In memoriam IOAN VOICU (1949-2020)

Baladă tristă

Unde am râvnit odată
nu e loc așa că iată…
mă grăbesc să-nchid un drum
și să plec așa străin
iar când mă doare ura
e atât de grea minciuna
și atâta de ușoară
că mă doare, iar și iară
unde am râvnit odată
nu e loc, așa că iartă… 

(poezia face parte din volumul: Rău mă dor ochii, mă dor…, autor Ioan Voicu, apărut la Baia Mare în anul 2018, p. 16.)

Baladă frumoasă

Bate-mă așa cum sunt
și mă iartă pe pământ
n-am nici vreme n-am nici dor
până mâine, Doamne, mor
mă supun tăcerii tale
sunt lumină călătoare
pulbere și iar durere
lumea asta nu mă cere
sunt iubirea ta frumoasă
bate-mă c-un vânt și lasă. 

(poezia face parte din volumul: Rău mă dor ochii, mă dor…, autor Ioan Voicu, apărut la Baia Mare în anul 2018, p. 86.)

Balada lăsată

Las, vai, de la mine toate
și mă-ngrop cu ce se poate
nu duc iarbă, nici ninsoare
plec din lume, ce mă doare
am fost și eu așteptat
lângă o margine de sat
răutatea și minciuna
și cu alta și cu una
lasă de la mine totul
și mă-ngrop unde mi-e locul.

(poezia face parte din volumul: Rău mă dor ochii, mă dor…, autor Ioan Voicu, apărut la Baia Mare în anul 2018, p. 113.)

Balada tăcerii

Trec prin noapte viața mea
iar m-am dus, nu se putea
să rămân măcar o vreme
fără ură și blesteme
să rămân, Doamne, puțin
să trăiesc și să mă-nchin
la fereastra ce-a rămas
fără dor și fără casă
trec prin noapte viața mea
până unde s-o putea.

(poezia face parte din volumul: Rău mă dor ochii, mă dor…, autor Ioan Voicu, apărut la Baia Mare în anul 2018, p. 118.)

Balada pentru ce-mi rămâne

Ce-mi rămâne Doamne-n viață
când n-am nicio dimineață
numai noapte fără gând
fără dragoste murind
ce-mi rămâne înc-odată
în această lume dată
numai suferință rară
să nu poți ieși afară
ce-mi rămâne Doamne-n viață
sufletul legat cu ață.

(poezia face parte din volumul: Rău mă dor ochii, mă dor…, autor Ioan Voicu, apărut la Baia Mare în anul 2018, p. 130.)

Preluare https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2020/02/27/in-memoriam-ioan-voicu-1949-2020/