Poezii de Constantin Nisipeanu

 Autobiografie

Sunt frate cu câinele, cu măgarul şi cu şarpele.

Sunt frate cu toate lighioanele de sub pamânt şi din aer.

Sunt fratele plantelor şi ale stâncilor.

Sunt fratele planetelor.

Trupul meu este un vehicol, al vieţii

Care stă cu chirie în el un număr limitat de ani.

Visele mele sunt ca fructele coapte

Pentru cei flamânziţi de Linişte şi de Adevăr.

Metamorfoze

Veronique dansează pe parchetul inimilor

Uite acum este un fluture care se

Aşează pe o floare.

Acum e un păun care se zbate

Să fugă dintre flăcările penelor.

Veronique striveşte notele sub picioare

Ca un înotător valurile.

Melodiile o cuprind în braţe

I se aşează pe gât, pe degete

Priveşte

Buchetul aplauzelor

A căzut voalul

Peste trupul ei de algă.

Ceaşca de cafea

Cafeaua aceasta are ceva miraculos în ea. Nici nu-ţi dai

seama ce film captivant se desfăşoară în ceaşca ta.

Priveşte:

Nu ţi se pare că parcurgi o sală dintr-un salon de pictură?

A trecut pe aici vreo mână de meşter iscusit

care pe albul imaculat al ceştii a închipuit în pripă

aceste desene fantastice, absurde, demente,

acest portret de bărbat din ai cărui ochi ies fluturi?

Uite, unul din fluturi seamănă cu o icoană de înger bizantin.

Puţin mai departe, iată şi un portret de femeie.

În loc de păr are pe cap o palmă cu degetele răsfirate

din care ţâşnesc copaci parcă bătuţi de vânt

iar dintre ramurile neliniştiţilor copaci se înalţă agale

un vultur care poartă în cioc un pantof cu tocul înalt.

Priveşte acolo, pădurea aceea fantastică, unde dintre barzii

care plutesc în aer cu vârful în jos iese un picior

delicat de femeie şi un braţ atât de gingaş că nu

îndrăzneşte să înlăture mărăcinişul ce îi stă în cale.

Nu simţi şi tu că dintre ramuri acum, acum, poate într-o clipă,

ar putea să-şi facă vânt spre luminişul din faţă şi

încântătorul trup pe care în spatele acestor membre îl bănuim

zbatându-se să-şi urmeze piciorul măcar până la luminiş.

Dar să mai zăbovim un pic în faţa pădurii.

Mai ştii, s-ar putea să izbucnească dintre ramuri

tocmai fata pe care o aştepţi,

tocmai ea,

fata pe care o astepţi de mii de ani.