Nicio agendă europeană nu este mai importantă decât sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului!

Citind mesajul președintelui Klaus Werner Iohannis m-am întristat. Președintele României invocând o inutilă agendă europeană nu paticipă la ceremonialul de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului, cel mai important moment dedicat Centenarului. ”Din păcate, din motive care ţin de agenda europeană, nu voi putea lua parte la evenimentul de duminică, 25 noiembrie 2018” se arată într-o scrisoare către PF Daniel. Să nu participi ca președinte ales al cetățenilor la sfințirea Catedralei Naționale poate fi un afront adus religiei majoritare a poporului român. Să nu ne mirăm că a crescut în ultima vreme sentimentul anti-german în opinia publică, fapt confirmat de către reprezentantul cancelarului Angela Merkel. Oficialul german Bernd Fabritius spune că „Guvernul României trebuie să-şi asume aceste atacuri, pentru că ele sunt de o anvergură atât de amplă, încât, dacă rămân necontestate de Guvern, acesta lezează obligaţia sa de a proteja minoritatea germană nu numai pe baza convenţiei cadru a Consiliului Europei, ci şi pe baza Convenţiei bilaterale româno-germane din anul 1992”. Din nefericire ignorarea de către Klaus Werner Iohannis a celui mai important eveniment de Centenar, sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului nu ajută la atenuarea unui incipient sentiment anti-german în România? Klaus Iohannis ca fost președinte al Forumului German din România ar trebui să fie atent la anumite atitudini și mesaje publice. A ignora sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului de Centenar poate fi considerat de mulți un afront al președintelui adus poporului român de religie creștin ortodoxă.
Pentru români construcția Catedralei Mântuirii Neamului are o istorie bogată, care a început cu războiul de independență de la 1877/1878 și care s-a realizat acum meteoric la o sută de ani de la Marea Unire. Cel care a propus prima dată construirea Catedralei Neamului a fost poetul național, Mihai Eminescu. Pe 25 noiembrie 2018 se împlinește testamentul spriritual al poetului național. La 1881, Mihai Eminescu a publicat în ziarul conservatorilor ”Timpul” mai multe editoriale în care ataca guvernul ce dorea construirea unei mari biserici catolice în București din bani publici, în timp ce poporul român ortodox nu avea încă construită o catedrală de rit bizantin. În această situaţie, Mihai Eminescu a venit cu ideea înfiinţării unei catedrale naționale, propunând și sursa de finanțare: Loteria Națională. Poetul l-a somat pe Carol I să propună construcția unei catedrale ortodoxe, fapt pentru care regele catolic a luat-o în considerare propunându-se după declararea României ca regat să se aloce fonduri pentru această idee a poetului național. În anul 1884, bugetul statului prevedea pentru construirea Catedralei din Bucureşti, suma de lei 5.000.000 lei (aur). Această sumă însemna 5% din bugetul ţării de atunci, care se ridica la 123.647.500 lei (aur). Anii au trecut şi de abia în 1891 guvernul condus de generalul Ioan Em. Florescu hotărăşte

organizarea unui concurs internaţional pentru proiectarea Catedralei din Bucureşti. Decizia naşte un protest energic din partea arhitecţilor români, care doreau numai un concurs național. Explicaţia acestui protest o găsim în articolul arh. Ioan N. Socolescu, intitulat „Concurs Naţional”, publicat în nr. 6/1891 al Analelor de Arhitectură. Acest punct de vedere a fost exprimat de altfel şi de Mitropolitul Moldovei, Pimen, într-una din întrunirile comisiei de organizare a concursului. El spunea: „Catedrala din Bucureşti este catedrala ţării, este monumentul naţional cel mai important, căci prin el simbolizează în gradul cel mai înalt credinţa nestrămutată a poporului român în religia creştin-ortodoxă. El trebuie să fie conceput cu multă inimă şi dragoste pentru credinţă şi ţară. De aceea cred că nu străinii pot fi chemaţi a ne simboliza credinţa noastră şi dragostea noastră de mărire naţională, când avem destui fii ai ţării de specialitate şi care au dat probe de capacitatea lor artistică. Adresaţi-vă lor şi fiţi siguri că, tineri şi capabili cum sunt şi plini de fala neamului de român, vor produce opere de artă cu care să ne mândrim.” Ulterior s-a schimbat destinaţia creditului acordat în anul 1884, dându-i-se alte întrebuinţări. După Marea Unire din 1918, demersul pentru înălţarea unei Catedrale Naționale în Capitala ţării, drept recunoştinţă adusă Bunului Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a aparţinut mitropolitului primat Miron Cristea. La rugămintea sa, Regele Ferdinand adresează Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se vesteşte hotărârea de a ridica în Bucureşti o biserică monumentală în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire. La 4 februarie 1925 a luat fiinţă Patriarhia Română, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc întronizarea în scaunul patriarhal a lui Miron Cristea. După câteva zile, Patriarhul discută proiectul cu primul ministru Ionel I.C. Brătianu, care la cererea sa, „a deschis un credit de 3.000.000 lei pentru facerea planurilor”. Apoi, la 3/4 februarie 1926, la prima ședință a Consiliului Național Bisericesc, s-a hotărât numirea unei „comisii de specialitate, pentru a pregăti caietul de sarcini, cu toate condițiile ce trebuie să îndeplinească planurile, iar, în înțelegere cu Primăria Capitalei, să se aleagă locul potrivit unde să se așeze clădirea”.

Venirea comunismului a blocat brutal acest proiect. După 1990 patriarhul Teoctist a reluat ideea lui Mihai Eminescu, care a fost continuată și iată realizată de PF Daniel. La 29 noiembrie 2007 a avut loc slujba de punere a pietrei de temelie şi a sfinţirii locului destinat construirii Catedralei patriarhale pe terenul atribuit în calea 13 Septembrie, sector 5, Bucureşti, între Ministerul Apărării Naţionale şi Parlamentul României, în suprafaţă de cca. 110.000 mp (11 ha). La acest eveniment au participat membrii Sfântului Sinod în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, primul-ministru, preşedintele Senatului, foşti preşedinţi ai statului, miniştrii, parlamentari, personalităţi ale instituţiilor centrale şi locale, primarul general, dar şi un număr mare de preoţi şi credincioşi.Ulterior, în perioada 30 iunie – 1 iulie, la Palatul Patriarhiei s-a întrunit Comisia de evaluare finală a proiectelor sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.A fost declarată câștigătoare firma SC WANEL EXIM SRL Bacău, care a obținut premiul al 2-lea și cu care s-a încheiat contractul de proiectare pentru clădirea Catedralei Patriarhale. La sfârşitul anului 2010 lucrările de construcţie ale Catedralei Mântuirii Neamului au intrat în linie dreaptă, începând organizarea de şantier şi execuţia pereţilor mulaţi pe incinta clădirii.

Pe 25 noiembrie 2018 se sfințește în prezența patriarhului Bartolomeu I de la Constantinopol și a sute de mii de credincioși români Catedrala Mântuirii Neamului de Centenar, un vis devenit realizat al poetului național Mihai Eminescu. În acest context național festiv, nicio agendă europeană nu poate fi pretext sau să justifice refuzul președintelui Klaus Werner Iohannis să participe la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului. Nu îmi pot închipui lipsa unui șef de stat la acest eveniment unic din istoria românilor. E ca și cum Ștefan cel Mare nu ar fi mers la sfințirea mănăstirii Putna sau Regele Ferdinand I la inaugurarea catedralei ortodoxe a Unirii de al Alba-Iulia. În sfârșit românii au o catedrală pe măsura istoriei, care face legătura dintre popor și Hristos. În istorie românii au avut șefi de stat care au ținut cu poporul și religia lui. Vorba lui Simion Bărnuțiu: “Țineti cu poporul, toți, ca să nu rătăciți!”

Ionuț Țene