România nesuverană

În 13 noiembrie 2018, Comisia Europeană (CE) și Parlamentul European (PE) au emis o recomandare și respectiv o rezoluție prin care își exprimă „îngrijorarea” și recomandă României să modifice legislația, pentru a nu submina independența justiției și lupta anticorupție. Treaba este serioasă, aceste reproșuri arată că dreptul european și cel național se află în conflict. Situația poate fi rezolvată pe două căi: fie românii vor alege în 2020 un parlament majoritar de dreapta, fie europenii vor alege stînga la europarlamentarele din 2019. Pînă atunci, constatăm că nu doar democrația internă este fracturată, ci și ordinea juridică din Uniunea Europeană (UE) are imperfecțiuni.

România n-a încălcat Tratatul privind UE și nici Tratatul privind func­ționarea UE, deci nu sînt de înțeles aceste „îngrijorări”. Ne-am putea gîndi că cei din CE și PE au o imagine de ansamblu asupra uniunii și informații care depășesc cadrul național, însă nu invocă așa ceva, ci repetă că sînt „îngrijorați” pentru că jus­tiția românească face pași înapoi. Un alt argument ar fi acela că UE realizează mai bine obiectivele propuse pentru justiție decît o face România, ceea ce de asemenea nu-i posibil după principiul subsidiarității.

Așadar, UE nu-i cazul să se implice în politica internă, cîtă vreme acțiunile României nu pun în pericol nici un regulament european. Cînd nu-i necesar să intervină, este necesar ca UE să nu intervină! Și totuși, PE și CE intervin în actul legislativ din România și le cer parlamentarilor să renun­țe la schimbarea legilor justiției, deși sînt democratice pînă la proba contrarie. O altă calitate a României este aceea că respectă legislația cadru, standardele minime de drept, recunoaște principiile europene și n-ar fi cazul să i se impună reglementări juridice armonizate (în țările din UE, nu există un cadru juridic unic).

CE și PE nu indică articolele deviante și nu recomandă soluții (n-are acest drept, căci instituțiile UE nu-și pot extinde competențele în detrimentul statelor membre). Rezoluția PE a fost votată cu scopul să-i determine pe parlamentari să revină la legile impuse nedemocratic pe vremea cînd ministru al justiției era Monica Macovei. Iar actualele legi, dezbătute transparent, cu toate că tind să readucă dreptul național pe linia europeană, nu sînt acceptate din motive politice. România nu poate fi acuzată, de vreme ce dreptul UE nu se suprapune cu cel național și nu-i o anexă. Parlamentul și Guvernul au datoria să pună lucrurile pe făgașul lor, ultima soluție fiind să organizeze alegeri anticipate, pentru a tranșa problema spre stînga ori spre dreapta. Există și a treia cale.

Frontiera între sistemul juridic european și cel național n-a fost delimitată și de aceea apar abuzuri. România nu pune în pericol obiectivele UE, aplică regulamentele și se comportă loial, însă totuși este respinsă. Rezoluția PE recomandă accelerarea procesului de integrare (dar nu obligă). Acțiunile ostile României sînt ostile puterii politice de stînga, care va asigura președinția rotativă a Consiliului și ar putea să influențeze politica UE. Cerem dreptul la tratament egal cu celelalte state (să ne amintim că UE s-a consolat cu ideea că Polonia și Marea Britanie au refuzat să semneze Carta drepturilor fundamentale)!

UE se bazează pe cooperarea celor 28 de state suverane, care își cedează drepturile suverane individual, iar competența pe justiție este doar partajată, nu exclusivă. Prin urmare, responsabilitatea elaborării legislației ne revine, statele au o libertate de acțiune semnificativă, în care UE este necesar să nu intervină. Urmează alegeri europarlamentare în 2019 și dacă apele politicii europene se tulbură (devin iraționale), vor avea de cîștigat partidele extremiste.

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului