Poezia lui abundă în sentinţe („tăcerea
absolută o deţin copacii” – Nu ajung
cuvintele) şi meditaţii insolite („chiar şi în cădere / suntem inferiori şi
faţă de frunze” – Ocazie ratată);
versurile dovedesc o înţelegere superioară a destinului („moartea nu mă mai
atacă / mă momeşte...” – Faptul zilei);
confesiunea are valenţele unei lecţii de viaţă („cel mai greu lucru / în viaţa
mea, / dar pe care l-am izbutit / a fost că / am reuşit să întrec melcul / nu
legat de mişcare / ci în răbdare...” – Izbândă)
sau ale unei pilde morale („am înjurat în poezie / ba chiar şi lucrarea
respectivă / până când muza mai neobişnuită ca oricând / m-a inspirat cum să-mi
fac rost / de căldură sufletească... / De atunci scriu poezii / fără... înjurături...”
– „De atunci); adesea, reflecţia
nobilă îmbogăţeşte mărturisirea „simplă” („[...] credeam că inima este cea care / îmi bate mai energic decât
în alte zile, / de fapt / îmi bătea în uşa sufletului muza / motivând că / pe
perioada în care mi-a lipsit / a fost la Dumnezeu / pentru a prezenta scrierile
mele” – Meditaţie extremă), iar
gândul la Dumnezeu este, de regulă, explicit („pe lângă tot ce am / îţi mai
cer, Doamne, / să-mi laşi zi de zi / puterea să mai pot deschide / o carte...”
– Rugă).
Citind poezia, cunoaştem de fapt
omul care a scris-o, poetul care crede într-un cod etic al poeziei perene.
Aşa cum spunea poetul (şi
editorul) Baki Ymeri, Vasile Dan Marchiş este un „poet real şi original”, asta
şi datorită experienţei acumulate de-a lungul timpului în ale scrisului – a
debutat în anul 2000 şi a publicat în multe periodice: „Informaţia zilei de
Maramureş”, „Graiul Maramureşului”, „Glasul Maramureşului”,, „Nord literar”,
toate din Baia Mare, „Moldova literară” din Iaşi, „Plumb” din Bacău, „Mărturii
culturale” din Satu Mare, „Constelaţii diamantine” din Craiova, „Sintagme literare”
din Timişoara, etc. Este, de asemenea, prezent cu versuri în volumele colective
„O antologie a poeziei maramureşene. De la poezia populară până în 2009” (Editura
Ethnologica, Baia Mare), „Anotimpul iubirii” (antologie bilingvă
română-albaneză, volumul 2, 2015), „Antologia Centenarului Marii Uniri” (apărută
sub egida Ligii Scriitorilor la Cluj-Napoca), „Antologie. Poetica” alcătuită de
Christian W. Schenk (Germania).
Prin poezie, Vasile Dan Marchiş
şi-a găsit şi o dăruieşte şi altora liniştea de care are atâta nevoie sufletul
şi inima noastră. Astfel, teme cum ar fi: dumnezeirea, iubirea, cuvântul,
materia, natura, la care se adaugă subiectul mirare, domină lirica lui. Fiind,
în viaţa de zi cu zi, un „justiţiar” („la bază” fiind gardian şi poliţist local),
a fondat revista „Izvoare codrene”, în care publică sub propria semnătură (şi
le găzduieşte şi pe ale altora) articole acide la adresa actualei clase
politice, dar am găsit şi în volumul aici recenzat câteva poezii pe această
temă. Exemplific: „culmea este că / în al doisprezecelea ceas / dezbaterile cu
miez politic / au introdus în geografie / nu în istorie / pădurea furată / sau
tăiată din alte motive / Geografia manifestându-se fără cuvinte” (Geografia fără cuvinte) ori „o mulţime
foarte mare de oameni / a strigat în cor: / «noi suntem partidul favorit!» / Un
nevăzător a rostit astfel: / «Aduceţi-mi pe această cale / spre pipăire şi
pentru sensibilizarea auzului meu / dovezi pe linie materială şi sentimentală»
/ [...] / Fără dovezi în acest sens / cred că sunteţi doar actori»” (Mulţimea... vidă).
Poeziile lui Vasile Dan Marchiş
se pot citi, superficial, cu uşurinţă, dar la o lectură atentă, ele te pun pe
gânduri şi te obligă să zăboveşti asupra lor. În final şi la urma urmei, nu
acesta era, oare, scopul?!
Notă. Volumele de versuri anterior publicate:
- „MICROEPISTOLELE TRISTEŢII”, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2005;
- „VERBE EXILATE”, Editura Scriptorium, Baia Mare, 2006;
- „ZODII CONTRAFĂCUTE”, Editura Eurotip, Baia Mare, 2008;
- „ZODII DE REZERVĂ”, Editura Amanda Edit, Bucureşti, 2015;
- „MEDITAȚIILE BUCURIEI”, Editura Amanda Edit, București, 2018.
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu