CRUCEA PERSONALĂ

Nu am primit răspuns mereu

La orice întrebare

Atunci când sufeream din greu

A vieții încercare..

În fel și fel de supărări

Îl întrebam pe Domnul,

Cuprins de grele întristări

Ce-mi alungau și somnul:

"De ce, Stăpâne, mă lovești

Cu rele fără număr,

Ce fel de cruce îmi proptești,

Atât de grea pe umăr?.."

Și Domnul nu îmi răspundea,

Văzându-mi disperarea..

În inima ce mă durea

Eu îmi pierdeam răbdarea..

Dar mai apoi, când se-ntâmplau

Schimbări majore-n bine,

Cuvintele mă usturau

Și îmi era rușine..

Abia atunci înțelegeam

Eu vremurile grele:

Trecând prin ele, eu creșteam,

Mă întăream prin ele!

Nu, nu-i atâta de ușor

Să crești duhovnicește..

Doar lacrima aduce spor,

Căci lacrima smerește..

Durerea, plânsul ne'ncetat,

Suspinul fără număr,

Acestea Domnul ni le-a dat:

Sunt crucea de pe umăr!

Iisus prin Cruce a ajuns

La Sfânta Înviere,

Cu Trupul Său de cui străpuns

În geamăt de durere..

La fel și noi, urmașii Lui,

Gusta-vom Învierea

De vom răbda, în loc de cui,

În inimă durerea...

de preot Sorin Croitoru