Simpson a angajat o echipa de apărare super calificată, care
a şi fost supranumită "Echipa de vis", care a fost iniţial condusă de
Robert Shapiro şi, ulterior de Johnnie Cochran, şi includea şi pe F. Lee
Bailey, Alan Dershowitz, Robert Kardashian, Shawn Holley, Carl E. Douglas şi
Gerald Uelmen, plus doi avocaţi specializaţi în probe ADN: Barry Scheck şi
Peter Neufeld. Procurorii lui Los Angeles County credeau că au un caz foarte
bine instrumentat, dar Cochran a fost capabil să convingă juraţii că există o
îndoială rezonabilă privind proba de ADN (o formă relativ nouă de probe la
vremea aceea) – inclusiv că ar fi dovezi că proba de sânge ar fi fost viciată,
împreună cu alte probe prezentate de acuzare.Cochran şi echipa de apărare au
menţionat, de asemenea, şi abateri ale Departamentului de Poliţie din Los
Angeles. Celebritatea lui Simpson şi lunga durată a procesului televizat au
îndreptat atenţia spectatorilor la nivel naţional cu privire la aşa-numitul
"proces al secolului". Până la sfârşitul procesului penal, sondaje
naţionale au arătat diferenţe dramatice în evaluarea vinovăţiei sau nevinovăţiei lui Simpson între
cetăţenii americani albi şi cetăţenii americani negri .
Familiile Brown şi Goldman
au deschis proces împotriva lui Simpson, şi pe 4 februarie 1997, juriul
l-a găsit "responsabil" pentru cele două decese. Familiilor le-au fost acordate daune
compensatorii şi punitive în valoare totală de 33,5 milioane de dolari.
Menajul Brown–Simpson
Nicole Brown şi O. J. Simpson s-au căsătorit pe 2 februarie
1985, cinci ani după retragerea lui Simpson din fotbalul profesionist. Cuplul a
avut doi copii, Sydney Brooke Simpson (născut la 17 octombrie, 1985) şi Justin
Ryan Simpson (născut la data de 6 August, 1988). Căsătoria a durat şapte ani,
timp în care Simpson a fost investigat de către poliţie pentru violenţă în
familie de mai multe ori şi a pledat vinovat pentru violenţă în familie în
1989. Nicole Brown a depus actele de divorţ pe 25 februarie, 1992, invocând "diferenţe
ireconciliabile".
Cele două crime
concomitente
La 12:10 a. m. pe 12 iunie 1994, Nicole Brown Simpson şi
Ronald Goldman au fost găsiţi ucişi în condominiul lui Nicole în Brentwood ,
Los Angeles. Nicole Brown a fost înjunghiată de mai multe ori în cap şi în gât,
şi avea răni defensive pe mâini. Prin rana de la gât, se vedea laringele iar
vertebra C3 era secţionată. Ambele victime muriseră cu mai multe ore înainte de
descoperirea lor. Printre dovezi, unul dintre primii doi ofiţeri veniţi la faţa
locului, Robert Riske, a descoperit o singură mănuşă însângerată.
Detectivii s-au dus la proprietatea lui Simpson, Rockingham,
pentru a-l informa că fosta lui soţie a fost ucisă. În spatele casei sale, au
descoperit un Ford Bronco alb cu sânge şi pe el. Atunci detectivul Mark Fuhrman
s-a urcat pe un zid exterior şi a descuiat poarta, pentru a permite altor trei
detectivi să intre în imobil. Detectivii au susţinut că au intrat fără un
mandat de percheziţie de teamă să nu fie şi Simpson rănit. Simpson nu a fost
prezent când detectivii au sosit dimineaţa devreme; el luase un avion spre
Chicago târziu în noaptea precedentă. Detectivi l-au intervievat pe scurt pe
Kato Kaelin, care fusese cazat în casa de oaspeţi a lui Simpson. Într-o
plimbare prin jur a lui Fuhrman, acesta descoperă perechea mănuşii, însângerată
şi ea. Prin test ADN, s-a determinat că sângele de pe mănuşi provenea de la
ambele victime. Acest lucru, împreună cu alte date colectate în ambele locuri, a
determinat emiterea unui mandat de arestare pe numele lui Simpson.
Arestarea lui O.J. Simpson
Avocaţii i-au convins pe judecători să-i permită lui Simpson
să se predea la ora 11 a. m. pe data de 17 iunie 1994, chiar dacă dubla crimă elimina posibilitatea
stabilirii unei cauţiuni. În plus, Simpson era pasibil de pedeapsa cu moartea
pentru omor. Peste 1.000 de reporterii l-au aşteptat pe Simpson la secţia de
poliţie, dar el nu a mai apărut. La 2 p. m., Poliţia din Los Angeles a emis un
mandat general de urmărire. La ora 5 p. m., Robert Kardashian, un prieten de-al
lui Simpson şi unul dintre avocaţii apărării, a citit o scrisoare a lui Simpson
pentru mass-media. În scrisoare Simpson a trimis salutări celor 24 de prieteni
şi a scris: "În primul rând, toată lumea înţelege că nu am avut nimic de-a
face cu uciderea lui Nicole... Nu mă compătimiţi. Am avut o viaţă
minunată." Pentru mulţi, acest lucru suna ca un bilet de adio înainte de
sinucidere, iar reporterii s-au alăturat căutării lui Simpson. Potrivit avocatului
lui Simpson, Robert Shapiro, de asemenea prezent la conferinţa de presă a lui
Kardashian, psihiatrii lui Simpson au fost de acord cu interpretarea
bileţelului de adio. Prin intermediul televiziunii, Shapiro a apelat la Simpson
să se predea.
În jurul orei 6:20 p. m., un automobilist din Orange County
l-a văzut pe Simpson într-un Ford Bronco
alb, condus de un vechi prieten, Al Cowlings, şi a anunţat poliţia. Poliţia a
urmărit apoi apelurile lui Simpson de pe telefonul său mobil. La 6:45 p. m., un
ofiţer de poliţie a văzut maşina, mergând spre nord pe Autostrada 405. Când
ofiţerul a abordat Fordul Bronco cu sirenele pornite, Al Cowlings a strigat că
Simpson era pe bancheta din spate a vehiculului şi că îndrepta o armă spre
capul lui. Ofiţerul s-a retras, dar a urmărit vehiculul cu 35 miles per hour
(56 km/h), urmat de alte 20 de maşini de poliţie.
În cele din urmă peste 9 elicoptere s-au alăturat urmăririi;
a fost şi un grad ridicat de participare a mass-mediei. Postul de Radio KNX ,
de asemenea, a furnizat în direct urmărirea. Crainicul sportiv Pete Arbogast de
la USC şi producătorul radio Oran Sampson l-au contactat pe fostul antrenor USC
John McKay să intre în direct şi să-l îndemne pe Simpson să pună capăt fugii.
McKay a fost de acord şi i-a cerut lui Simpson să tragă pe stânga şi să se predea
în loc să se sinucidă. Detectivul de la LAPD, Tom Lange, care anterior îl
intervievase pe Simpson despre crimele din 13 iunie, şi-a dat seama că
avea numărul de telefon celular al lui
Simpson şi l-a sunat în mod repetat. Un coleg a prins un reportofon la telefonul lui Lange şi interceptat o
conversaţie între Lange şi Simpson în care Lange în mod repetat l-a îndemnat pe
Simpson "să arunce arma pe geamul maşinii" de dragul mamei sale şi a
copiilor săi. Simpson şi-a cerut scuze pentru că nu s-a predat în cursul zilei
şi a răspuns că el a fost "singurul care a meritat să fie rănit" şi
că "doar urma să meargă cu Nicole." Al Cowlings poate fi auzit pe
înregistrare (după ce Fordul Bronco-ul a ajuns la Simpson acasă înconjurat de
poliţie) rugându-l pe Simpson să se predea şi să pună capăt urmăririi în mod
paşnic.
Toate cele Trei Mari reţele de televiziune şi CNN-ul precum
şi presa locală au întrerupt programul obişnuit, cu 95 de milioane de
telespectatori la nivel national. În timp ce NBC a continuat să dea Partida 5
din Finala NBA dintre New York Knicks şi Houston Rockets la Madison Square
Garden, însă jocul a apărut într-o casetă mică în colţul ecranului, în timp ce
Tom Brokaw prezenta urmărirea.Urmărirea a fost transmisă în direct de către
prezentatorii de la ABC News, Peter Jennings şi Barbara Walters, care au
realizat unul dintre cele mai mari ratinguri în acea săptămână.Domino ' s Pizza
a declarat că a livrat pizza ca în duminica Super Bowl-ului.
Mii de spectatori şi privitori în grupuri mari se adunau pe
pasarelele şi podurile din calea procesiunii în aşteptarea Fordului alb. Într-o
atmosferă ca de festival, mulţi făceau semne îndemnându-l pe Simpson să fugă.Ei
şi milioanele de telespectatori ai urmăririi s-au simţit parte a unei
"experienţe emoţionale comune "; un autor a scris, că "se
întrebau dacă O. J. Simpson se va sinucide, va evada, va fi arestat, sau se va
angaja într-un fel de confruntare violentă. Oricare ar fi fost rezultatul,
aventura împărtăşită de milioane de telespectatori a creat un interes legitim,
un sentiment de participare, sentimentul implicării active într-o dramă
naţională."
Simpson, potrivit surselor, a cerut să i se permită să
vorbească cu mama lui, înainte de a se preda.Urmărirea s-a încheiat la 8:00 p.
m. la casa din Brentwood. Jason, fiul său, a fugit afară din casă,
"gesticulând nebuneşte."După ce a rămas în Bronco aproximativ 45 de
minute, lui Simpson i s-a permis să meargă în casă pentru aproximativ o oră; un
purtător de cuvânt al poliţiei a declarat că Simpson vorbit cu mama lui şi a
băut un pahar de suc de portocale, ceea ce a stârnit râsete în rândul
reporterilor. Avocatul Shapiro a sosit şi Simpson s-a predat autorităţilor
câteva minute mai târziu. În Fordul Bronco poliţia a găsit "8.000 de
dolari în numerar, haine de schimb, un Magnum încărcat, un paşaport, fotografii
de familie, şi o barbă şi mustaţă false."Nici filmul urmăririi Fordului,
nici obiectele găsite nu au fost exhibate ca probe la proces.
Procesul
Pe 20 iunie, Simpson a fost acuzat şi a pledat nevinovat la
ambele acuzaţii de crimă. Cum era de aşteptat, judecătorul a ordonat ca Simpson
să stea în arest fără posibilitatea eliberării pe cauţiune. În ziua următoare,
un juriu extins a fost numit pentru a hotărî dacă să-l acuze pentru două crime.
Două zile mai târziu, pe 23 iunie, juriul a fost demis ca urmare a excesivei
prezenţe a mass-mediei, ceea ce i-ar fi putut influenţa neutralitatea. Jill
Shively, un rezident din Brentwood, care a declarat că l-a văzut pe Simpson
circulând cu viteză departe de zona casei lui Nicole în noaptea crimelor, a
mărturisit juraţilor că un Ford Bronco alb aproape s-a ciocnit cu un Nissan la
intersecţia dintre Bundy şi Bulevardul San Vicente. Un alt martor, José
Camacho, era un vânzător de cuţite de la Ross Cutlery care a susţinut că, cu
trei săptămâni înainte de săvârşirea crimelor, i-a vândut lui Simpson un cuţit
german de 15-inch (380 mm), cuţit similar cu arma crimei . Shively şi Camacho
nu au fost prezentaţi de către partea acuzării în procesul penal, din cauză că
au vândut relatări pentru presa de scandal. Shively a vorbit la emisiunea Hard
Copy de 5.000 de dolari, iar Camacho şi-a vândut povestea la National Enquirer
pentru 12.500 de dolari.
După o săptămână de deliberări, judecătoarea Kathleen
Kennedy-Powell de la Curtea Superioară din California a decis pe 7 iulie, că există probe
suficiente pentru ca Simpson să fie
judecat pentru crime. La a doua trimitere în judecată pe 22 iulie, când a fost
întrebat cum pledează pentru crime, Simpson, încălcând practica judiciară care
spune că inculpatul poate invoca folosind doar cuvintele "vinovat"
sau "nevinovat", a declarat ferm: "Sigur, sută la sută,
nevinovat."
C. S. Foltz
Tribunalului
Anchetatorul principal al crimelor a fost detectivul veteran
de la LAPD, Tom Lange. În 1995, procesul penal al lui O. J. Simpson a fost
televizat timp de 134 de zile. Acuzarea a ales să nu ceară pedeapsa cu moartea,
în schimb, a solicitat o condamnare pe viaţă. Televizarea procesului i-a făcut
celebri pe mulţi dintre actorii acestui proces, inclusiv pe preşedintele
completului de judecată, Lance Ito.
Televizat de Court TV şi de reţeaua de canale de ştiri,
procesul a început pe 24 ianuarie 1995. Procurorul Christopher Darden a
susţinut că Simpson şi-a ucis fosta soţie, într-un acces de gelozie.
Procuratura a deschis cazul cu un apel telefonic la 911, apel pe care Nicole
Brown Simpson l-a făcut la 1 ianuarie 1989. Ea îşi exprima teama că Simpson ar
putea să o rănească fizic, în fundal putând fi auzit Simpson cum strigă la ea.
Acuzarea a prezentat, de asemenea, zeci de martori experţi în diferite tipuri
de probe (ADN, urme de sânge, urmele de pantofi etc.) pentru a-l plasa pe
Simpson la locul crimei.
Acuzarea a prezentat timp de câteva săptămâni la rând probe
care arătau că Simpson abuzat-o fizic de nenumărate ori pe soţia sa Nicole.
Avocatul lui Simpson, Alan Dershowitz, a susţinut că doar o mică parte din
femeile abuzate de către soţii lor sunt ucise. Dezbaterile au intrat încetul cu
încetul, şi asta în faţa a milioane de telespectatori, pe făgaşul unui tipic:
nesfârşite întreruperi de o parte şi de alta şi chemarea "deoparte"
de către judecător a celor două părţi.
Juriul
Conform rapoartelor mass-media, procurorul Marsha Clark a
crezut că femeile, indiferent de rasă, ar simpatiza cu victimele violenţei
domestice. Pe de altă parte, apărarea lui de cercetare a sugerat că femeile, în
general, au mai multe şanse de a-l achita decât bărbaţii, că membrii juriului
nu au răspuns bine la Clark combativ stil de litigii. Apărarea a speculat, de
asemenea, că femeile de culoare nu ar fi la fel de simpatic ca femeile albe
victimei. Ambele părţi au acceptat un număr disproporţionat de sex feminin
juraţi. De la un original juriul de 40% white, 28% negru, 17% hispanici, şi 15%
din Asia, juriul final pentru proces a avut 10 femei şi doi bărbaţi, dintre
care au fost nouă persoane de culoare, doi oameni albi, şi o persoană hispanică.
Descrierea faptelor
făcută de acuzare
Chiar şi cu nicio armă a crimei şi fără martori la crime,
procurorii credeau că au un caz solid. Susţinută cu dovezi ADN, se aştepta o
condamnare. Prin probele colectate, acuzarea a susţinut că Simpson a mers cu
maşina acasă la Nicole Brown în seara zilei de 12 iunie, cu intenţia de a o
ucide. Ei au susţinut că Nicole Brown, după ce şi-a culcat cei doi copii şi în
timp ce se pregătea să meargă şi ea la culcare, a deschis uşa casei, fie
răspunzând la o bătaie la uşa din faţă sau auzind un zgomot afară, când brusc
Simpson a înşfăcat-o înainte ca ea să ţipe şi a atacat-o cu un cuţit. Alte
probe au sugerat că Ron Goldman, ajuns la poarta dinspre primărie probabil în
timpul atacului asupra lui Nicole, a fost atacat şi el, criminalul
înjunghiindu-l în mod repetat, în gât şi în piept, în timp ce cu celălalt braţ
îl strângea de gât. Potrivit raportului procuraturii, în timp ce Nicole Brown
se găsea întinsă cu faţa în jos, agresorul, după ce a terminat cu Goldman, i-a
dat acesteia capul pe spate, trăgând de păr şi, punând piciorul pe spatele
victimei, după care i-a tăiat gâtul cu cuţitul, secţionându-i artera carotidă.Apoi
au susţinut că Simpson a lăsat o "dâră de sânge" de la apartament
până la aleea din spatele blocului; exista, de asemenea, proba a trei picături
de sânge de-ale lui Simpson găsite pe aleea spre poarta casei lui din
Rockingham Disk.
Potrivit procuraturii, Simpson a fost văzut ultima dată în
public la 9:36 p. m. în seara când s-a întors la poarta din faţă a casei sale
cu Brian "Kato" Kaelin, un actor şi prieten de familie care a locuit cu
Nicole până când i s-a dat spre
utilizare casa de oaspeţi a lui Simpson. Simpson nu a mai fost văzut până la
10:54 p. m., o oră şi 18 minute mai târziu, când a ieşit pe uşa din faţă a
casei sale unde-l aştepta un taxi chemat să-l ducă la Aeroportul Internaţional
din Los Angeles (LAX) pentru a zbura la o Convenţie Hertz la Chicago. Atât
apărarea cât şi acuzarea au fost de acord că crimele au avut loc între orele
10:15 şi 10:40 p. m., acuzarea spunând că Simpson a condus Fordul alb Bronco
cinci minute spre şi de la locul crimei. Au prezentat un martor din zona Bundy
Drive care a văzut o maşină similară cu a lui Simpson îndepărtându-se cu viteză
de zonă la 10:35 p. m.
Iniţial, Simpson a pretins că el dormea în momentul crimei
după care a dat alte depoziţii, diferite. Potrivit avocatului apărării, Johnnie
Cochran, Simpson nu a plecat nicio clipă de acasă în acea noapte şi că era
singur în casă, pregătindu-şi lucrurile pentru călătoria la Chicago. Cochran a
susţinut că Simpson a ieşit afară prin uşa din spate să trimită câteva mingi de
golf în lada cu nisip a copiilor în grădina din faţă, dintre care una sau mai
multe au izbit peretele bungalowlui lui Kaelin. Cochran a adus un potenţial
martor al alibiului, pe Rosa Lopez, o menajeră spaniolă din vecini care a depus mărturie că l-a văzut pe Simpson
parcându-şi maşina în faţa casei sale, la momentul crimelor. Dar mărturia lui
Lopez , care nu a fost prezentată juriului, a fost trasă în afară, eliminată,
întrucât Lopez a fost forţată să recunoască faptul că ea nu putea fi sigură de
ora exactă la care l-a văzut pe Simpson cu Fordul alb în faţa casei sale.
Apărarea a încercat ulterior să pretindă că Simpson nu a
fost capabil fizic de a efectua crime, având în vedere că Goldman era un tânăr
puternic care s-a luptat cu înverşunare cu atacatorul. Simpson avea 46 de ani,
era un fost jucător de fotbal cu artrită cronică, care i-au lăsat cicatrici pe
genunchi. Dar Clark a adus ca probă un video în care Simpson făcea exerciţii
fizice cu câteva luni înainte de crime intitulat „O. J. Simpson întreţinere
minimă: fitness pentru bărbaţi” care a arătat că, în ciuda unor probleme
fizice, Simpson numai lipsit de vlagă nu era.
Procurorii au chemat-o, de asemenea, pe sora Nicolei Brown,
pe Denise ca martor; aceasta, toată în lacrimi, a mărturisit că, în mai multe
rânduri, în anii 80, ea a asistat cum Simpson o ridica pe soţia lui şi o arunca
de perete, apoi o scotea afară din casă după ceartă. Mărturia ei a fost
punctată de o rafală de obiecţii ale apărării şi de chemări deoparte de către
judecător.
Apoi procurorii s-au întors la evenimentele din seara de 12
iunie 1994, despre care Karen Lee Crawford, manager al restaurantului Mezzaluna unde a mâncat Nicole în acea
duminică noapte, a fost chemat să depună mărturie. El a povestit că mama lui
Nicole a sunat la restaurant la ora 9:37 p. m. spunând că şi-a pierdut
ochelarii; Crawford i-a găsit şi i-a pus într-un plic alb, iar chelnerul
Goldman a plecat de la restaurant după tura de noapte. El a plecat de la
restaurant la ora 9:50 p. m., pentru a o conduce la locuinţa sa pe Nicole
Brown.
Sentinţa
În vârstă de 65 de ani, O.J.Simpson a fost condamnat în 2008
la 33 de ani de închisoare cu un minim de 9 ani până la recursul de eliberare
condiţionată.
În 1995, a fost găsit nevinovat în procesul în care era
acuzat că şi-a omorât fosta soţie şi pe iubitul acesteia.
Sursa Wikipedia, enciclopedia liberă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu