De când nu ni se mai dau știri ci numai confirmări a ceea ce noi vrem să auzim, să vedem (dictatura rating-ului nu acceptă altceva) nu prea mai știm ce se întâmplă în lume ci ceea ce alții vor să ne convingă că se întâmplă.
O lume a nemișcării mediale plutește peste mințile
noastră ca un șir de nori negri în care nu mai stă nici o picătură de ploaie ci
numai trăsnete care să facă cât mai mult zgomot. (legea concurenței obligă
fiecare agenție de știri să se repeadă asupra posibilului auditor cu tot
armamentul și să nu-l lase la concurență).
Noi nu mai trăim într-o lume în care se întâmplă
ceva ci într-o lume gata să se termine. Apocalipsa e rugăciunea care ni se
recită zilnic de dimineața până seara sub formă de Breaking news.
Scandalul e limba vorbită de la amvonul monitoarelor
către miliardele de participanți care nu se mai mișică din fața știrilor de
ultimă oră de decenii bune.
Ca să nu ne plictisim facem din orice dărâmare o
prăbușire, din orice împiedicătură un accident fatal. Starurile nu se mai
dezbracă în pielea goală ci „arată tot”, nu știm cine sunt marii gânditori ai
omenirii de azi dar știm cine sunt atacanții centrali de la Real și PSG. Nu
avem habar regulile de trei simple dar știm că sutele de milioane care se dau
pe un jucător, pe un tanc sau pe copii destinați comerțului cu organe sau
perversiunilor celor cu dare de mână sunt o realitate de care ne lovim zilnic
ca de o amenințare de cod roșu.
Cuvintele au fost rechiziționate de câțiva care după
ce le-au perchiziționat de sensuri și subtilități le-au repus în libertate
îmbrăcate în hainele presei de senzație. Orice vedetă înscăunată ca fiind
vedetă dacă respiră, apoi respiră genial. Orice mare star scuipă excepțional de
precis și orice promteriță are forme sculptate la care fanii rămân fără grai și
virilitate (care oricum e o jignire, așa că e mai bine să o lași acasă ca să
ajung întreg acolo unde ai plecat)
Gratiile main-stream media seamănă cu un laț care te
lasă să mai zburzi înainte de a te trage sus la bârna eșafodului.
Nu avem nici o șansă. O răceală a fost decretată
boală letală, o răfuială între rude conflict global.
Încăpem tot mai puțini în patul lui Procust care
este obligatoriu pentru fiecare individ corect. (și alții nu sunt lăsați să
fie, să se desfășoare, să scoată o vorbă)
O mare tăcere asurzitoare ne însoțește și arșița de
afară nu-i decât oglinda a ceea ce noi avem înlăuntrul nostru.
Autor:
Dan Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu