sau nu înseamnă „găină”. Iar dacă da, cum va fi meniul în care nu vom folosi măcar o lingură de maioneză (presupunând că putem renunța ușor la ouă umplute – prea banale deja, ciorbă dreasă cu gălbenuș, paneuri etc., sau găsi rețete de creme pentru desert fără acest ingredient). Iată o piatră de încercare, atât filosofică, cât și practică: Oul.

Rămânând la familia galinaceelor, trebuie amintit curcanul. Acesta are, pe de o parte, bun renume gastronomic și, pe de alta, rea reputație, fiind exemplu de îngâmfare. Ambele „caracteristici” însă îl recomandă pentru masa dintre ani – fiind și gustos, și creând pentru cine îl… mănâncă (fiindcă… acesta e cuvântul!)… perspectiva unor frumoase realizări – adică motiv de (păcătoasă, ce-i drept) mândrie, dar, cu puțină stăpânire, consumatorul de curcan se poate rezuma la simplă satisfacție, benignă bucurie, modestă mulțumire, pioasă recunoștință către Dumnezeu.

De evitat la revelion și în întreaga primă zi a anului sânt și rațele și gâștele. Acestea fiind foarte gălăgioase, prezintă riscul de a aduce bârfa, calomnia, clevetirea pe seama celui care ignoră superstiția și pe seama familiei sale.

Vita e docilă, cooperantă și de ajutor. Nici un pericol din partea ei. Dimpotrivă, adusă pe masa începutului de an poate semnifica prietenie și bune raporturi interumane. Carne, lapte, produse lactate – orice e permis.

Miel, nu e cazul: s-a specializat în preparat pascal. Nu e sezon nici pentru părinții lui: oaie și berbec – rămân pentru după Sfintele Paști.

În ce privește vânatul, ursul e cel mai indicat: animal puternic și simpatic. (Dar, oare, nu e în bârlog la ora asta?)

Peștele e „așa și așa”. Solzii lui pot simboliza banii, deci promisiune de bunăstare financiară, însă situația e efemeră, căci, așa cum alunecă peștele prin apă, tot așa vor aluneca și banii „printre degete” (desigur, printre degetele cui îi are). În fond, nu e o nenorocire – „banii n-aduc fericirea”; valori spirituale ar trebui să adunăm.

Icrele sunt, în oarecare măsură, ca ouăle. De evitat, dacă le identificăm cu peștele. Însă mult mai bine pot fi exploatate în simbolismul fertilității lor.

 Aducătoare de fertilitate sânt și fructele cu multe semințe. Rodii, smochine – arată și bine.

Apoi, prăjiturile cu mult mac. Macul aduce și calm.

Iar o felie de ruladă cu nucă e pentru fericire generală.

 Mărul nu e de pus pe masă în acest moment, nici crud, nici gătit. Are veche interdicție biblică, e și fruct al discordiei.

Interzise ar fi și fructele acre – să nu prevestească zile acre. (Ajung ciorbele și eventualele felii de lămâie la unele mâncăruri sau băuturi.)

Povestea cu cele 12 boabe de strugure este arhicunoscută și nu are nimic cu hrana: fiecare boabă reprezintă o lună și ne putem face o idee despre cum ne va merge în respectiva lună – după gust, buchet, mărime, starea de păstrare. Bineînțeles, aceste boabe se iau la întâmplare, nu se aleg.

BĂUTURILE trebuie să fie nobile: „tării” (cuvânt insuportabil, dar n-am altul să le cuprindă pe toate) fine, vinuri de calitate – ca și consumatorul lor să se poarte elegant tot anul. E de la sine înțeles că nu au ce căuta aici și acum rachiul, „crampa”, mastica, berea. Cocktail-urile sânt dezmățate, peticite, n-au ținută. Șampania s-a impus ca o tradiție între băuturile de revelion, o preferință discutabilă însă, șampania și alte vinuri spumante sugerând nervozitate, nestăpânire: o educație precară, până la urmă. Totuși, incontestabil, aceste vinuri „expansive” întruchipează și veselia, exuberanța, buna dispoziție, pofta de viață.

 Sigur, fără cafea nu se poate. Pentru transfer de distincție, cafeaua va fi fiartă (nu nescafé, nu „trei în unul”!), tare, neîndulcită, decorată doar cu caimacul ei. Cu frișcă sau lapte, se feminizează; cu coffeta, se chiar „manelizează”; toate trei reduc din eminenta „trezvie”.

Ar mai fi de discutat decorurile, muzica, anturajul, comportamentul, unele practici magice. Altădată. Poate la anul.

 Să nu uităm că e o noapte ceremonioasă și vaticinară, unică în an. Ziua care vine după ea fixează ursita, configurează viitorul. Sub imperiul superstiției – de acord, totuși, fără foc, nu iese fum. Pentru orice eventualitate, mai bine cu unele și fără altele.

Preluare https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/12/31/boscoane-culinare-de-revelion/