La 26 august 1848, Comitetul Revoluționar din Țara Românească (Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu, C. A. Rosetti, Ioan Heliade Rădulescu), alături de alți bonjuristi ca Iosif Tell și Gheorghe Magheru (un adevărat haiduc) au stabilit ca tricolorul românesc (roșu: sângele vărsat pentru națiunea românească, galben: bogăția holdelor și a pământului, albastru: dorința de libertate a poporului român) sa fie culorile reprezentative ale Revoluției pașoptiste din Țara Românească și simbolul României. Toți revoluționarii pașoptiști din Valahia, în frunte cu Guvernul revoluționar, aveau pus tricolorul pe braț sau în piept. Steagul revoluționar pașoptist conținea cele trei culori amintite mai sus. Sensibil, încă de la 1848 s-a folosit denumirea de România (Țara Românească, și Moldova), ulterior, după Unirea de la 24 ianuarie 1859, sub Alexandru Ioan Cuza, Principatele Române au primit oficial titulatura de ,,Principatele Unite Țara Românească și Moldova”.
La 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea
a fost cântat pentru prima oară imnul Deșteaptă-te române (Versuri: Andrei
Mureșanu; Muzica: Anton Pann). Așa s-a împământenit, însă viitorul imn al
României a fost citit și pus pe note în Casa Mureșenilor din Brașov, având la
origine poemul Un răsunet, al lui Andrei Mureșanu, venit ca răspuns la o poezie
a lui Vasile Alecsandri. Gazeta de Transilvania și Foaia pentru minte, inimă și
literatură, în frunte cu George Barițiu, Nestorul gazetariei românești din
Transilvania, au avut un rol fundamental în promovarea și publicarea poemului
Un răsunet și a cântecului ,,Deșteaptă-te române „.
Din anul 1862, Principatele Române Țara Românească
și Moldova au fost numite România, realitate consfințită după abdicarea
domnitorului reformator Alexandru Ioan Cuza în data de 10 spre 11 februarie
1866 și venirea la conducerea României moderne a Prințului Carol I de
Hohenzollern Sigmaringen, viitorul rege al Monarhiei românești de sorginte
germană.
Tricolorul românesc a fost arborat în timpul
Primului și Celui de-al Doilea Război Mondial.
În imagini avem simbolul Bătăliei de Pauliș, ridicat
pe locul unde au avut loc lupte crâncene între elevii-militari din Detașamentul
Pauliș și armatele aliate hortyste și germane. Lupta a avut loc după 23 august
1944, întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, ieșirea din alianța cu
Puterile Axei și alianța cu statele Națiunilor Unite, mai exact între 11- 26
septembrie 1944, pentru apărarea Defileului Mureșului (pe linia
Ghioroc-Cuvin-Cladova- Miniș-Paulis-Arad). Timp de mai multe zile, armata română
a luptat, în inferioritate numerică, împotriva unui inamic net superior ca
tehnică militară și număr de soldați.
Străbunicul meu din partea tatălui, Grigore
Săvulescu, a luptat în celebrul Detașament de la Păuliș, a ieșit din
încercuire, au fost trădați de ungurii de etnie rromă, iar după terminarea
războiului, ca veteran de război, a mers în fiecare an la Mausoleul de la
Păuliș, unde s-a întâlnit cu camarazii de arme, au depănat amintiri și au
participat la sărbătoarea anuală ce se organiza în amintirea faptelor de arme
pentru eliberarea Ardealului de Nord-Vest de sub ocupația hortystă.
Asta înseamnă Drapelul și Imnul românesc: Jertfă,
Sacrificiu, Onoare și Demnitate umană.
După Revoluția din Decembrie 1989, mai exact din
anul 1991, ,,Deșteaptă-te române ” a devenit imnul național de stat pentru o
țară trecuta prin ,,foc și sabie”.
Răducu
Ruseț
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu