PĂRINȚII ȘI ODRASLELE LOR
Motto: „ Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”- Confucius
Mereu se spune că în dezvoltarea
unei țări prioritatea o ocupă sănătatea și educația. Totuși, deși sănătatea și
educația reprezintă URGENȚE, ele rămân mereu amânate sau mai puțin studiate cu
adevărat.
Mă voi referi în cele ce urmează la
învățământ și anume voi aborda “ Școala
la Rromi”.
Ea este o prioritate
absolută- educarea și instruirea
acestei categorii de școlari care devin
din ce în ce mai mulți în comparație cu școlarizarea românilor. Apar astfel,
aici în Maramureș multe școli cu elevi ţigani, în proporție de 80%,90%, sau
chiar de 100%.
Voi vorbi în cunosțintă de cauză - deoarece sunt învățătoare la
ţigani de câțiva ani. Când am ieșit la pensie nu mi-au dat voie să mai lucrez
încă trei ani, dar acum ne-au dat voie pensionarilor să mai lucrăm pe considerentul că avem ani de experiență în spate, pe care
puteam să o valorificăm la locul de muncă.
În această intervenție doresc să
spun adevărul de la început până la sfârșit, deși nu sunt convinsă că cineva va
lua în considerare ideile mele, sunt sigură
că ele sunt constructive și că pe viitor s-ar putea să ajute societatea
românească.
Acum adevărul a devenit un act de
curaj, a spune totul despre o astfel de comunitate școlară, înseamnă a nu ne
mai ascunde capul în nisip și a ne preface
că nu știm ce se întâmplă, ci a aborda problemele frontal.
Mă
consider un factor de opinie, observațiile mele sunt și ale colegilor cu care
lucrez.
Înainte de a se face instrucție în
aceste școli, este mare nevoie de educație
– se va face educarea elevilor în spiritul toleranței, al respectului față de
celălalt. Elevii iau exemple negative din familie aplicându-le la şcoală ( se
bat băieții unii cu alții, uneori și fetele, motivele fiind minore, netrebuind
să se întâmple aceste lucruri, dar “CEI ȘAPTE ANI DE ACASA” sunt mai
puternici). Noi, învățătorii trebuie să le explicăm în amănunt cauzele şi
efectele fiecărui conflict în parte. Acest lucru necesită mult timp și mai ales
multă răbdare. Regret că nu există o școală pentru educarea părinților, pentru
că mulți părinți ar trebui să o
frecventeze. Aceste aspecte care țin de violeța în școli , reprezintă o
preocupare de zi cu zi.
A doua preocupare a noastră, a celor
de la catedră e combaterea LENEI. Da, școlarii sunt leneși, leneși la scris, la
citit, la răspuns la întrebări, la tot -
foarte comozi- seamănă cu părinții lor, cărora Statul le dă ajutoare din belșug
iar ei nu mai luptă în continuare să le întregească, se complac așa, la
primirea alocațiilor ( care sunt de 3 - 4 feluri) se umple crâșmele și
magazinele de lux, ei nu se mai gândesc la ziua de mâine sau la copiii lor, cum că le-ar trebui un caiet sau o carte.
Din start vreau să spun că departe de mine ideea
discriminării acestor categorii de învățăcei. Fac și ei parte dintr-o Românie
liberă, democrată și am vrea să spunem și….. prosperă!
Problema cea mare se ivește atunci când vedem că acești elevi își cunosc foarte
bine drepturile lor în timp ce îndatoririle față de școală și față de cadrele
didactice, de societate nu le cunosc deloc!
Orele de educație civică devin
deseori cele mai importante ore, e nevoie de educarea copiilor în primul rând și
apoi alfabetizarea, instrucția.
Incultura naște violență! Fapt
demonstrat de greci și confirmat de o experiență milenară.
Plictiseala, indiferența față de viață,
părinții lor se complac în a “vegeta intelectual” (mulți nu au nici o clasa !) se transmite și
odraslelor.
Îl întreb pe un elev:
-
De ce nu ai citit şi
această pagină din abecedar?! Ce ai făcut toată ziua ?!
-
Am ascultat muzică.
-
De ce nu ai scris tema?!
Ce-ai făcut?!
-
Am stat.
Lipsa
de cultură, duce de fapt la lipsa de judecată. De aceea pentru a obține ceea ce
ne dorim de la acești copii trebuie să
începem cu educarea părinților.
E imperios necesar să se organizeze nu
numai şedințe cu părinții la școală unde, oricum vin doar părinții elevilor
care învață mai bine, ci pe planul real să-i convocăm spre dezbaterea
problemelor sociale și școlare. Aici trebuie
să se implice mai mult poliția, primăria și medicii, adică ar trebui să
existe o mai loială și permanentă legatură între instituțiile sociale comunale și
problemele școlii.
MODURI DE MANIFESTARE
Omul e liber în ceea
ce privește atitudinea față de mediul înconjurător. Acest lucru a fost înțeles greșit de unii elevi. Astfel ei lovesc copacii, animalele,
dau cu piciorul în uşă sau pereți - aceste lucruri nu le fac la propriile lor
locuințe, aruncă ambalaje prin curte etc. Se pare că simțul civic este foarte
slab dezvoltat, iar noi ca și formatori
de opinie – nu le putem da pedepse, suntem limitați în autoritatea noastră doar
la… vorbe. Poliția e și ea limitată - preferă să nu se complice, nu-și face de
lucru cu astfel de persoane.
Rămânem noi, educatorii, să facem totul să-i
scoatem din ignoranță, să combatem
răutatea, să evidențiem elevii cuminți și silitori- care vor forma cetățenii de
mâine.
Există familii dezmembrate - doi copii cu
mama şi unul cu tata bețiv. Cu acești copii avem enorm de lucru și nu putem
combate absenteismul școlar și nici abandonul. Alți părinți sunt plecaţi în
străinătate „la lucru”, iar copii sunt la bunici în grija
lor.
Vă imaginați o clasa de elevi în care
caietele şi manualele rămân la școală. Daca n-ar rămâne după câteva saptămâni
n-ar mai exista!
Deci , ceea ce ştiu aceşti copii e o
achiziție primită numai la şcoală.
Unii elevi sunt IMATURI ȘCOLAR - orice
învățător ar veni nu-l va putea aduce la limita cunoștințelor prevăzute de
programa școlară deci, nu-l poate promova. Măsura luată pe plan național de a-l
menține pe elev la școală până la 18 ani
e o aberație. Se-ntâlnesc deja elevi care au
rămas de 3 ori repetenți- iar
acum la ”a patra posibilitate de a
rămâne repetent” devine un elev
recalcitrant care, fiind în clasa a V-a
deja se joacă cu nervii profesorilor - nu reacționează la mesajul școlar de
nici un fel, decât prin obrăznicii.
Se vorbea la noi în școala despre o soluție
de compromis - dacă tot e nevoie să-i trecem atunci să îi promovăm cu 10, 5, 4,
3- etc. Fiecare după meritul său - la liceu nu vor ajunge (acolo se ia în
considerare media); astfel nu s-ar mai încărca clasele ( a-V-a de regulă ) cu
elevi care „trec” pe la școală și nu
învată nimic.
Ajung elevii în clasa a III-a sau a IV-a care sunt doar la abecedar - acum
s-au maturizat și au început să înțeleagă ce înseamna „a citi” și „a socoti”.
Cu acești elevi nu se poate realiza programa de
clasa a III-a sau de a IV-a , ci
se lucrează diferențial pentru ALFABETIZAREA LOR.
CONSIDER O PERFORMANȚĂ în activitate
mea ( ca și aceea practicată de colegii
mei de la oraș care trimit copiii la olimpiade) deoarece necesită un efort
deosebit - ALFABETIZAREA ELEVILOR GREU
EDUCABILI. Acest lucru îl realizez în timp util pentru promovarea clasei la limită în cazul în care elevii puși în discuție frecventează școala
cel puţin 80% din timp.
Pentru a putea înlătura absentismul și abandonul școlar propun unele soluții mai
apropiate sau mai îndepărtate a se realiza în timp:
Ø Deoarece sunt copii numeroși într-o clasa 31-36 elevi - propun să se
constituie clase de maxim 10 elevi pentru a putea lucra individual. Acești
copii au nevoie de un sprijin permanent diferențiat, iar într-o clasa normală
nu se poate lucra suficient și mai ales eficient.
Ø Să se organizeze mai multe școli tip
„a doua șansă” unde cei ce nu au avut posibilitatea să promoveze la timp
să învețe totuși, să promoveze într-un an doi școlari pentru clasele I-IV, deoarece ei doresc sa
aibă școală pt a-și lua permisul de conducere.
Ø Alocațiile să se dea elevului și nu
părinților ( care așa cum am spus mai înainte îl consumă pe
băutură ) sub forma unei mese calde luată la școală, în acest fel îi atragem și
spre învățătură.
Ø Nu în ultimul rând întărirea
drepturilor noastre - ale dascălilor prin stabilirea precisă a obligațiilor
care ne revin în relațiile cu acești copii ca să nu se mai întâmple situații de
genul celor prezentate la T.V în care erau
victime dascălii şi nu invers, sunt blamați dascălii iar elevii – își
bat joc în continuare de școală..
Exemple din experiența personală :
Elev - Nu știți că nu aveți voie să strigați la
noi?!
Răspuns - Dar tu ai voie să ieși din clasă și să mănânci la
catedră ? etc. Etc
Sau :
Elev : - Nu știți
că nu este voie cu alcool la școală?!
Răspuns : - Eu nu
beau alcool de obicei , acest flacon pe care îl am în mână e alcool
sanitar care nu se bea, eu dezinfectez
masa și scaunul cu el!
Așteptăm răspunsul celor care pot să ia decizii majore în
problemele semnalate.
În loc de concluzii:
Deoarece ţiganii reprezintă cea mai mare minoritate
etnică din Europa și ținând seama că ţiganii de azi vor fi „cei de mâine” care vor fi mai mulți ca număr decât românii,
atunci nu ne poate fi indiferentă educația lor și măsurile pentru îmbunătățirea situației educaționale ce pot fi sugerate de
oamenii care lucrează la catedră și impuse apoi de oamenii legii.
ÎNV. OLIMPIA CIOICA MUREŞAN
Membră
a Ligii Scriitorilor Români, filiala Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu