,,Probabil că niciun nume nu se confundă mai mult cu profilul identitar al neamului nostru decât Mihai Eminescu. Desigur, mă refer la aspectele nobile ale acestui profil identitar, care sunt cheia supraviețuirii noastre într-o lume ce se chinuie de două milenii să ne șteargă din istorie".
Daniel Roxin
GHEORGHE BUCUR
EMINESCU, ZEUL TUTELAR AL SPIRITUALITĂȚII NOASTRE
Prin amabilitatea prof. Mircea Marcel Petcu - președinte Asociația Scriitorilor din Tulcea - am primit volumul despre care pot spune, din primele clipe, că emoționează și convinge. L-am parcurs cu deosebit interes și trebuie să recunosc faptul că este un volum foarte bine construit, foarte bine documentat. Apărut la Editura Burebista, București, 2019, ISBN 978-606-94710-6-7, 252 p., cu un Cuvânt-înainte, semnat de către Daniel Roxin, cu o bibliografie impresionantă (dintre cele mai valoroase repere!) și ilustrații, volumul de față este o adevărată punte de cunoaștere eminesciană, observându-se, de departe, acribia autorului. Și nu doar aceasta. Obiectivitatea și concretețea celor asumate și consemnate în volum - un adevărat manual/document cu și despre Eminescu.
Autorul, Gheorghe V. Bucur, născut în Orșova (MH), are o bogată experiență didactică - profesor de limba și literatura română, absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea ,,Al. I. Cuza", din Iași, fost director al Casei Corpului Didactic - Tulcea, membru fondator al Cenaclului literar ,,Aspirații", membru fondator al revistei ,,Aspirații literare", redactor-șef la revistele ,,Aspirații", ,,Aspirații literare", ,,Dacia Magazin", sau ,,Steaua Dobrogei", are diverse colaborări pe teme de literatură, mitologie, religie, dialectologie, dar și foarte multe și impresionante cercetări și eseuri critice despre Mihai Eminescu, G. Coșbuc, B.P. Hașdeu, O. Goga, Vasile Voiculescu, N. Steinhardt, Dimitrie Cantemir, Nicolae Mușat, și mulți alții - sunt doar câteva la care m-am oprit.
Autorul, în ,,Nota autorului", afirmă: ,,Mihai Eminescu este un scriitor exponențial. (...) În urma cercetării unor probleme specifice, am avut posibilitatea să propun câteva noi formule de caracterizare. Dacul cel mare al poeziei românești, Eminescu, este un zeu tutelar al spiritualității noastre și, prin forța lui modelatoare, catalizatoare și regeneratoare, se impune drept soare al poeziei românești, care înfruntă vremea și vremurile", (p. 9).
În întâiul eseu din volum, se face ,,O analiză a fizionomiei etnice a lui Mihai Eminescu, realizată de criticul G. Călinescu", autorul, afirmând: ,, Apartenența etnică a unui artist este, în fond, un aspect biologic și, din acest punct de vedere, pentru creația lui, unul minor. (...) Pentru un scriitor, apartenența, în special, la o anumită familie spirituală, la o anumită cultură și civilizație este esențială, deoarece aceasta va genera idealurile, aspirațiile, concepțiile, viziunea asupra vieții, societății și Universului, normele morale, atitudinile, precum și principiile estetice de exprimare a ideilor și trăirilor sufletești, în nume propriu sau al colectivității din care face parte", (p. 13).
Trebuie să recunosc faptul că știam despre analiza călinesciană făcută asupra ilustrului poet, dar m-a impresionat și abordarea prof. Gheorghe Bucur, bucuros că am aflat și alte aspecte interesante raportate la abordarea de față.
Dacă G. Călinescu neagă: ,,descendența din Zamolxe, Brigbelu ori Baba Dochia", prof. Gheorghe Bucur, respinge această argumentare, ,,din două motive: primul, istoricul literar adoptă un ton ironic, deci se situează, din motive necunoscute (încă!), pe o poziție subiectivă; al doilea, numindu-l pe vestitul rege dac <<nebunul Boerebista>>, fără a justifica aprecierea și a indica sursa informației" fiind ,, evident că G. Călinescu nu voia să-i atribuie lui Eminescu o ascendență de alienat", (p. 17), pentru ca, în final, autorul, să tragă următoarea concluzie: ,,Mihai Eminescu este o personalitate exponențială a neamului său, care are adânci rădăcini în străbunii daci. Pornind de la observațiile criticului și analizând din această perspectivă creația artistică eminesciană și întreaga lui activitate, consider că, dacă G. Călinescu îl numește <<poet al Daciei>>, noi, îl putem considera, cu îndreptățire, pe <<românul de tip carpatin>>, creator al unui univers poetic de înaltă valoare filosofico-umană și de o excepțională forță de sugestie, poet care atinge absolutul¹, zeul tutelar al spiritualității noastre, dacul cel mare al poeziei românești².
(apud ¹ Rosa del Conte, Eminescu sau despre absolut, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990;
apud ² Gheorghe Bucur, în articolul ,,Mitul dacic al soarelui în poemul postum eminescian <<Memento Mori>>", publicat în România Mare, nr. 985, 12 iunie 2009, p. 11).
În ordinea cuprinderii în volum, urmează: ,,Mihai Eminescu și câmpul morfogenetic geto-dac", pornind de la susținerea unor cercetători, cum că Eminescu ,,a avut o pasiune stranie pentru civilizația dacică". Articolul este foarte frumos structurat, cu dovezi clare, cu cercetări pertinente și concrete, cu argumente pe măsură. Prof. Gheorghe Bucur, susține că atunci când spunem, sau rostim numele lui Eminescu, ar trebui, în fapt, să zicem ,,Dacul Eminescu", ce ,,se impune în creația artistică națională drept dacul cel mare al poeziei românești, iar dacismul se instituie drept o coordonată definitorie a operei, activității și personalității lui, trăsătură explicabilă și prin racordarea să la câmpul morfogenetic străbun traco-geto-dacic", (p. 38).
,,Problematica motivelor în opera eminesciană este esențială pentru cunoașterea universului lui poetic și înțelegerea mesajului său uman, pentru perceperea sensurilor filosofice și intuirea valorilor artistice specifice", (p. 39), afirmă trupul începutul următorului eseu: ,,Motivul soarelui în lirica antumă a lui Mihai Eminescu", considerând că, după o evidentă cercetare, ,,numărul motivelor eminesciene, în funcție de perspectiva adoptată, se ridică la peste 150, ilustrând, încă odată, bogăția și complexitatea Universului său artistic". Autorul, firesc, aduce argumente din poeziile: ,,Epigonii", ,,Mortua est", ,,Floarea albastră", ,, Freamăt de codru", ,,Scrisoarea I", ,,Ce e amorul?", ,,La mijloc de codru", ,,Revedere", ș.a., această cercetare fiind ,, necesară și utilă pentru a reuși să aprofundăm, prin demersuri analitice de detaliu, cunoașterea operei celui mai mare poet român", (p. 60), concluzionează autorul.
Cercetând acest motiv solar în creația eminesciană, prof. Gheorghe Bucur, în demersul Domniei Sale, se oprește pentru susținere, în poemul postum ,,Memento mori", aducând dovezi și argumente obiective, în cercetarea de față. În concluzie, autorul impresionantului volumului, afirmă despre mitul dacic al soarelui că este nu doar ,,un motiv literar, ci și un concept complex". Din punct de vedere morfologic, în poemul cercetat, domină realizarea substantivală, substantivele în formă nearticulată, expresivitatea limbajului poetic este clară, figuri de stil - epitet, comparație, personificare și metaforă. Convingător, eseul este o adevărat expunere, cu argumente reale, dovedind, în fapt, ,,înalta gândire (eminesciană), umanist-filosofică atotcuprinzătoare, viziunea originală, precum și implicarea lui afectivă, adâncul patriotism al poetului, care construia admirativ, în plan literar, o întreagă mitologie dacică", (p. 91).
Tot despre minunatul motiv solar (mitul soarelui) se face referire și în ,,Paralelism între viziunea lui Mihai Eminescu și a lui George Coșbuc privind mitul soarelui", autorul afirmând cu dovezi pertinente că: ,,mitul solar este unul dintre cele mai importante și semnificative, căci este direct legat de existența viețuitoarelor, implicit, a omului și a tuturor formelor de viață din diferite regnuri", (p. 95). Cu siguranță, așa este, îmi asum și eu părerea autorului, prof. Gheorghe Bucur, ce spune că Eminescu ,, realizează o mitologie istorică" în timp ce Coșbuc - o ,,mitologie folclorică", fiecare, fiind mari admiratori ai mitologiei indiene, trăgând concluzia: ,,Ambii poeți, integrând mitul soarelui și mitologia noastră într-un plan general, plasează istoria noastră antică și cultura noastră spirituală în context arian, universal, relevând, pe de o parte superioritatea vechii noastre civilizații, și, pe de altă parte, dezvăluind, în creații artistice de mare forță sugestivă, o atitudine patriotică și de autentică mândrie națională", (p. 111).
Aducând în discuție sintagma brâncușiană (Constantin Brâncuși), ,,Noi ăștia suntem daci în munți", dar și de la ideea criticului George Călinescu - ,,orice poet universal este, ipso facto, și un poet național", autorul, veritabil eminescolog, prof. Gheorghe Bucur, scrie ,,Dacismul - coordonată definitorie a creației și personalității lui Mihai Eminescu", cu câteva referiri ,,Preliminarii", continuând cu ,,Modelul dacic - reper și criteriu valoric în gândirea și viziunea lui Eminescu", ,,Ideea mitologică dacică. Semnificația mitologiei autohtone geto-dacice, a Daciei mitice în gândirea și creația poetului", ,, Evoluția ideii dacice în textele eminesciene", ,,Ideea dacică în poezia antumă", concluzionează: ,, Dacă urmărim evoluția vieții și a demersurilor atitudinale, conceptuale, filosofice, politice, civice și creative eminesciene, realizate în timp, constatăm cum se configurează, că un fir roșu ce străbate în toate epocile și în toate manifestările ei esențiale, componenta dominantă dacică, drept valoare, criteriu și ideal", (p. 155).
Despre poemul ,,Rugăciunea unui Dac", autorul afirmă că este o ,,expresie a unei profunde drame existențiale" - o expresie perfect admisă și confirmată, subliniind faptul că ,,Prestigiul poetului la începutul secolului al XX-lea și renumele poeziei <<Rugăciunea unui Dac>>, erau atât de mari, încât în partea stângă, jos, a ușii de la întrarea Bisericii Sf. Gheorghe cel Nou din București, unde a avut loc slujba de înmormântare a poetului, au fost sculptate versurile unei strofe semnificative din text", (p. 171).
Același autor, repet, înfocat eminescolog, ne dezvăluie ,,Valorile stilistice ale formelor verbale în <<Scrisoarea I>>".
Despre finalul volumului nu am să vorbesc. Poate v-am făcut curioși. Drept urmare dacă suntem ,,pe aceeași lungime de undă", las Domniilor Voastre, să își stâmpere setea de cunoaștere eminesciană, după viziunea și profunzimea eminescologului prof. Gheorghe Bucur. Oricum, vă veți întâlni cu alte și alte aspecte importante și interesante, semnificative și emoționante, din viața Marelui Poet Mihai Eminescu, descrise și descoperite, de către cercetătorul autorizat. Eu, mare admirator al operei eminesciene, scriu doar atât. Veți descoperi amănunte despre idealul politic fundamental eminescian - Unirea tuturor românilor, dar și un Eminescu - ,,mit cultural fundamental al matricei identitare naționale".
Felicitări autorului pentru întreaga activitate literară, cu deosebire pentru cercetarea minuțioasă a operei eminesciene, pe care ne-a dăruit-o, în acest volum, sugestiv și foarte frumos structurat - ,,Eminescu - zeul tutelar al spiritualității noastre" - un adevărat manual de utilizat și de apreciat. M-aș bucura dacă acest volum ar ajunge la cât mai mulți dascăli pentru inspirație motivată și motivantă, la predarea în clase a operei eminesciene. Cu adevărat, l-am descoperit pe Emin, un Zeu...
Felicitări, tuturor celor din cadrul Asociației Scriitorilor din Tulcea", inclusiv bunului prieten, prof. Mircea Marcel Petcu - respect și prețuire adâncă!
Vasile Bele, UZPR
Felicitari!
RăspundețiȘtergere