sâmbătă, 2 ianuarie 2016

EDUCAŢIE. UN PUNCT DE VEDERE

                                     PĂRINȚII ȘI ODRASLELE LOR
         
           Motto: „ Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”- Confucius

            Mereu se spune că în dezvoltarea unei țări prioritatea o ocupă sănătatea și educația. Totuși, deși sănătatea și educația reprezintă URGENȚE, ele rămân mereu amânate sau mai puțin studiate cu adevărat.
            Mă voi referi în cele ce urmează la învățământ și anume voi aborda  “ Școala la Rromi”.
Ea este o prioritate absolută-  educarea și instruirea acestei  categorii de școlari care devin din ce în ce mai mulți în comparație cu școlarizarea românilor. Apar astfel, aici în Maramureș multe școli cu elevi ţigani, în proporție de  80%,90%, sau  chiar de 100%.
            Voi vorbi în cunosțintă  de cauză - deoarece sunt învățătoare la ţigani de câțiva ani. Când am ieșit la pensie nu mi-au dat voie să mai lucrez încă trei ani, dar acum ne-au dat voie pensionarilor să mai lucrăm pe considerentul  că avem ani de experiență în spate, pe care puteam să o valorificăm la locul de muncă.
            În această intervenție doresc să spun adevărul de la început până la sfârșit, deși nu sunt convinsă că cineva va lua în considerare ideile mele, sunt sigură  că ele sunt constructive și că pe viitor s-ar putea să ajute societatea românească.
            Acum adevărul a devenit un act de curaj, a spune totul despre o astfel de comunitate școlară, înseamnă a nu ne mai ascunde capul în nisip și a ne preface  că nu știm ce se întâmplă, ci a aborda problemele frontal.
Mă consider un factor de opinie, observațiile mele sunt și ale colegilor cu care lucrez.
            Înainte de a se face instrucție în aceste școli, este mare nevoie  de educație – se va face educarea elevilor în spiritul toleranței, al respectului față de celălalt. Elevii iau exemple negative din familie aplicându-le la şcoală ( se bat băieții unii cu alții, uneori și fetele, motivele fiind minore, netrebuind să se întâmple aceste lucruri, dar “CEI ȘAPTE ANI DE ACASA” sunt mai puternici). Noi, învățătorii trebuie să le explicăm în amănunt cauzele şi efectele fiecărui conflict în parte. Acest lucru necesită mult timp și mai ales multă răbdare. Regret că nu există o școală pentru educarea părinților, pentru că mulți părinți ar trebui  să o frecventeze. Aceste aspecte care țin de violeța în școli , reprezintă o preocupare de zi cu zi.
            A doua preocupare a noastră, a celor de la catedră e combaterea LENEI. Da, școlarii sunt leneși, leneși la scris, la citit, la răspuns la întrebări, la  tot - foarte comozi- seamănă cu părinții lor, cărora Statul le dă ajutoare din belșug iar ei nu mai luptă în continuare să le întregească, se complac așa, la primirea alocațiilor ( care sunt de 3 - 4 feluri) se umple crâșmele și magazinele de lux, ei nu se mai gândesc la ziua de mâine  sau la copiii lor,  cum că le-ar trebui un caiet sau o carte.
             Din start vreau să spun că departe de mine ideea discriminării acestor categorii de învățăcei. Fac și ei parte dintr-o Românie liberă, democrată și am vrea să spunem și….. prosperă!
            Problema cea mare se ivește atunci  când vedem că acești elevi își cunosc foarte bine drepturile lor în timp ce îndatoririle față de școală și față de cadrele didactice, de societate nu le cunosc deloc!
            Orele de educație civică devin deseori cele mai importante ore, e nevoie de educarea copiilor în primul rând și apoi alfabetizarea, instrucția.
            Incultura naște violență! Fapt demonstrat de greci și confirmat de o experiență milenară.
            Plictiseala, indiferența față de viață, părinții lor se complac în a “vegeta intelectual”  (mulți nu au nici o clasa !) se transmite și odraslelor.
            Îl întreb pe un elev:
-          De ce nu ai citit şi această pagină din abecedar?! Ce ai făcut toată ziua ?!
-          Am ascultat muzică.
-          De ce nu ai scris tema?! Ce-ai făcut?!
-          Am stat.
Lipsa de cultură, duce de fapt la lipsa de judecată. De aceea pentru a obține ceea ce ne dorim de la acești  copii trebuie să începem cu educarea părinților.
      E imperios necesar să se organizeze nu numai şedințe cu părinții la școală unde, oricum vin doar părinții elevilor care învață mai bine, ci pe planul real să-i convocăm spre dezbaterea problemelor sociale și școlare. Aici trebuie  să se implice mai mult poliția, primăria și medicii, adică ar trebui să existe o mai loială și permanentă legatură între instituțiile sociale comunale și problemele școlii.
      MODURI DE MANIFESTARE
Omul e liber în ceea ce privește atitudinea față de mediul înconjurător.  Acest lucru a fost înțeles greșit  de unii elevi. Astfel ei lovesc copacii, animalele, dau cu piciorul în uşă sau pereți - aceste lucruri nu le fac la propriile lor locuințe, aruncă ambalaje prin curte etc. Se pare că simțul civic este foarte slab dezvoltat, iar  noi ca și formatori de opinie – nu le putem da pedepse, suntem limitați în autoritatea noastră doar la… vorbe. Poliția e și ea limitată - preferă să nu se complice, nu-și face de lucru cu astfel de persoane.
      Rămânem noi, educatorii, să facem totul să-i scoatem din ignoranță, să  combatem răutatea, să evidențiem elevii cuminți și silitori- care vor forma cetățenii de mâine.
      Există familii dezmembrate - doi copii cu mama şi unul cu tata bețiv. Cu acești copii avem enorm de lucru și nu putem combate absenteismul școlar și nici abandonul. Alți părinți sunt plecaţi în străinătate  „la  lucru”, iar copii sunt la bunici în grija lor.
      Vă imaginați o clasa de elevi în care caietele şi manualele rămân la școală. Daca n-ar rămâne după câteva saptămâni n-ar mai exista!
      Deci , ceea ce ştiu aceşti copii e o achiziție primită numai la  şcoală.
      Unii elevi sunt IMATURI ȘCOLAR - orice învățător ar veni nu-l va putea aduce la limita cunoștințelor prevăzute de programa școlară deci, nu-l poate promova. Măsura luată pe plan național de a-l menține pe elev  la școală până la 18 ani e o aberație. Se-ntâlnesc deja elevi care au  rămas de 3 ori repetenți-  iar acum la  ”a patra posibilitate de a rămâne repetent”  devine un elev recalcitrant care, fiind  în clasa a V-a deja se joacă cu nervii profesorilor - nu reacționează la mesajul școlar de nici un fel, decât prin obrăznicii.
      Se vorbea la noi în școala despre o soluție de compromis - dacă tot e nevoie să-i trecem atunci să îi promovăm cu 10, 5, 4, 3- etc. Fiecare după meritul său - la liceu nu vor ajunge (acolo se ia în considerare media); astfel nu s-ar mai încărca clasele ( a-V-a de regulă ) cu elevi care „trec” pe la școală și  nu învată nimic.
      Ajung elevii în clasa a III-a  sau a IV-a care sunt doar la abecedar - acum s-au maturizat și au început să înțeleagă ce înseamna „a citi” și „a socoti”. Cu acești elevi nu se poate realiza programa de  clasa a III-a  sau de a IV-a , ci se lucrează diferențial pentru ALFABETIZAREA LOR.
      CONSIDER O PERFORMANȚĂ în activitate mea  ( ca și aceea practicată de colegii mei de la oraș care trimit copiii la olimpiade) deoarece necesită un efort deosebit - ALFABETIZAREA  ELEVILOR GREU EDUCABILI. Acest lucru îl realizez în timp util pentru promovarea clasei  la limită în cazul  în care elevii puși în discuție frecventează școala cel puţin 80% din timp.
      Pentru a putea înlătura absentismul  și abandonul școlar propun unele soluții mai apropiate sau mai îndepărtate a se realiza în timp:
Ø     Deoarece sunt copii numeroși într-o clasa 31-36 elevi - propun să se constituie clase de maxim 10 elevi pentru a putea lucra individual. Acești copii au nevoie de un sprijin permanent diferențiat, iar într-o clasa normală nu se poate lucra suficient și mai ales eficient.
Ø     Să se organizeze mai multe școli tip  „a doua șansă” unde cei ce nu au avut posibilitatea să promoveze la timp să învețe totuși, să promoveze într-un an doi școlari  pentru clasele I-IV, deoarece ei doresc sa aibă școală pt a-și lua permisul de conducere.
Ø     Alocațiile să se dea  elevului și nu părinților  ( care  așa cum am spus mai înainte îl consumă pe băutură ) sub forma unei mese calde luată la școală, în acest fel îi atragem și spre învățătură.
Ø     Nu în ultimul rând  întărirea drepturilor noastre - ale dascălilor prin stabilirea precisă a obligațiilor care ne revin în relațiile cu acești copii ca să nu se mai întâmple situații de genul celor prezentate la T.V  în  care erau  victime dascălii şi nu invers, sunt blamați dascălii iar elevii – își bat joc în continuare de școală..
Exemple din experiența personală :
 Elev  - Nu știți că nu aveți voie să strigați la noi?!
Răspuns  - Dar  tu ai voie să ieși din clasă și să mănânci la catedră ? etc. Etc
Sau :
 Elev : - Nu știți că nu este voie cu alcool la școală?!
Răspuns : -  Eu nu beau alcool de obicei , acest flacon pe care îl am în mână e alcool sanitar  care nu se bea, eu dezinfectez masa și scaunul cu el!
Așteptăm răspunsul celor care pot să ia decizii majore în problemele semnalate.
                   În loc de concluzii:
Deoarece ţiganii reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa și ținând seama că ţiganii de azi vor fi „cei de mâine”  care vor fi mai mulți ca număr decât românii, atunci nu ne poate fi indiferentă educația lor și măsurile pentru îmbunătățirea  situației educaționale ce pot fi sugerate de oamenii care lucrează la catedră și impuse apoi de oamenii legii.
   
                                                 ÎNV. OLIMPIA CIOICA MUREŞAN
                  Membră  a Ligii Scriitorilor Români, filiala Maramureş

                                                            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu