După o scurtă perioadă de surpriză totală, în care toată lumea a încercat să găsească partea bună a acordului comercial convenit verbal de Ursula von der Leyen cu Donald Trump, reacțiile ulterioare la rece au devenit general critice și, pe alocuri, furioase. Unii agită chiar spectrul unei noi moțiuni de cenzură contra Ursulei – de exemplu, un lider al stângii, Manon Aubry, îi presează pe socialiști să semneze pentru moțiune.
Trebuie spus că acordul nu este încă parafat
și nu este cunoscut de publicul european decât în coordonatele foarte sumare
date pe rețelele sociale de Trump. Ca de obicei, Ursula nu este prea
transparentă când e vorba de angajamentele financiare ale UE. Nu a fost nici în
cazul Pfizergate, nu e nici în cazul NextGenerationEU. Iar sumele vehiculate de
Trump sunt amețitoare: 750 de miliarde de dolari pentru energie și 600 de
miliarde de dolari pentru investiții directe în SUA, în doar trei ani. Plus “o
foarte mare sumă” alocată armamentului de importat de UE din SUA. Va fi aplicat
un tarif comercial de 15% pe bunurile europene exportate în SUA (minus
medicamente, avioane și alte produse care au avut șansa unui lobby eficient în
administrația Trump). Va fi, în schimb, zero taxă vamală pe toate produsele
exportate de SUA în UE – asta în condițiile în care UE umblă la creșterea
taxelor vamale și a taxei pe amprenta de carbon la produsele importate de UE
din țări terțe.
Se va menține tariful de 50% la oțel și
aluminiu, ceea pare a fi nu un acord negociat, ci un contract de genul
acceptării necondiționate a unei oferte de nerefuzat…
Având în vedere aceste sume și taxe,
care au nemulțumit pe toată lumea (minus Dan & Bolojan, care obișnuiesc să
spună “da, să trăiți”, în astfel de situații), liderii statelor membre au
declarat fie că acordul e nemulțumitor (Tusk, Polonia), fie că Ursula și-a
depășit mandatul (Bayrou, Franța, Merz, Germania).
De altfel, ieri, chiar Ursula și-a
retras acordul cu privire la investițiile directe, de 600 de miliarde de dolari
în 3 ani, realizând că așa ceva e imposibil de atins.
Este clar că acest acord nu va trece
ușor de statele membre, iar Parlamentul UE și Consiliul vor sancționa cumva
depășirea mandatului de către Ursula.
Administrația Trump va trece, rapid, la
negocieri bilaterale cu statele membre, ceea ce a și anunțat, de altfel, din
februarie 2025. De ce? Americanii se vor fi convins că administrația von der
Leyen nu este un partner de dialog și negociere, întrucât nu are un mandat clar
sau cel pe care îl are e limitat.
De aici, din blocarea unui acord
comercial comun al UE cu SUA, consecința unor tulburări masive în zona bugetară
UE, precum și o adâncire a crizei economice, mai ales din cauza prețului
exorbitant al energiei.
Dar cel mai important este că ideea
transformării treptate, insidioase, a UE în federație, va fi respinsă clar de
decidenții politici și, mai ales, de masele populare.
UE este și rămâne o uniune economică a
unor națiuni suverane, iar nu o federație care să se consolideze agitând
pericole sanitare, climatice și militare și condusă prin frici și obsesii.
Autor: Gheorghe Piperea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu