"Când am terminat facultatea am avut credința că școala mea, munca mea mă vor așeza pe locul pe care îl merit , pentru că mi-am ales meseria de dascăl din pasiune și nu din întâmplare!
Ce vise,ce speranțe, toate mă făceau să cred că voi putea schimba lumea !
N-a fost așa !
După 27 de ani în această meseria, trăiesc un sentiment ciudat:dezgust și amărăciune!Am intrat într-un sistem în care, doar teoretic se promova competența, pentru că mi-am dat seama cu timpul, că legea care guverna toate instituțiile statului, deci valabilă și pentru Educatie,este apartenența!
Trebuie să fii al cuiva, trebuia să ai pe cineva, poate carnet de partid, poate un telefon, ceva, cineva, altfel sistemul te va lua și te va da cu capul de toți pereții ,până o să uiți tot ce ai visat ! După un timp nu mai știi să visezi, nu mai poți să visezi, îți dai seama că nu mai poți schimba nimic!
Priveşți în urmă cu durere și chiar dacă nu vrei să recunoaşteţi, înțelegi : e făcut praf totul, totul este un amestec de politică, relații, cunoștințe și .... vorbe goale ! Trăim în țara în care politicienii și-au pus ghetele pline de noroi pe grumazul școlii, iar România Educată este cea mai tristă poveste!"
******************
A fi profesor în România Educată....
"Nu m-am plictisit de meseria mea, cândva o meserie
nobilă, nu m-am rutinat și trăiesc cu intensitate toate provocările!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu