Ţara arde. Pe bune. A început aplicarea unor măsuri drastice, care n-ar fi trebuit luate dacă nu era delăsare, huzur, lux. Alternativa, să ne iertaţi, nu există. Că preşedintele Nicuşor vrea una şi bună, să nu crească TVA, o părea nobil, da’ uite că nu se poate, suntem româneşte spus “în budă”. Urmează un an dur, ca apoi să revenim pe o societate reclădită uşor. Da, vor creşte preţuri. Da, se putea face mai lin. Da, trebuia început cu altceva, “Nu tocmai cu noi, dom’le, da’ ce, noi suntem duşmanii societăţii?” Aşa e, aveţi dreptate. Doar că nu se mai putea, în plin Capitalism, să consumi mai mult decât produci şi să acoperi la nesfârşit cu împrumuturi. Iar celor care adoră Comunismul, le reamintim cum pe-atunci se muta dintr-un buzunar în altul. Unii câştigau, alţii pierdeau, se punea totul în buzunarul Statului care dădea salarii tuturor. Era bine? Nu ştiu, dar n-a căzut degeaba, în toată lumea, cu excepţia ţărilor cu dictaturi. O fi ea Dictatura proletariatului, dar de la fereastră cade cine zice şeful, nu tu.
Prin urmare, la noi în ţară se face reforma. Cum?
Haotic. Cu arcanul. Dar se face. Nu adorăm ideea, după ce că ne afectează
profesional, o va face şi direct, în buzunare. Cu scumpiri masive, cu scăderea
valorii banului ba poate cu tăieri de salarii. Ar fi şi culmea… Dar uite, se
văd primele semne. Organismele internaţionale, cele în care am intrat de
bunăvoie, semnând, apoi împăunându-ne, au înţelegere. Ne mai taie din fonduri,
ne mai dau înapoi. Înţeleg că vrem. Se vor face şi greşeli, se fac deja. Una
majoră e oprirea investiţiilor guvernamentale. Cine nu are pic de înţelegere în
economie poate spune simplu: nu e vreme de făcut grădiniţe, drumuri, case de
bătrâni. Poate nu e. Dar se afectează circuitul banilor în economie. Se
finanţează ceva, cu bani guvernamentali sau europeni, firmele execută,
muncitorii sunt plătiţi, alte firme de productie sau de materiale de
construcţii au rulaj, la sfârşit se execută o lucrare, se face ceva util
comunităţii, care ridică nivelul de trai. Da, aşa e, nu e sigur că avem nevoie
de parc sub pădure, să zicem Hoşteze, în faţa casei fostului primar. Să zicem
că nu trebuie bazin de înot în satul X, unde dacă facem un sondaj, neavând
vecinătate cu Lăpuşul sau cu Someşul, nu ştie absolut nimeni să înoate. Nu
trebuie nici să reabilităm şcoli părăsite de 10 ani, “C-om face ceva cu ele”.
Nu, nu trebuie, dar să opreşti autostrăzi? Drumuri expres? Apropo, cum stă Maramureşul
cu cele neîncepute, gen centura Băii Mari, a Sighetului, pasajul de la Clubul
văcarilor? Mai există sau au rămas pe hârtie?
Iată de ce, în ciuda oprobriului public, spunem că
Reforma trebuie făcută, bine era să NU trebuiască făcută, să nu fi fost nevoie.
Însă care e reacţia partidelor? A parlamentarilor, a decidenţilor care au
păstorit Ţara, bugetul, ministerele? Vor reforma, au spus-o în campanile
electorale, toţi, de la PSD la AUR la toţi. Dar…, bibicule, nu cu ai noştri.
Sindicatele au o reacţie firească, doar foarte foarte falsă. Politicienii însă
fac pe virginele, sunt de-a dreptul dizgraţioşi în prefăcătoria lor. Reacţia
directorului de la Romsilva, care a trăit bine, a luat suta de mii de euro şi a
revenit la muncă pensionar, care acum dă Statul în judecată pentru că s-ar
elimina cumulul pensiei cu salariul la Stat, e definitorie pentru sistemul
nostru cel bolnav. Doar avem şi bancuri pentru cine suntem. “România, pe scurt:
-Vagonul 1 e primul?/- Nu, al treilea.”
Singura veste bună vine de la micile semne de
normalitate care apar, printre frânturi, printre rânduri: Ilie Bolojan adunând
gunoaie dintre scaune aruncate de colegii liberali, la Congres, preşedintele
Dan anunţând că Administraţia Prezidenţială îşi reduce bugetul cu 25%… E puţin.
E ceva. Pe de altă parte, o întreagă clasă politică se piaptănă, plânge în
oglindă, îşi teme avantajele. Vrea reformă, e clar. Vrea chiar Egalitate. Dar
nu pentru căţei.
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu