vineri, 21 februarie 2020

RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR … (recenzie de carte)


IOAN VOICU … un ,,aproape” anonim, dar foarte drag sufletului nostru, prin versurile sale …
……………….

Cică... ,,Spune ceva despre aceste fotografii!". Fain ... Da! Spune ceva ... crezi că doar ,,ceva" e de spus! Dimpotrivă... multe, chiar multe ar trebui să se spună - despre poze, despre autor, despre balade, despre ,,RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR", (BALADE), un volum de versuri ce aparține poetului IOAN VOICU, apărut la Editura MARAIZA, Baia Mare, 2018, ISBN 978-973-0-26606-1, cu o prefață ,,CUVÂNT ÎNAINTE CA BLÂNDĂ MUSTRARE...", semnată de directorul prestigioasei edituri, Vasile TIVADAR.
Autor al mai multor volume de versuri, poetul este aproape un necunoscut, dar cred că aproape toți (sau marea majoritate) am fredonat, la vreun bal, la o petrecere, alături de nume celebre ale muzicii, balada ce poartă numele acestui volum - RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR... unii chiar fără să știe că rădăcina acestei frumoase balade, atâta de cântată, este aici, în Maramureșul nostru, este însuși poetul Ioan Voicu. Se întâmpla cu mulți ani în urmă, pe vremea când Cenaclu Flacăra (coordonat de regretatul Adrian Păunescu) era în vogă.
Aici, la noi, în Maramureș, în acele vremuri, există formația ORIZONT 77, împreună cu Valentin (Vali) MOLDOVAN și chiar regretatul Ghiță DANCI - fondatori sau membri în trupă, ce-i care au cântat pentru prima dată această baladă, devenită hit al zilelor noastre. Autorul, Ioan Voicu, a tăcut și s-a mulțumit cu puțin, poate doar cu bucuria de-a-și auzi balada cântată. Nu l-au susținut autorități, nu l-au susținut cei care în cântau piesa/balada, și chiar dacă ar fi azi, să se facă un sondaj de opinie, în rândul marilor cântăreți, întrebându-i, la cel mai modest/banal mod dacă știu cui aparține această baladă, chiar aș fi curios (poate chiar foarte), câți l-ar recunoaște pe Ioan Voicu drept părinte patern? Am zis și eu ... !
Deși a trudit de-a lungul vieții, Ioan Voicu, nu cred că are niciun beneficiu de pe urma acestei balade mult îndrăgite și bisate, în vremea spectacolelor. Debutează cu volumul ,,LACRIMA DIN PALMĂ", Editura Helvetica, Baia Mare, în anul 1998, iar aproape 11 ani mai târziu, îi apare următorul ,,PESTE MINE ȘARPELE-NFLOREȘTE", Editura Risoprint, Baia Mare, 2009. Anul 2015 este un an rodnic pentru poetul Ioan Voicu, pentru că în acest an, îi apar la aceeași editură, Casa Corpului Didactic ,,Maria Montessori", din Baia Mare, două volume: ,,SINGURĂTATEA CULEGĂTORULUI DE IARBĂ" și ,,BALADĂ FULGERATĂ DE VÂNT", pentru că în 2018, cu sprijinul unor prieteni și mari iubitori de artă și cultură, să apară acest volum ,,RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR", un volum de balade.
Volumul cuprinde și câteva referințe critice, din care îmi permit să citez: ,,Când vorbim de poezia lui IOAN VOICU, ne fuge gândul fără să vrem la <<BALADA FULGERATĂ DE VÂNT>>, poezie care este cunoscută mai ales prin faptul că a fost pusă (genial) pe muzică de către Vali MOLDOVAN. Citindu-i însă toate baladele, mi-am dat seama că Ioan Voicu urcă și coboară sinusoidal, aș putea spune prin propria-i suferință, suferință care de nu i-a fost în preajmă a alergat cu o oarecare ardoare în căutarea ei", (pag. 10).
Multe balade ... chiar multe ... una mai minunată decât alta. Avem balada ... ,, ... visului meu de-o viață", ,,... plăcerii", ,, ...tristă", ,, ... viselor", ,, ... pentru viață", sau ,, ... speranței". Și ele mai curg precum apa unui nesecat izvor. Și într-adevăr, Ioan Voicu, este un singuratic, și poate că ,,BALADA SINGURĂTĂȚII", și-a dedicat-o:
,,Sunt mai singur că oricând
și mă zbat și mă frământ
de durere plec cu mine
și nu știu ce-mi va rămâne
numai eu așa mă simt
singur, Doamne, pe pământ
și mai greu și mai ușor
îmi duc viața până mor
sunt mai singur pe pământ
și mă zbat și mă frământ", (pag. 22).
Nu stiu cine-l va plânge, când a fi să-i fie rândul pentru Marea Plecare, dar știu sigur că îl vor plânge baladele lăsate, văduvite. Finalul vreau să aparțină baladei ,,EU SUNT IUBIRE, PULBERE ȘI STELE":
,,Se scutură devreme tot ce a fost
eu mor în lumea asta fără rost
se rupe în mine bucuria mea
eu sunt și lacrimă și stea
iubirea mea, dorul cel sfânt
sunt lacrimă, iubire și cuvânt
nu, niciodată, nu voi știi devreme
eu sunt iubire, pulbere și stele", (pag. 62).



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu