DRUM LIN - IOAN VOICU!

 Te-ai dus în lumea îngerilor așa cum ai trăit aici pe pământ... pășind cu blândețe, pe pământul din care am fost plămadiți, atunci, la Facere, și în care peste câteva zile te vei înveșnici. Nu am apucat să îți spun că din respect pentru poetul IOAN VOICU, te-am inclus, gratuit, în proiectul pe care îl organizăm noi, prof. GELU DRAGOȘ, poet popular NELU DANCI și subsemnatul. Este vorba despre volumul de antologie OPREȘTE-MĂ LA TINE, MARAMUREȘ ... aflat pe ,,ultima sută de metri", în ceea ce privește adunarea materialelor. Te-am trecut acolo... și vei rămâne, chiar dacă pașii tăi nu vor călca acest pământ niciodată! Am spus tuturor literaţilor, celor cu care m-am întâlnit în timp ... am doua despre tine, și m-am mândrit. Am vrut să știe cât mai multă lume că frumoasă ta baladă care poartă și numele ULTIMULUI tău volum, RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR, apărut la Editura "Maraiza", director prof. VASILE TIVADAR, își are rădăcina aici, la noi, în Maramureș, iar autorul - un însingurat, aproape un anonim, un trecător modest prin această lume... ești tu, IOAN VOICU! Ai fost ... și vei fi sufletul acestei balade atât de îndrăgită în lumea muzicală. Marele păcat este că nu ai avut niciun beneficiu al tău, în bani ori în alt mod, poate foarte puțin.... scriu aceste rânduri, cu durere în suflet, dar să știi că ne dor ochii ... ne dor! Cu doar câteva zile înainte îți făcusem o recenzie de carte la acest volum de balade, care se poate vedea pe blogul MOARA LUI GELU... și, nu ştiu de ce, parcă am avut o presimțire ... evident, citindu-ți baladele... așa o presimțire morbidă... nu am scris în mesaj despre asta dar am ales câteva balade reprezentative. Drum lin ... IOAN VOICU ... și, sunt convins, că atâta vreme cât balada se va cânta vei fi încă pământean! Drum lin ... prietene! Pozele din această postare sunt exact acelea ce le-am ales pentru a ilustra recenzia și adevărul vorbelor rostite ... ce folos acum? Dar tu, IOAN VOICU... ai fost și când n-ai fost... vei fi și când nu vei fi! Sunt convins că intrarea ta in Grădina Raiului va fi primită cu bucurie și cu aplauze... te vei întâlni cu mulți ... cu mulți ... cu mulți ... nu le dau nume, din pricină că sigur as uita pe careva ... ORIZONT 77 este și va fi, așa cum IOAN VOICU a fost, este și va fi! Drum lin ... Cu durere în ochi, cu inima încărcată de balade, te duci IOAN VOICU... dar du-te bucuros, că-ți rămân aici baladele pentru a fi slăvite, iubite, aplaudate și bisate ... și cu ele rămâi și tu, rămâne parte din tine...

"DRUM LIN - IOAN VOICU! Ai fost mereu un singur... la ce folos că azi, îți regretăm plecarea cu atâta lejeritate? Avea o simplitate și o modestie cum rar îți poți închipui... Poate uneori nu avea mărunțiș nici pentru o cafea ... poate a primit de la prieteni ... poate! Câți i-au fost prieteni? Câți îi suntem prieteni? Azi, îți suntem toți! De mâine te uităm... Dacă nu erai un singuratic ... nu era nici BALADA SINGURĂTĂTII. Iată balada singurătății, de azi, rămasă tristă: Sunt mai singur ca oricând / și mă zbat și mă frământ/ de durere plec cu mine/ și nu știu ce-mi va rămâne/ numai eu așa mă simt/ singur, Doamne, pe pământ/ și mai greu și mai ușor/ îmi duc viața până mor/ sunt mai singur ca oricând / și mă zbat și mă frământ ... (din volumul RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR, Editura Maraiza, Baia Mare, 2018) ... zbaterile sau sfârșit... frământările sau alintat... și IOAN VOICU ne-a plecat... nu-l mai dor durerile / și îl plâng baladele ... și ai dus ,,Balada porții de lumină"/ tu le duci, azi, pe-o cale străină ... dar când va fi? Chiar, când va fi/ Ioan Voicu - și ,,Balada întoarcerii"? ... și te-ai dus la cel Stăpân / ca să dormi ,,... pe-un braț de fân" (Balada - Și să dorm pe-un braț de fân) ... deja, Voicule, știi bine / baladei i-i ,, ... dor de tine" (Balada - undeva, un dor de tine) ... și-ți mai spun, că niciodată/ nu-ți va mai fi ,,Balada colindată" ... tu ziceai în prag de seară/ ,,sunt uitat în lume, iară / cine mă colindă afară/ poate lumea ce-a rămasă/ fără dor, fără de casă/ stau în friguri și ninsoare / și colind pân-ce mă doare / toată viața mea rămasă/ fără dor, fără de casă/ și uitat în lume iară/ cine mă colindă afară?" ... DRUM LIN - IOAN VOICU... DRUM LIN...".

Vasile a scris: „DRUM LIN - IOAN VOICU! Ai fost mereu un singur... la ce folos că azi, îți regretăm plecarea cu atâta lejeritate? Avea o simplitate și o modestie cum rar îți poți închipui... Poate uneori nu avea mărunțiș nici pentru o cafea ... poate a primit de la prieteni ... poate! Câți i-au fost prieteni? Câți îi suntem prieteni? Azi, îți suntem toți! De mâine te uităm... Dacă nu erai un singuratic ... nu era nici BALADA SINGURĂTĂTII. Iată balada singurătății, de azi, rămasă tristă: Sunt mai singur ca oricând / și mă zbat și mă frământ/ de durere plec cu mine/ și nu știu ce-mi va rămâne/ numai eu așa mă simt/ singur, Doamne, pe pământ/ și mai greu și mai ușor/ îmi duc viața până mor/ sunt mai singur ca oricând / și mă zbat și mă frământ ... (din volumul RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR, Editura Maraiza, Baia Mare, 2018) ... zbaterile sau sfârșit... frământările sau alintat... și IOAN VOICU ne-a plecat... nu-l mai dor durerile / și îl plâng baladele ... și ai dus ,,Balada porții de lumină"/ tu le duci, azi, pe-o cale străină ... dar când va fi? Chiar, când va fi/ Ioan Voicu - și ,,Balada întoarcerii"? ... și te-ai dus la cel Stăpân / ca să dormi ,,... pe-un braț de fân" (Balada - Și să dorm pe-un braț de fân) ... deja, Voicule, știi bine / baladei i-i ,, ... dor de tine" (Balada - undeva, un dor de tine) ... și-ți mai spun, că niciodată/ nu-ți va mai fi ,,Balada colindată" ... tu ziceai în prag de seară/ ,,sunt uitat în lume, iară / cine mă colindă afară/ poate lumea ce-a rămasă/ fără dor, fără de casă/ stau în friguri și ninsoare / și colind pân-ce mă doare / toată viața mea rămasă/ fără dor, fără de casă/ și uitat în lume iară/ cine mă colindă afară?" ... DRUM LIN - IOAN VOICU... DRUM LIN...”

                                                                               VASILE BELE