Cu nădejde și curaj la „Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop”

România ,, Gradina Maicii Domnului ’’, țara noastră ,, Minunat de frumoasă ”, cum a numit-o Alexandru Vlahuță în cartea ,, România Pitorească ”, este locul de obârșie al  „Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop”. Supranumit de mulți credincioși ,, Sfântul Ardealului ”, părintele Arsenie Boca este considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Sfaturile sale au fost publicate într-un număr impresionant de cărţi, iar mormântul său de la mănăstirea Prislop a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Despre canonizarea lui Arsenie Boca se discuta încă din 2019. Decizia a fost luată de Preafericitul Părinte Daniel, care a explicat că în teologia modernă canonizare nu înseamnă recunoașterea sfinției, ci înseamnă că persoana respectivă e dată ca model. Din biografia sa extrem de vastă, redăm câteva repere... https://doxologia.ro/viata-sfantului-cuvios-marturisitor-arsenie-de-la-prislop...<< Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale, mii de credincioși veneau să-l asculte.Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie s-a născut la data de 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, în Hunedoara. A urmat Liceul Național Ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție, în 1929. În același an, s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a finalizat-o în 1933. A primit, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, a audiat cursuri la Facultatea de Medicină, ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, a tradus-o în limba română în doar cinci luni. În 1935, ca absolvent al Academiei Teologice, a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 a fost hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Muntele Athos. Aici a avut parte de o experiență duhovnicească formatoare în ceea ce privește viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu. La întoarcere a adus manuscrisele ce au stat la baza Filocaliei românești. A fost închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov, iar în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 fost hirotonit preot și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu, pe care a renovat-o. După ocuparea țării de către armata sovietică, Cuviosul Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945 și eliberat pe 30 iulie 1945, fiind găsit nevinovat. La data de 14 mai 1948 a fost arestat din nou, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru aceste bănuieli, cât și din cauza notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a transferat de la Mănăstirea Sâmbăta, la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Acolo a fost pus stareț, iar după ce lăcașul de cult a devenit mănăstire de maici, a devenit duhovnic al mănăstirii, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare. Pe 15 ianuarie 1950 a fost arestat pentru a treia oară, urmând să execute detenție „administrativă” la Canal, până pe 23 martie 1951. Eliberarea s-a datorat patriarhului Justinian Marina, care i-a semnalat ministrului Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor. De Rusalii, în 1953, a fost anchetat din nou, apoi dus în arest la Timișoara, Jilava și Oradea pentru 6 luni, din 5 octombrie 1955, până în aprilie 1956.

În anul 1959 i s-a înscenat nereguli financiare, pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra acestei decizii). A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. A lucrat pe postul de pictor bisericesc, până la pensionarea sa din 1968, rămânând sub supravegherea Securității. După anul 1984 se retrage la Mănăstirea Sinaia, iar pe data de 28 noiembrie 1989 trece la Domnul, fiind în vârstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința sa, la Mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989 >>. Multe și de neînțeles sunt minunile săvârșite încă din timpul vieții sale. Potrivit ucenicului său „El a fost dus la Sfântul Munte și a stat 2 ani. A fost hrănit de îngeri cât a studiat Noul și Vechiul Testament”. Părintele Arsenie a stat în chilia unui sfânt, a ținut, ca și Mântuitorul, 40 de zile de post negru și a fost luminat. Atunci a primit darul de a citi suflete și acele puteri divine care au uimit atâția români. „Cum mergi către munte, către pădure, sunt două lacuri și primul e făcut de părintele Arsenie. Pietrele astea mari le ridica părintele Arsenie și avea o putere de neimaginat. Pietre cât masa de mari”, mărturisește un bărbat. Alte minuni... „În lucrarea părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au zis să-l ajute fiind orb, dar părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: „Măi fraţilor, eu văzs”. În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa. Un om paralizat la par a fost dus cu căruţa la mănăstire şi părintele i-a zis să coboare din căruţă. El a coborât şi de atunci a mers normal”, scriau autorii cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, în 2008. O prietenie frumoasă și trainică s-a înfiripat de-a lungul anilor între părintele Arsenie Boca și Patriarhul Justinian Marina, considerat de unii contemporani ,, Un Apostol al neamului românesc ”. La Biserica Drăgănescu, părintele Arsenie Boca a realizat cea mai frumoasă pictură cu chipul marelui ierarh. Documentele vremii atestă grija părintească a Patriarhului Justinian Marina pentru ,, Sfântul Ardealului - https://anomismia.wordpress.com/tag/arsenie-boca-si-patriarhul-justinian-marina/ ... << După cum se știe, începând din toamna anului 1958 (vedeți document mai jos) și culminând  cu Decretul 410 din 1959  – de reorganizare monahală (în fapt de desființare a mânăstirilor),   datat 28 octombrie 1959 (foto mai jos), cea mai mare parte a marilor duhovnici români a fost îndepărtată de la altarele mânăstirești. Între ei a fost și Părintele Arsenie Boca – cel care a trebuit să părăsească în toamna lui 1959 mânăstirea la care slujea atunci – Mănăstirea Prislop din apropierea Hunedoarei, și care a rămas și singurul care nu a mai primit dreptul de a îmbrăca straiul preoțesc niciodată. Cu toată opoziția demnă și foarte curajoasă a Patriarhului Justinian (vedeti aici), noul făgăș pe care o luase anticreștinismul și ateismul nu a mai putut fi stăvilit. Cu toate acestea, Patriarhul Justinian a reușit să îl sprijine pe Părintele Arsenie în anii ce au urmat lui 1959. Așa se face că încă din prima zi a anului 1961 Zian Boca (prenumele său de mirean) a fost angajat la Atelierele Patriarhiei de lângă Schitul Maicilor din București. Din acest loc Părintele Arsenie avea să se și pensioneze, în vara anului 1968 >>. Când sfinții se roagă și Dumnezeu voiește, miracolul se împlinește. În luna septembrie a anului 2011, în localitatea natală a Patriarhului Justinian Marina, la manifestarea organizată în memoria marelui ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Înalpreasfințitul  Calinic Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului a propus construirea unei mănăstiri pe acele meleaguri binecuvântate. Eu care inițiasem aceea activitate am promis împreună cu toți cei prezenți că vom contribui și ne vom ocupa de zidirea sfânt lăcașului. Când am încercat să trecem la fapte au apărut o mulțime de obstacole. Trei ani de zile am luptat cu diverse ,, ispite ”. Când simțeam că numai pot aștepta, numai înțeleg de ce nu se aprobă, domnul George Stan, care avea o vârstă venerabilă iar în tinerețe fusese medicul personal al Patriarhului Justinian Marina, mă tempera cu vorbe frumoase ,, marile realizări se înfăptuiesc cu mari încercări ”. A rânduit Bunul Dumnezeu și în primăvara anului 2024 a venit în fruntea Eparhiei Râmnicului Înalpreasfințitul Arhiepiscop Varsanufie. La prima întâlnire cu oamenii de cultură din Vâlcea pe care a organizat-o în Sala Iosif Episcopul a Centrului cultural Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica din Râmnicu-Vâlcea, i-am spus despre dorința noastră referitoare la marele ierarh vâlcean. În luna septembrie 2014, mă aflam la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, la un simpozion dedicat Sfinților Brâncoveni. Seara mă plimbasem pe aleile din jurul mănăstirii și parcă vedem aievea chipul părintelui Arsenie iar într-un dialog imaginar îi povesteam durerea și neputința mea de a construi mănăstirea mult visată. A doua zi , în timp ce eram în sala de conferințe, am simțit telefonul vibrând, era pe silențios. Privesc ecranul și mă strecor grăbită afară. Înalpreasfințitul Arhiepiscop Varsanufie mă anunța că a fost luată decizia de înființare a Mănăstiri „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”- Suiești, în localitatea natală a ,,Vrednicului de pomenire Patriarhul Justinian Marina ”, și a trimis deja un călugăr în zonă iar eu trebuie să mă ocup de cazare  și toate cele de trebuință. Lacrimile de bucurie estompau chipul părintelui Arsenie Boca ce mă privea zâmbind din zare. Minunile sunt lângă noi, să avem nădejde și curaj, să cerem , să ne rugăm, să fim buni și blânzi, să ajutăm, să sperăm și vom primi. Slujba de sfințire a fost săvârșită duminică, 22 octombrie 2017, de către un sobor de arhierei din care au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal, și Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Siubiului, înconjurați de preoți și diaconi, în prezența ctitorilor, a obștii monahale, a preoților, monahilor și credincioșilor din Arhiepiscopia Râmnicului, dar și a pelerinilor. Fie numele „Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop”, binecuvântat acum și totdeauna !

Zenovia Zamfir