Mă întâlnesc cu Voicu tot mai rar.
Tot mai rar. Și ca din întâmplare.
Dar noi știm că puține lucruri
sunt întâmplătoare în viață.
Iar în moarte – nici unul.
Și de fiecare dată,
invariabil, am aceeași senzație.
Ne întâlnim prin Baia Mare.
Numai prin oraș.
Și de fiecare dată,
dar de fiecare dată…
se face mai frig.
Am senzația, certitudinea
că de fiecare dată când Voicu nu scrie,
în lume se face mai frig.
În univers. Și că undeva, nu știu unde,
undeva în altă parte – începe să bată vântul.
N-am explicații.
Poate că Voicu scrie ca noi
să nu devenim
reci de tot.
Gavril PINTE, regizor
artistic, Radiodifuziunea Română
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu