Îl
urmăresc de mult în depozițiile sale ca istoric. Mi-e clar: știe carte și are o
deschidere intelectuală de invidiat. Pe deasupra, constatăm că are o capacitate
energetică greu de egalat. La Academia Română se manifestă drept cărturar de
forță superioară susține cu argumente teoreme și clauze ce ne stau aproape, se
bate cu spirite înguste care privesc istoria țării drept un maculator lipsit de
valoare, deci numai bine de terfelit. Îl aflăm pe câmpul de luptă pentru a lua
apărarea ideilor dragi nouă. Cu Ioan Aurel Pop la timonă, venerabila instituție
din Calea Victoriei trăiește, după părerea mea, o vârstă demnă de luat în
seamă. Consider că a-l asculta în depozițiile sale de la tribuna din Aula
Academiei este pentru oricine o șansă extraordinară. Sunt acolo ori de câte ori
am această ocazie și mă bucur ca un școlar pentru noutățile cu care plec
împovărat. Înalt, subțirel cum îl știm, vorbitorul are o forță uluitoare,
asociată unei cursivități fără cusur. Dublat de o bibliografie tot mai „grea”
prin lista de teme și subiecte majore de care se ocupă an de an, ținuta sa de
istoric afirmă o alură de zile mari.
Profesor
universitar la universitatea din Cluj-Napoca și până de curând rector al
acestui recunoscut laborator de educație multilaterală, domnul Ioan Aurel Pop
își respectă cu sfințenie îndatoririle la catedră și în relația cu cei
preocupați să continue studiul dincolo de obligațiile clasice în materie. Este
vorba de aspiranții la doctorantură, la specializări bine venite pentru
profunzimea studiului istoriei la români.
Nu ne
miră seriozitatea cu care elevul apoi studentul a privit anii de școală și
facultate, grija de a tezauriza timpul rezervat la nivelul societății pentru
învățătură, pentru formare multidirecțională. Face parte dintre adolescenții
ieșiți de pe băncile liceului brașovean „Andrei Șaguna”, vestit pentru
standardele sale instructiv-educative. Lista absovenților acestei școli este
copleșitoare prin sonoritatea numelor care au trudit în sălile sale de clasă,
în laboratoare, sub bagheta generoasă a dascălilor, vestiți și ei. O
remarcabilă stăpânire a limbilor străine și o de invidiat experiență pe plan
internațional face din profesorul Ioan Aurel Pop un interlocutor așteptat pe
orice meridian al Planetei.
Maramureșenii
îl cunosc pe domnul Profesor. Atras de frumusețea plaiurilor noastre dar mai
ales de relieful istoric al ținuturilor brăzdate de Iza și Mara, domnia sa a
găsit cu cale să se deplaseze nu odată în zonă. Știe prea bine ce are de făcut
și de zis când calcă, precum un școlar setos de carte printre evenimentele care
ne-au marcat existența. De înțeles cum vibrează inima unui îndrăgostit de
istorie când trece pe sub turle de biserică șoptind despre Dragoș mândru ca un
soare, Bogdan și de ce nu, simțindu-l aproape „vâjiind ca vijelia și ca
troznetul de ploaie”, coborând din legendă, pe însuși Pintea Viteazul…
Au fost
două motive care au argumentat în lunile din urmă descinderea pe Săsar a
domnului Președinte al Academiei. A răspuns invitației din Decembrie trecut
pentru a susține o conferință la colegiul Centenar „Gheorghe Șincai”, ocazie
cu care autoritățile locale i-au înmânat distincția de Cetățean de Onoare al
localității-centru de județ, Baia Mare. Avem toți cei prezenți în minte
discursul său înaripat. Așa cum ne va rămâne întipărit cuvântul emoționant rostit,
puțin timp mai târziu, drept răspuns la gestul de a-l declara Doctor Honoris
Causa al conducerii Universității Tehnice Cluj-Napoca, filiala Baia Mare.
Adevărate documente istorice, meritând fiecare în parte a fi decupate și
așezate în vitrină pentru a le ține minte.
Promitem
să urmărim în continuare tot ce spune și ce face domnul Academician Profesor
Doctor Ioan Aurel Pop. Gândurile sale de român și patriot adevărat ne fac bine
la suflet. Rămân la părerea că acolo unde pune piciorul, sub talpa sa, răsar ghiocei.
Ca un semn autentic de primăvară permanentă.
Nicolae BUD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu