Mi te-am cules, rugăciune,
din cerul dimineții mele
cărarea nuferilor
să îi îmbrățișez cu sufletul.
Am ridicat privirea către cerul meu
și am țesut cuvinte neșterse
și câteva amintiri din
anii născuți...
Mi-am lăsat dimineața amanet
în clepsidră de adevăr
mângâiat cu zâmbet
și am întrebat visarea nuferilor
dacă a intrat răsăritul
unui gând - în albastru.
Azi, în lumină, se mai naște rouă
din boabe cusute cu tăcere
dintr-un izvor verde-miracol
croit pe drum de zâmbet și emoție
culeasă din cântec și anotimp
netulburat.
Un nufăr mi-a făcut semn cu mâna
era un alt asfințit trecut
prin sită și stele...
VASILE BELE
Chiuzbaia, 20 iulie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu