vineri, 30 noiembrie 2018

La 52 de ani, poetul Vasile Dan Marchiş la al şaselea volum de versuri!


 Vasile Dan Marchiş este unul dintre poeţii maramureşeni care nu au trădat niciodată poezia, iar aceasta face parte din viaţa lui, secundă cu secundă, şi din fiinţa lui, por cu por. El visează nemurirea ca nimeni altul. Gândindu-mă strict la cel mai recent volum al Domniei sale, „Meditaţiile bucuriei” (Editura „Amanda Edit Verlag” din Bucureşti), mi se întăreşte convingerea că Vasile Dan Marchiş are un stil propriu, inconfundabil, un „ceva” numai al lui, în care problematizarea este pusă la loc de cinste. Cu un limbaj simplu, mucalit uneori, grav alteori, pornind de la o idee, Vasile Dan Marchiş are rezolvări de-a dreptul surprinzătoare, de esenţă filosofică, pe care numai el le poate gândi.
Poezia lui abundă în sentinţe („tăcerea absolută o deţin copacii” – Nu ajung cuvintele) şi meditaţii insolite („chiar şi în cădere / suntem inferiori şi faţă de frunze” – Ocazie ratată); versurile dovedesc o înţelegere superioară a destinului („moartea nu mă mai atacă / mă momeşte...” – Faptul zilei); confesiunea are valenţele unei lecţii de viaţă („cel mai greu lucru / în viaţa mea, / dar pe care l-am izbutit / a fost că / am reuşit să întrec melcul / nu legat de mişcare / ci în răbdare...” – Izbândă) sau ale unei pilde morale („am înjurat în poezie / ba chiar şi lucrarea respectivă / până când muza mai neobişnuită ca oricând / m-a inspirat cum să-mi fac rost / de căldură sufletească... / De atunci scriu poezii / fără... înjurături...” – „De atunci); adesea, reflecţia nobilă îmbogăţeşte mărturisirea „simplă” („[...] credeam că inima este cea care / îmi bate mai energic decât în alte zile, / de fapt / îmi bătea în uşa sufletului muza / motivând că / pe perioada în care mi-a lipsit / a fost la Dumnezeu / pentru a prezenta scrierile mele” – Meditaţie extremă), iar gândul la Dumnezeu este, de regulă, explicit („pe lângă tot ce am / îţi mai cer, Doamne, / să-mi laşi zi de zi / puterea să mai pot deschide / o carte...” – Rugă).
Citind poezia, cunoaştem de fapt omul care a scris-o, poetul care crede într-un cod etic al poeziei perene.
Aşa cum spunea poetul (şi editorul) Baki Ymeri, Vasile Dan Marchiş este un „poet real şi original”, asta şi datorită experienţei acumulate de-a lungul timpului în ale scrisului – a debutat în anul 2000 şi a publicat în multe periodice: „Informaţia zilei de Maramureş”, „Graiul Maramureşului”, „Glasul Maramureşului”,, „Nord literar”, toate din Baia Mare, „Moldova literară” din Iaşi, „Plumb” din Bacău, „Mărturii culturale” din Satu Mare, „Constelaţii diamantine” din Craiova, „Sintagme literare” din Timişoara, etc. Este, de asemenea, prezent cu versuri în volumele colective „O antologie a poeziei maramureşene. De la poezia populară până în 2009” (Editura Ethnologica, Baia Mare), „Anotimpul iubirii” (antologie bilingvă română-albaneză, volumul 2, 2015), „Antologia Centenarului Marii Uniri” (apărută sub egida Ligii Scriitorilor la Cluj-Napoca), „Antologie. Poetica” alcătuită de Christian W. Schenk (Germania).
Prin poezie, Vasile Dan Marchiş şi-a găsit şi o dăruieşte şi altora liniştea de care are atâta nevoie sufletul şi inima noastră. Astfel, teme cum ar fi: dumnezeirea, iubirea, cuvântul, materia, natura, la care se adaugă subiectul mirare, domină lirica lui. Fiind, în viaţa de zi cu zi, un „justiţiar” („la bază” fiind gardian şi poliţist local), a fondat revista „Izvoare codrene”, în care publică sub propria semnătură (şi le găzduieşte şi pe ale altora) articole acide la adresa actualei clase politice, dar am găsit şi în volumul aici recenzat câteva poezii pe această temă. Exemplific: „culmea este că / în al doisprezecelea ceas / dezbaterile cu miez politic / au introdus în geografie / nu în istorie / pădurea furată / sau tăiată din alte motive / Geografia manifestându-se fără cuvinte” (Geografia fără cuvinte) ori „o mulţime foarte mare de oameni / a strigat în cor: / «noi suntem partidul favorit!» / Un nevăzător a rostit astfel: / «Aduceţi-mi pe această cale / spre pipăire şi pentru sensibilizarea auzului meu / dovezi pe linie materială şi sentimentală» / [...] / Fără dovezi în acest sens / cred că sunteţi doar actori»” (Mulţimea... vidă).
Poeziile lui Vasile Dan Marchiş se pot citi, superficial, cu uşurinţă, dar la o lectură atentă, ele te pun pe gânduri şi te obligă să zăboveşti asupra lor. În final şi la urma urmei, nu acesta era, oare, scopul?!

Notă. Volumele de versuri anterior publicate:
  • „MICROEPISTOLELE TRISTEŢII”, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2005;
  •  „VERBE EXILATE”, Editura Scriptorium, Baia Mare, 2006;
  • „ZODII CONTRAFĂCUTE”, Editura Eurotip, Baia Mare, 2008;
  •  „ZODII DE REZERVĂ”, Editura Amanda Edit, Bucureşti, 2015;
  • „MEDITAȚIILE BUCURIEI”, Editura Amanda Edit, București, 2018.



Gelu Dragoş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu