joi, 15 noiembrie 2018

Psalmi de Mircea DIUDEA






PSALMI 1
1
Lăudată eşti
Tu Care-ai fost aleasă
Maica Luminii

Mijlocitoare
Rugăciunilor noastre
Lui înăl
țate

Rosteşte firea
Cântare de mărire
Sfânt Fiului Tău

2
Ajuns din urmă
De umbra ce apasă
Trupul istovit

Orbita-i frântă
În unghiul ce străbate
Veştedul zenit

Al tău sunt Doamne
Acum şi-ntotdeauna
Cel care-am greşit



3
Milostivire
Celui ce flămânzeşte
Întru dreptate

Milostivire
Celui ce însetează
Întru credință

Alcătuire
De psalmi întru mărirea
Celui-Veşnic-Viu

4
Milostivirea
Pasul pe dreapta cale
Vom fi ostenit

Îngăduin
ța
De care ne golirăm
Şoaptă în pustiu

Sărbătorile
Cu veştmânt de lumină
Le vom fi uitat



5
Că n-au fost bune
Atâtea dintre fapte
Plângi adeseori

Că prin căință
Nu poți întoarce timpul
Gol de sărbători

Pe pat de boală
Doar visul mai brodează
Revărsări de flori

6
Nu mă părăsi
În neputința-mi Doamne
Eu ce-am rătăcit

Că nu pot şterge
Urmele prin deşertul
Pe unde-am venit

Că nu-s destule
Vorbe pentru iertare
Pentru-a Te mări


7
Străluminate
Cuvintele Măririi
În adunare

Să guste pâinea
Smerit dreptcredinciosul
Care-L urmează

Să bea din vinul
Cel purtător de Duhul
Legii celei noi

8
Cum moare omul
În multa-i suferință
Cum va învia

Răpus de boală
Zdrobit de umilință
Mântui-se-va

Curat în duhu-i
Prinos de mulțumire
Întru slava Lui


9
De peste vreme
I-ai rânduit nălțarea
Fiului iubit

De pe Golgota
Şi de pe Crucea Sfântă
Când S-a preamărit

Iar noi cu ruga
Cu crucea-şi fiecare
Îl urmăm smerit

10
Iată m-ai chemat
Cercetător cu duhul
Ca să Iți slujesc

Să-mi uit durerea
Şi ce-are trebuință
Trupul omenesc

Să nalț cântare
Prin care să Te laud
Să te preamăresc


11
Averi putere
Deşertăciune-s toate
Câte-s sub soare

Înțelepciunea
E haină ponosită
Spre înserare

Care-i prinosul
Mergând pe dreapta cale
Domnului s-aduci

12
Lucrul iubirii
Ce se desăvârşeşte
Taină în adânc

Unde cu râvnă
Ținut-ai pe altaru-I
Focul credinței

Adevărată
Fie-ți mărturisirea
Că L-ai cunoscut


13
O zi-lumină
Truda ta pentru pâinea
Cea spre ființă

Ci curcubeul
Lumina o destramă
Şi-o recompune

Să crezi Cuvântul
Şi cât trăieşti să nu vrei
Moartea nimănui

14
Mărire Ție
Sfinte fără de moarte
Dumnezeule

Şi din vecie
Vecie fă-ne parte
Noi să Te urmăm

Veni-vor drepții
Ca să mărturisească
Învierea Ta


15
E legea firii
Ce are-ncepătură
Să şi sfârşească

Că niciodată
Nu-i faptă să rămână
Necercetată

Că toți ca Unul
Şi fiecare-n parte
Mergem spre moarte

16
Iată-mă Doamne
Adaos celor drepți sânt
Întru voia Ta

Arată-mi-Te
Mă rog de mine însumi
Să te pot vedea

Ori doar vorbeşte-mi
Nu cu vuiet de tunet
Ci cu glas de om


17
Şi a fost fiind
Un cer căzut cu îngeri
Voluptoşi foarte

Plătind cu ziua
Transfigurata clipă
Mai jos de moarte

Doamne Tu mi-ai dat
Speranța de nălțare
Ție-ți mulțumesc

18
Ci bolnav fiind
Formelor suferinde
Le-aş fi dat drumul

Să se despartă
De întregul durerii
Inegal sosind

Tu nu ştii cere
Ce Dumnezeu împarte
Întru tăcere


19
Ne purta pasul
Pe drumurile verii
Sfârşind în toamnă

Rătăcind apoi
Calea la intersecții
Pe tărâmuri reci

Cânta-vom slavă
Umbre de vânt bătute
Celui-Viu-în-Veci

20
Doamne nu-s vredic
Să rostesc rugăciune
Pentru iertare

Dar voi mulțumi
Pentru multele-Ți daruri
Chiar necerute

Că Tu îmi cunoşti
Cele de trebuință
Inima-n deplin


21
El mă aude
Şi îmi trimite semne
De-aş fi înțelept

El mă caută
Cu mila Lui cea mare
Dac-aş fi vrednic

Strigare la cer
Întru Slava Ta Doamne
Acum şi în veac

22
E târziu de-acum
Şi calea mântuirii
Vom fi rătăcit

Nu suntem vrednici
Să ne-fruntăm destinul
Prin nopți dibuit

Spaime pe frunte
Celui fără credință
I s-au brobonit


23
Şi noi ne rugăm
Lăudându-l pe Domnul
Şi noi ne plecăm

Genunchi de febră
Ce mistuie putința
Unei slabe firi

Şi noi aşteptăm
Să ne vestească cerul
Milostiv Cuvânt

24
Câtă speranță
Aveau în vechia Lege
Pământul promis

Întru iubire
Depus-au mărturie
Ucenicii Lui

În tot şi-n toate
Măsură lucrurilor
Este Cuvântul


25
Ci mă voi frânge
Şi azi în rugăciune
Mic arhiereu

Că Tu m-ai zidit
Dintru pământ şi suflet
Păcătos mereu

Că nu este psalm
Să nu Te preamărească
Dumnezeul meu

26
Tărâmul Morții
Al umbrelor căzute
În sezon de ploi

Rupte din soare
Într-un gest de iubire
Trupuri de noroi

Tărâmul Vieții
Răscumpărat pe Cruce
Viața de apoi


27
Fără ființă
La margine de lume
Destin amânat

Atins de boală
Nu-i cine să-i citească
În portul uitat

Talazurile
Aşteaptă să-l primească
Să fie iertat

28
Rob libertății
Risipă neştiută
Surpă lăuntrul

Averi şi fapte
Doritele realme
Fură îndemnul

Neîmpăcate
Sunt patima şi ruga
Psalm pentru Domnul


29
Limbaj arhaic
Icoanelor pe sticlă
Le cauți tâlcul

Duh asemuit
Cu ultima răbdare
Copleşind gândul

Primeşte Doamne
Pe cel ce Îți urmează
Prin patimi Duhul

30
El rătăcise
Prin hăul fără margini
Aripi fâlfâind

Cu stele duble
Îşi podobise calea
Pe Pământ sosind

Cu rugăciune
Şi sabie de pară
Domnului slujind


31
Fericit e cel
Ce se poate cunoaşte
Întru sinea sa

Fericit acel
Ce pe Domnul cunoaşte
În Mărirea Lui

Şi din inimă
Îi nalță rugăciune
Şi imn de slavă

32
Fericit e cel
Care se-ntoarce-n sine
Să-L regăsească

Să-L preamărească
Pe Cel Ce mână norii
Peste pustie

Pe Cel Ce iartă
Pe omul ce se roagă
Unic Dumnezeu


33
Ducându-Şi Crucea
Pe drumul spre Golgota
Fiul părăsit

Parte nedreaptă
Din nebunia lumii
Trupul biciuit

Oțet şi fiere
Şi vorbe de ocară
Celui răstignit

34
Laudă Ție
Moştenitor al Slavei
Unuia născut

Ce din Fecioara
Ai luat întrupare
Şi din Duhul Sfânt

Te-ai crucificat
Să ne dai mântuire
Şi ai înviat

35
Iată m-apropiu
De veşnica tăcere
Cu-nțelepciune

Să-mi fie gata
Untdelemnul candelei
Şi rugăciunea

Să nu mă uite
Dumnezeul din ceruri
În dreptatea Lui

36
Ci îți vorbise
Un om al lui Dumnezeu
Scapă din noapte

Din calea dreaptă
A facerii de bine
Nu te abate

Cu averile
Şi plăcerile lumii
Nu-ți fă păcate



37
Copil a fost Cel
Ce-a răscumpărat Raiul
Cu iubirea Lui

Cu trupul născut
Răstignit pe durere
În umilin
ță

Ce Crucea ne-a dat
Semn de mare putere
Şi de credin
ță

38
Eu sunt Trimisul
Să mântuie tot omul
Suflet şi pământ

Eu sunt durerea
Ce M-am nălțat pe Cruce
Şi M-am preamărit

Lumina lumii
Viața veşniciei
Eu sunt Hristosul



39
Trâmbița-va El
Popoarelor drepților
Ca să audă

Şi să învie
La veşnică viață
Cu trup şi suflet

Iară cei nedrepți
Să se ridice însă
Întru osândă

40
Mergem câte doi
Prin viață de mână
Din greu ostenind

Cu grijă multă
Crescându-ne copiii
Întru credință

De-o veşnicie
Ducându-ne păcatul
Adam şi Eva


41
Sfânt numele Lui
Amestec de iubire
Şi de dreptate

Si amândouă
Desăvârşindu-i firea
Îngemănate

Să Îl cunoaştem
În toată măreția
Întru tot ce-i sfânt

42
Pasul urmează
Căile amăgirii
Ochiul tulbure

Cine-i acela
Vrednic întru credință
Să nu se-abată

Întru răbdare
Să își ridice casa
Pe Domnul slăvind


43
Nu astăzi fie
Desăvârșită lumea
Ce mi-ai hărăzit

Nici podgoria
Să nu stoarcă necoaptă
Vinul tescuit

Și nici luceafăr
Să lase dimineața
Visul ne-mplinit

44
Nu-s eu trimisul
Din
veacul veacurilor
Nici așteptatul

Sunt doar o umbră
Sub arșița amiezii
Sieși destulă

Sunt doar o rugă
În pragul înserării
Suflet de pripas


45
Sfârșesc în a ști
Ceea ce nu se poate
Și nici să mai cer

Să mă mântuiesc
De multele păcate
Strigător la cer

Să adeveresc
Numelui Tău zidire
Templul inimii

46
Ceas de neliniști
În istovul răbdării
Spectru de sete

Ieșim în miriști
Cu praporii-ndurării
Cu rugi incerte

Doar Tu stăpâne
Cunoști ce ne aduce
Ziua de mâine


47
Cu Crucea-n suflet
Cel locuit de boal
ă
Și greu la umblet

Unitând de foame
Apostol celor sfinte
Pictând icoane

Cel dreptcredincios
Devine el icoana
unui psalm pios

48
La izvorul alb
Din care beau luceferi
Duh neprihănit

Drum de mers pe jos
Cu brazi vorbind cu veacul
Mit nezămislit

Om cu lutul slab
Să-L caute pe Domnul
Fie preamărit


49
Pe calea dintre secoli
Să Te pot urma

În bucuria
Venirilor pe lume
Nevrednic de ea

Ori în tristeţea
Petrecerilor mute
Urcător la stea

50
Drumurile tăcerii
Căutându-Te
Așteptându-Te
Pe marginile zării
Odihnă de vânt
Îngăduința
Și vorbele căinței
Tot ale Tale



51
Să mă fi pierdut
Prin pustiul din mine
Într-o zi de joi

Pleoapele Tale blânde
Într-un vis cu ploi
Să fi depărtat
Rugile Tale sfinte
Ziua de apoi

52
Pânza subțire
Ce desparte lumina
De întuneric
Lacrima scursă
Pe marginea durerii
Întru răbdare
Oare Cine ești
De mă cunoști pe nume
Spune-mi cine sunt


53
Maica Domnului
Mai curată ca roua
Dimineților

Mai rugătoare
Ca rugile din sfânta
Mănăstirilor

Mai lăudată
În Evangheliile
Apostolilor

54
M-ai lăsat să văd
Ce numai mintea poate
Ziua de mâine

Octavă de jos
Mâini ce se frâng ca aripi
În rugăciune

Mi-ai dat o lege
O pildă de iertare
Viața-n sine


55
Gol de podoabe
Pre fața mea cădea-voi
Dumnezeul meu

Numai cu fapte
Ce nu am fost prea vrednic
Păcătos mereu
Aşa afla-vei
Cum Ți-am urmat Cuvântul
Cine am fost eu

56
Caut prin gânduri
O umbră ce odată
Voi fi fost chiar eu

Toate-s în grabă
Când timpul nu așteaptă
Sori rotind mereu

Doar El m-așteaptă
La fiece răscruce
Bunul Dumnezeu



57
Ca să nu mă uit
Mă perind prin vechi fapte
Și mă mir că sunt

Ca să nu vă uit
Pe voi pentru mult bine
Ce mi l-ați făcut

Să nu mă uite
Cel Ce mi-a dat viață
Cel făr-de-nceput

58
Psalm de mărire
Nălțăm Domnului nostru
În sărbătoare
Inimi curate
Deschidem dimineții
Livezi în floare
Gânduri pioase
Ce mult ne luminează
Măritul Soare



59
În balanţa Lui
Adevăr şi putere
Măsurându-se
Căutându-se
Prin orbitele lumii
Prigonindu-se
Legănându-se
Pe un fir de credinţă
Viaţa mai mult

60
Când îi măsoară pasul
Dâra de suspin

Spicul grâului
Când îl preface coasa
În pâine şi vin
Maica Domnului
Când ascultă miloasă
Rugă de creştin



61
Liturgicelor
Preaînaltelor taine
Iată mă închin

Eu nevrednicul
Ce mâinile curate
Ridic spre Senin

Cerând iertare
Și pace întru Domnul
Harul Lui divin

62
Mai ești în viață
După atâtea lupte
Ce poți să mai ceri

Supus greșelii
Cu ce poți să răscumperi
Faptele de ieri

Oră ce-așteaptă
În portul de rugină
Vești de nicăieri



63
Îngăduie dar
Să mă pot ruga Ție
Dumnezeul meu

Să mai frâng pâinea
Ce cu sudoarea frunții
O câștig mereu

Flori sub zăpadă
Miluie cu iertare
Doamne cine-s eu

64
Îți duci viața
Cu ce ți-i dat pe umeri
Cruce de purtat

Singur cu boala
Pe patul de durere
Cruce de păcat

Și cu căința
De gând ascuns și fapte
Cruce de iertat



65
Doamne apără
De omul fără minte
De omul viclean

De cel ce fură
De cel care mă minte
De cel inuman

De mine însumi
De cele fără cinste
De vorba în van

66
Mulțumiri aduc
Dumnezeului nostru
Pentru viață

Pentru iubire
Și pentru sănătate
Pentru credință

Pentru frântura
Din pâinea spre ființă
Pentru dreptate



67
Pământule slab
Răstignit pe durere
Încercat destin

Deschide-ți mintea
Cuvântului iubirii
Inima din plin

Urmează-I pilda
Trecând prin rău și bine
Spiritul divin

68
Laudă Ție
Celui fără de-nceput
Tată din ceruri

Și Filului Tău
Cuvânt plin de iubire
Și de adevăr

Și Duhului Sfânt
Cel dătăror de viață
Sfântă Treime



69
Pentru lumina lumii
Drept credinciosul

Cel ce se roagă
Pentru iubirea lumii
Drept credinciosul

Cel ce se roagă
Pentru iertarea lumii
Drept credinciosul

70
Doamne e târziu
Uneltele lăsat-am
Ție să mă-nchin

Roada e multă
Sub cortul meu e pace
Bolta-i de senin

Când ești cu mine
Dușmanul e departe
Sufletul mi-e plin



71
Infatuate
Sunt vorbele acelui
Ce se crede domn

Căci Tu dezvălui
Doar celui ce se roagă
Vis rodit în somn

Cum după chipul
Și marea Ta iubire
L-ai zidit pe om

72
Doamne preamărit
Care ai zidit lumea
Din lut și spirit

Și cine vine
Cu faptă de netrebnic
Să o dărâme

Zadarnic cearcă
Apoi cu mintea-i slabă
Să o refacă



73
Sfântă icoană
A Celei ce pre Domnul
L-ai întrupat om

Ce cu pioasă
Smerită rugăciune
La greu te chemăm

Ce cu aleasă
Cântare de mărire
Noi Te lăudăm

74
Ci nalță rugă
Luminii ca să ierte
Umbra de pe drum

Ce în mirajul
Deșertului destramă
Veacul în acum

Ce nălucește
Avere și mărire
Ochiului de scrum



75
Pe măsură-mi sunt
Cu bune și cu rele
Peste măsură

Lut neziditor
De mândre alexandrii
De A ciobite

Doamne te-ndură
De zilele-mi rămase
Nedăruite

76
Să mă adaug
Timpului Tău secundă
Să fiu să nu fiu

Slove pe piatră
Cuvinte nerostite
De glas în pustiu

Doamne îmi iartă
Câte le știu greșite
Câte nu le știu



În juru-mi lumea
Cu măștile ei false
Plină de venin

Întors din calea
Ce-aduce încântare
Ochiului virgin

Și strig spre Tine
Vening cu tot prinosul
Ție să mă-nchin

78
Cu prima rouă
Umplându-se Graalul
Să-i spele fața

Apostoli roată
Să nu-I tulbure somnul
Cu dimineața

Preafericitei
Adormita în Domnul

Maica Preacista


PSALMI 2
1
Arşița uscă
Descompusele umbre
Pe unghiul pietrei

Şi inorogul
Târându-şi copitele
Cu cornul plecat

Unde am rămas
În şoapta rugăciunii
Psalm neînălțat

2
Cercuri pe plajă
Cunoaştere a minții
Duh nelămurit

Mai mare taină
Pe căile vieții
Ai de-adeverit

Aripi de îngeri
Pe cerul dimineții
Domn binevestit

3
Dezvăluite
Să-mi fie întru Domnul
Naltele-I taine

Să mă primească
Intru Dumnezeire
Cu trup şi suflet

În mănăstire
Hieratice chipuri
Prelungesc zidul

4
Fericită e
Trestia gânditoare
Umbră subțire

Prin rugăciune
Înălțată spre Domnul
Din zorii zilei

Prin fapte bune
Umblând pe dreapta cale
Fiul Fiului

5
Tărâm cu soare
Pe care pasul calcă
Uşurat de drum

Cum ar descinde
În veşnica grădină
Năluci agale

Înalțe-şi drepții
Cântările de slavă
Domnului Cel-Bun

6
Repeziciunea
Inorogului frântă
Cornul lui plecat

Popoare multe
Avut-a sub copită
Îngerul damnat

Vremelnicia
Curând îl va supune
Celui Ne-ntinat

7
Pustiu de stele
Şi calea la răscruce
Rază subțire

Înțelepciunea
Şi truda să te rupă
Din nălucire

Suflet de rugă
Zidit întru credință
Milostivire

8
Să-şi ispăşească
Pe lumea asta fapta
Să nu o ducă

Nepedepsită
Prin veacul veacurilor
La Judecată

Căi-mă-voi dar
Înaintea Ta Doamne
Eu nevrednicul

9
Iată zise ea
În pomul Cunoaşterii
E rod să-l gustăm

Pârga i-aproape
Şi nimeni nu ne vede
Haidem să-ncercăm

Dar vai el zis-a
De goliciunea firii
Să ne ruşinăm

10
Aidoma mie
De fapte cercetatul
E numele meu

Cuvânt din Cuvânt
Cine mărturiseşte
Ce-am devenit eu

Doar în trecere
Prin pustiul de lume
Blând arhiereu

11
Doamne Tu eşti bun
Şi din Duh mi-ai dat suflet
Mie pământul

Şi m-ai învățat
Dintru desăvârşirea-Ți
Ce e agape

N-ai cerut jertfă
Afară de credință
Şi bune fapte

12
Fii ai luminii
Zidiți întru credință
Şi în iubire

Darul inimii
Nici eros nici filie
Mai mult agape

Cine-s urmaşii
Celui ce mântuit-a
Păcatul lumii

13
Mai dinainte
De facerea luminii
Cuvântul rostit

Prin glasul celui
Ce strigă în pustie
Drumul pregătit

Să-L vadă lumea
Fiu iubit întru Care
Am binevoit

14
Să fie cale
Care să ocolească
Soarta omului

Să fie cale
Care să-ntoarcă Moartea
Din robirea ei

El este Calea
Iubire şi credință
Întru slava Lui

15
Noi te-am lăudat
Întru slava Ta Doamne
Fiii Fiului

Prin Tine avem
Parte la Veşnicie
Speranță-n viață

Şi demnitate
Mergând pe dreapta Cale
Acum şi în veci

16
Fâşii de suflet
Înfăşurându-i trupul
Lazăr Magdalin

Tatăl e-n Mine
V-am spus şi nu Mă credeți
Eu întru Tatăl

Lumina lumii
Ce surpă întuneric
Moarte morții sunt

17
Cel din Vecie
Şi dintru Prea-Curata
Eva cea nouă

El Ce primise
Să facă judecată
Fiul Omului

Templul Măririi
Să-l nalțe în trei zile
Pentru Vecie

18
Surpate au fost
Prin Cuvântul Măririi
Porțile Morții

Şi iată drepții
De la-nceputul lumii
Scoşi la lumină

Iată popoare
Ce-L urmează pe Domnul
Cel-Care-Este

19

20
Anonimi frumoşi
Călătorind cu Domnul
Printre popoare

Ce rugătoare
Femeia celui care
Purta asinul

Cu pruncu-n brațe
Vrednicul de mărire
Fiul Omului

21
Ianus rătăcind
Între ce-a fost şi va fi
Un timp nesigur

Cu două fețe
Afară din religii
Augur ne-mplinit

Gelos e Domnul
Pe omul ce se-nchină
La un chip cioplit

22
Neînsemnații
Călători printre stele
Cu truda zilei

Chiar ei chemații
Să umple veşnicia
Cu viața lor

O înălțare
Ce ar dori s-o afle
Tot muritorul

23
Pacea cobora
Cu pasărea-nserării
După lunga zi

Vădită era
De-acuma Veşnicia
Urmându-I calea

Întru dreptate
Dar şi în suferință
Pământeni fiind

24
Atins-a Toma
Biet pământean cu trupul
Rana coastei Lui

Şi umilința
Din palmele-Ndurării
Cu deget de scrum

Dar vă spun vouă
Fericit cel ce crede
Fără să vadă

25
Patriarhilor
Şi celor de pe urmă
Încă nezidiți

Şi neamurilor
Chemate-ntru iubire
Moştenire las

O lege nouă
Sub semnul Crucii Sfinte
O Biserică

26
Ci fi-vor vouă
Cele nădăjduite
Întru credință

Căci El chemat-a
Pe cele care nu sunt
Ca şi cum ar fi

Vădită fi-va
Schimbarea Lui la față
Voi în veci trăind

27
Pe Sine S-a dat
Pentru păcatul nostru
Răscumpărare

Dar din inimă
Să-ți fie bucuria
Împărtăşită

Pâinea şi vinul
Iubirea prin credință
Avva Părinte

28
Cum zace ora
În faşe de durere
Pe pământ robit

Ori de plecare
Gătită pentru nunta
Mirelui iubit

Ori de nălțare
Pe cruce la Golgota
Celui preamărit

29
Cuvântul rostit
Cu vorbă omenească
Şi cu durere

Matei şi Marcu
I-au adunat ecoul
Luca şi Ioan

Să dăm citire
Din sfinte Evanghelii
Din veac până-n veac

30
Adeverite
Fie vechile scrieri
Râvna-n credință

Şi rugăciunea
Celor ce au nevoie
Şi umilință

Căci nimic nu e
Celui Ce dă viață
Cu neputință

31
Lăudat fie
De oameni iubitorul
Fiul Omului

Mai dinainte
De luceafăr născutul
Tatăl şi Fiul

Măririi Sale
Nevrednicele-mi buze
Aducă prinos

32
Învățătura
Şi tainele vieții
Scrise sunt în cărți

Cu fapte bune
Fă-ți parte-n veşnicie
Locul celor drepți

Sion al milei
Păşune pentru Mielul
Dreptei Judecăți

33
Unde rătăcim
Pe putrede corăbii
Înspre ce liman

Ori prin pustie
Nutrind asini sălbatici
Şi defuncți idoli

Dar când spre ceruri
Striga-vom rugăciune
Celui-Veşnic-Viu

34
Timp de căință
În lungul drum al zilei
Printre rătăciri

Sub plânse pleoape
E ochiul nălucirii
În umilință

Să preamărească
Lumina Celui Care
Din lut m-a zidit

35
Minunate sunt
Feluritele ierburi
Ale câmpiei

Dobitoacele
Şi păsările slavei
Ploaia şi vântul

Desăvârşite
Lucrările Domnului
Din veac până-n veac

36
Văzut-am lumea
Mulțime de popoare
Margini de rotund

Şi bogăție
Şi frumusețea minții
Arte câte sunt

Vieții sublim
Credința ce înalță
Nou Ierusalim

37
Venea pe cale
Un om al lui Dumnezeu
Umbră şi toiag

Din ziua-opta-i
Coborâtor trimisul
Ecou rămas vag

Să mă ajute
Să desluşesc Cuvântul
Din Care mă trag

38
Sfânt numele Lui
Amestec de iubire
Şi de dreptate

Si amândouă
Desăvârşindu-i firea
Îngemănate

Să Îl cunoaştem
În toată măreția
Întru tot ce-i sfânt

39
Şi a fost aşa
Că s-au răsturnat stâlpii
Ce-i țin pământul

Şi capiştele
Cu idoleşti însemne
Nalt sfărâmate

Cu părul tăiat
Putere de la Domnul
Întru dreptate

40
Venise din hău
De peste ani-lumină
Căzutul din cer

Înger pe lume
Învățînd de la oamnei
Să viețuiască

Era om de-acum
Cu răsăritu-n brațe
Şi cu Dumnezeu

41
Fac parte vouă
Din bucuria minții
Şi a inimii

Că cine sunt eu
Ca să opresc lumina
Ce-i de la Domnul

Că ştiut este
Dar din dar Rai se face
Spre mântuire

42
Tatăl e-n Fiul
Cel înviat din moarte
Sfânt mărturisit

Iar cel din urmă
Primit va fi cum este
Cel dintâi sosit

Şi fiecare
Infinitului centru
Din sine pornit

43
Miriapode
În mulțimea paşilor
Tari crezându-se

Şi lăcustele
În pedeapsa frunzelor
Amăgindu-se

Toate supuse
Vremelniciei lumii
Şi Cuvântului

44
El pe icoană
Deopotrivă cu Tatăl
Fiu binevestit

Căruia magii
Adusu-I-au prinoase
Dintru răsărit

Şi a fost Crăciun
Piatră ca să mă facă
Mai rău sau mai bun

45
Eu Îl căutam
Prin deşertul din mine
Însetat fiind

De cunoaştere
Şi de împărtăşire
Cu Veşnicia

Eu sunt personna
Cel umblător pe calea
Legii-Celei-Noi

46
Iată-ne umblând
Întru credință Doamne
Şi în adevăr

Că luminată
Ne este de-acum calea
De  Unul Cuvânt

Că noi Te urmăm
Prin moarte la viață
Fiii Tăi fiind

47
Noapte de veghe
De aşteptare mută
Pe liman pietros

Unde sunt frații
Ce răscolescThalassa
Pentru Iona

Ci El surpa-va
Pe Marele-ntuneric
Chiar a treia zi

48
Iată am deschis
Fără de voie  poarta
Lumii de apoi

Lumea celor tari
Ruina veacurilor
Apuse-n glorii

Lumea celor drepți
Ce îi învață zborul
Puținii îngeri

49
Iar eu ascultam
Tremurând ca de friguri
Căzut pre față-mi

Întrupa-se-va
Din Pururea Fecioară
Fiu al lui David

Ca să despartă
Lumina de-ntuneric
Cum am prorocit

50
Grădină de Rai
Sădită mai nainte
De marile ploi

Loc de verdea
ță
Cu nesfârşită vară
Lumii de apoi

Locul luminat
Pierdut prin săbuin
ța
Ce era în noi


51
Loc de cântare
Bazilica duhului
Şi de cinstire

Şi Basileul
Preamărindu-şi Hristosul
Autokrator

Fericit e cel
Ce inima-i cuprinde
Toate aceste

52
Câte pe lume
Le veți lăsa legate
Legate fi-vor

Şi sus în ceruri
Iar cele dezlegate
Aşa rămână

Ca să nu fie
Faptă nejudecată
După dreptate

53
Ştia numărul
Şi numele stelelor
Câte strălucesc

Ştia răspunsuri
La întrebări nepuse
Care năucesc

L-am văzut iar viu
Pe Cel jertfit pe Cruce
Şi mărturisesc

54
Din lut nălțatul
La răsăritul dintâi
Peste tot Raiul

El alungatul
Stârnind îngerul Morții
Cunoscându-se

Tânguindu-se
Curând de nebunia
Lui Cain şi Abel

55
Apele-n care
Soarele se scufundă
Seară de seară

Ca să răsară
În zorii dimineții
Prin Cuvântul viu

A Lui e slava
Ce roteşte pământul
Preajmă-de-Soare

56

57
Dar cine este
Acel Ce porunceşte
Surparea Morții

Domnul Cel mare
Cel tare în războaie
Om şi Dumnezeu

Acela este
Împăratul Măriri
Acum şi în veci

58
Din veac în veacuri
Bizanț după Bizanțuri
Prin zbor de înger

Despot luminii
Bazileu al credinței
Uns al lui Hristos

Şi după moarte
Speranță şi visare
Ortodoxie

59
Înțelepciunea
Ducând copii de mână
Trupului altoi

Templul credinței
Sufletului cunună
Cel zidit în noi

Împărăția
Domn şi om împreună
Lume de apoi

60
Domnul făcut-a
Lumea cea de pe lume
Desăvârşită

În nemintea ta
Ți-ai nălucit o alta
Lume căzută

Cum te-a amăgit
Cu averi şi plăcere
Ingerul Morții

61
Cu evlavie
Iubirea pentru Domnul
Ce-o avea în duh

Și cu simțire
De om pentru acela
De lângă sine

Curată era
Fântâna lui departe
De rău și bine

62
Îl purta pe drum
O visare aievea
Un duh neștiut

O vedenie
Cu patriarhi și îngeri
Dintru început

O basilică
În freamătul cetății
Între rău și bun

63
Când Se născuse
Îi luminase cerul
Stea purpurie

Și-ai trăit să-Ți vezi
Preacurată Marie
Fiul pe Cruce

Rugă de mamă
Cu lacrime cât marea
Ca să învie

64
Despot al milei
Al iubirii de oameni
Unul Dumnezeu

Născut nu făcut
Din pururea Fecioara
Și din Duhul Sfânt

Aleși apostoli
Faptele-I lăudară
În Evanghelii

65
Duh în eclipsă
Pătimire ursită
Dintru început

Chipul ispitei
Oglindire în ape
Luceafăr căzut

Călăreți pe vânt
Lume-n foc mistuită
Apocalipsă

66
Toate sunt ce-au fost
Altarul și cetatea
Și încă mai mult

Ca să cunoască
Puterea Celui Veșnic
Poporul ales

Și adevărul
Gong absorbit în slavă
Drum ce au de mers

67
Se-ntoarce spre ieri
În marea alergare
Unde nu-i învins

Unde nu-i grabă
Și veșnica schimbare
Nu îl așteaptă

Unde luceafăr
Nu cade ori se-abate
Din calea dreaptă

68
Nu e ce a fost
E ceea ce simțiră

Și spuseră ei

Iar vestitorul
Și el uitând mesajul
Se pierdea-n popor

Să fi luptat el
Cu îngerul Domnului
Și să fie viu

69
Adaos firii
Topit întru lumină
Aur fără timp

O altă lume
Departe de ispită
Strălucirii schimb

În sine templu
Ce nu vezi în afară
Soarelui adânc

70
Poate cântarea
Cu tonu-i de tristețe
Să schimbe sorții

Ori pe retine
Zugrăvindu-și urâtul
Îngerul morții

Cifre și nume
Ce nu pot fi schimbate
Adună drepții

71
Ars de lumină
E duhul mănăstirii
Veciei cuprins

Unde nu-i moarte
Doar trecere dincolo
Drumul celor drepți

De-ar vrea s-asculte
Cântarea în crepuscul
Doamne să-i aștepți

72
O mănăstrire
Zidită să cuprindă
Clipa veșnică

O prevestire
Menită să trezească
Din somn pământul

O Lege nouă
Între Cuvânt și lume
O mântuire

73
Fericirile
Și nefericirile
Omul chip de lut

Mai mult ca ochiul
Nu-i nici o adâncime
Să îl pătrundă

Decât Cuvântul
Întâia Lui rostire
Lumii început

74
Zădărnicie
Plutea în aşteptarea
Vestitorului

Cel ce pierduse
În alergare vestea
Unei alte vieți

Iar ei se făceau
Tot mai mult ca pământul
Din care erau

75
Perfecțiunea
Care constrânge gândul
Împlinirea lui

Şi depărtarea
Ce nu o mai cuprinde
Truda ochiului

Neputincioasă
Rămâne râvna zilei
Voia omului

76
Dă glas tăcerii
Cuvântul ce numeşte
Lumina piatra

Şi nemişcării
Voință să urnească
Pământul roata

Zidiți din pământ
Sunt cei care se-nchină
Numelui Său sfânt

77
Prin pustiu mergând
Vânturilor odihnă
Calea Lui urmând

Pre față-și căzând
Pioasă rugăciune
Domnului nălțând

Noapte de colind
Pâine și vin pe masă
Candeli pâlpâind

78
Iată că veneau
Pe cale doi arhangheli
Din veşnicie
Ci unul rostea
O veste minunată
El va să vie
Iar altul rotea
O sabie de pară
Voia-I să fie

79
L-ai văzul singur
Printre mai marii lumii
Printre cei proscriși

Ploile verii
Din lacrimile tale
Psalmi în paraclis

Maică preasfântă
Tu nu-ți știai menirea
Locu-n paradis

80
Ci două vorbe
Primească-le șoptite

Să nu le afle
Cel ce-ar primi arginții
Pentru un sărut

Să nu le poarte
Pe aripe de bezne
Vreun înger căzut

81
Poate să aleg
Din cele-amestecate
Cele de folos

Poate să dezleg
Din câte-au fost legate
Cele de prisos

Poate să culeg
Din cele resfirate
Flori de cânt pios

82
Ardere de tot
Dorul de a fi

Lume la un loc
Psalmul ce niciodată
Nu se va sfârși

Clipă care-ai fost
Te-adaugi veșniciei
Într-o bună zi



83
Pe pământul tău
Se luptă Cain și Abel
Sângeră fântâni

Popor netrebnic
Le-ai frânt ca să îi saturi
Puținele pâini

Și nu ceri plată
Decât îngăduință
Ruga unor mâini

84
Coarne răsfrânte
Peste tăcerea nopții
Lună în pătrar
Hrănit cu rugă
Şi scoarță de mesteceni
Cu gustul amar
Pustnic ce-n munte
Se leapădă de sine
Se umple de har


84
Primit să fie
Vinul și-un colț de pâine
Dat aproapelui

Puțin din multul
Ce ni-l împarte nouă
Fiul Omului

Psalm al tăcerii
Chiar nerostit înalță
Slavă Domnului

86
i-am văzut chipul
luminat de iubire
mai presus de gând
i-am simţit teama
când Îl chemau la templu
ca să-L întrebe
În vremea-ceea
Cuvântul Se rostise
Plin de adevăr

87
În gând Cuvântul
Rostit din începuturi
Iubirii prinos

În lut povara
Simţirii fără seamăn
Pe drumul pietros
Ce suie-n ceruri
Pe Golgota de patimi
Singurul Cristos

88
Dar îl pluteau pe aripi
Duioase cântări

Părea o umbră
Ce-o poartă spre legendă
Ştiute cărări

Părea că vede
Cu ochii stinşi lumina
Uitată-n mirări


89
Prin spaţiile goale
Prin bezne târzii

Şi ce lumină
Zvârlit-ai sus pe ceruri
Ca să ştim că vii

Ci noi urmarăm
Voinţa Ta întocmai
Cuvântul dintâi

90
Eclipsele de suflet
Prigoană de vânt

Numai ea venea
Desculţă dimineaţa
Să-l întâmpine

În vremea-ceea
O femeie Îl plânse
Cu ploi de vară



91
În pietrele ce crapă
De soare şi vânt

Era credinţă
În lutul ce înalţă
Psalm cu glas smerit

În vremea-ceea
Un om îşi făcu milă
De-un năpăstuit

92
A ruginit pădurea
Cuibul dorului

S-au dus cocorii
Lăsând risipă vara
Echinoxului

În vremea-ceea
O femeie hrănise
Câinii nimănui



93
Cristalul de lumină
Clipa veşnică

Sieşi dualul
Cuvântul şi tăcerea
Îngemănate

În vremea-ceea
Călca duios pe ape
Fiul Omului

94
Era câmpia verii
Lutul ce-l nărui

Ce neştiută
Era ispita serii
Drumul ce-l dibui

În vremea-ceea
O femeie Îi şterse
Paşii cu păru-i



95
Şi nu-ţi mai fă păcate
Cu neiubirea

Trei zile după
Apusul pe Golgota
Mă vei întâlni

În vremea-ceea
Adevereau Cuvântul
Doar doisprezece

96
Prin care treci mirată
Şi fără destin

Ploi ale verii
Năvala bucuriei
Căzând din senin

În vremea-ceea
Se închinau la idoli
Puţinii creştini



97
Într-un staul de vite
Pe-o mână de fân

Că îi vor pune
Pe fruntea de lumină
Cunună de spini

În vremea-ceea
Îi urmăriră steaua
Magi şi beduini

98
Se şlefuia de paşii
Ce-L urmau venind

Faptele Sale
Descumpăneau religii
Se făceau Cuvânt

În vremea-ceea
Se lumina de ziuă
Pe-un întreg pământ



99
Din crugul pâinii Tale
Cel înfometat

Iar cel însetat
Să afle nemurire
Sorbindu-Ţi vinul

În vremea-ceea
Se gătiră de nuntă
In Galileea

100
Ce trece prin pustie
O umblai mereu

Luai cu tine
Dintre popoare unul
Pe nume Zacheu

În vremea-ceea
Un vameş găzduise
Chiar pe Dumnezeu



101
La marginea pustiei
Sfârşiţi de umblet

În palmă aur
Şi smirnă şi tămâie
Daruri de suflet

În vremea-ceea
Se năştea din femeie
Fiul Omului

102
Era piatra cu care
Te loveau urlând

Lume nebună
În pieţele vrajbei
Degrabă venind

Să te arate
Răsturnător al Legii
Cu degetul strâmb



103
Prin deşertul de patimi
Urmându-I steaua

În care Se născuse
În zori Cristosul

Am urmat calea
Ce suie pe Golgota
Să-I fiu alături

104
David regele
Cu praștia învins-a
Pe-acel Goliat

David psalmistul
Pre fața lui căzut-a
De prea mult păcat

David vestitul
Pentru credința-i multă
De Domnul iertat


105
Chipul Domnului
Zugrăvit pe planetă
Pe naltele bolți

Cel ce deschide
Tăriile cerului
Galactice porți

Cel ce pogoară
În inimi cu prihană
Și-i iartă pe toți

106
Rostit din nerostire
Plutind peste hău

Calea în sine
Ce-așteaptă la răscruce
Un răstimp al Său

Nu știi când vine
Și nici dacă va cere
Untdelemnul tău

Psalmi 3
1
Îndepărtate
Sunt cele ce aproape
Au fost odată

Străine cată
Cele ce desfătară
Ochiul amiezii

Navă târzie
În apele oglinzii
Dibuie un port

2
Răscumpărate
Suferințele multor
Care se trudesc

Care urmează
Orbite neumblate
Cu îngeri puțini

Care conjugă
Cu adâncire Verbul
Afară din timp

3
Plătite drahme
Să nu rămân datorul
Unor sintagme

Urcător la cer
Să fiu un oarecare
Asfințit stingher

Departe îmi sunt
Pregătit de plecare
Aproape un sfânt

4
Stoluri de îngeri
Iată mă survolează
Vama-i un obol

În intervale
Mintea rămâne trează
Ochi peste simbol

Cioburi de oră
Zvârlite pe timpane
Cernite plângeri

5
Zidul plângerii
La care te regăseşti
Căutându-te

Rătăcindu-te
Prin mulțime de chipuri
Oameni şi îngeri

Foşti cândva oameni
Iubitori de lumină
Şi de adevăr

6
Omul şovăie
Îşi stă  singur în cale
Cu temerile

Cu nălucile
Atârnate în rame
Din alte vremuri

Pe o insulă
E un altar de pietre
Am aprins un foc

7
Omul se schimbă
Şi curgerea timpului
Poate fi alta

Alcătuirea
Pământului şi mării
Şi ea se schimbă

Icoană veche
Cu Hristos Pantokrator
Să ne închinăm

8
Chip de cuvinte
Descriere a ceea
Ce nu pot vedea

Mi-e ochiul bolnav
De multa strălucire
A îngerului

Să-mi schimb numele
După această luptă
Viu ca să mai fiu

9
Umbra se frânge
Peste unghiuri de piatră
Zborul se frânge

Tot mai departe
Mă aflu în pustiul
Întins în mine

Mă prind de-un ecou
Cu toate simțurile
Sfânt numele Tău

10
Ochiul de sticlă
Mişcător pe orbita
Ruptă din soare

La Cnossos pe zid
Un antic val se surpă
În neculoare

Călugăr zelos
Schimbător de religii
Bătrân chiparos

11
Spre înserare
Se lasă oboseala
Luptei prin taberi

Cornul de aur
Atârnă-se de lună
Şi de iatagan

Pe nalte ziduri
Asediați de hoarde
Îngeri bizantini

12
Învățătură
De dincolo de moarte
Primeşte omul

Calea pierzării
Ce cu înțelepciune
O vom fi lăsat

Îngăduința
Pentru greşite fapte
Ce s-au adunat

13
Şi cintezele
Bezne melodioase
În utrenie

Să îți aline
Zdrobirile trupului
Şi sufletului

Că pentru tine
Iată sparge tăcerea
Un glas de înger

14
Măşti introduse
În epicul serilor
Prinți de catifea

O melodramă
Suflete deghizate
Secată cişmea

Pe scena lumii
Declină personaje
Servii în livrea

15
Roze petale
În paharul cu apă
După-amiază

Cu rugăciunea
Frunte lăsată-n covor
Boier dumneatale

Îndepărtează
Apusul de Răsărit
Pasul agale

16
Unde se târăsc
Sub soarele amiezii
Umbre vetuste

Unde-şi nălucesc
Havuzuri de răcoare
Leneşi păunii

Glasul din pustiu
Capul adus pe tavă
Deşertăciunii

17
Ce mai rămâne
Când trupul se destramă
Mereu stricăcios

Erau odată
Şi verile fruimoase
Şi omul frumos

Să ne depunem
Fărâma de lumină
Pe altar pietros

18
Ai dori să-mi spui
Că frumusețea vieții
Nu e doar un fum

Că semințele
Îşi strigă devenirea
În pârga verii

Alcătuire
De tainice cuvinte
Dâră de parfum

19
Trecea nălucă
Prin polii istoriilor
Unind religii

Cu sorții schimbați
Genunchie inorogul
Mărit de parohi

Palizi diadohi
Ceremonii incerte
Pentru zei uitați

20
Ore ca secoli
Nemişcare a firii
Peste nervi uscați

În turnul serii
Gongul uita să bată
Nedorit răgaz

Lasă să urle
Prin vintrele tăcerii
Strigare de psalmi

21
Bosfor în târziu
Legende care leagă
Bizanț de Bizanț

Focuri pe ziduri
Vertebre vagi pe şira
Spinării rupte

Şi semiluna
Purtându-şi steagurile
Victorioase

22
Ridicându-se
Din apele incerte
Cunoscându-se

Potrivindu-se
Cu lumea de pe lume
Întru chip şi duh

El singur este
În sinea lui cu sine
Templu unui cânt

23
Pasărea plutea
Rotindu-şi geometria
Peste umbra sa

Şi se aşeza
Vremelnic peste sfera
Devenită ou

Clocind viața
Un timp fără măsură
Până se-ntrupa

24
Locul în care
Umbrele nu se mişcă
Ce este a fost

Adaugi lene
Peste zațul cafelei
Vorbe fără rost

Şi cauți sensul
Strădaniei în trena
Zilelor de post

25
Pasul agale
Nu le grăbi când toate
Unde-ncep sfârşesc

Nu spui că nu sunt
Cele ce doar pe urmă
Ți se desluşesc

Mult în puținul
Rostitelor cuvinte
Ce adeveresc

26
Chipuri de vreme
Tablou de familie
Miniatură

Ce recunoaşte
Privirea din surâsul
Unei alte veri

Departe ochiul
Ce poate să cuprindă
Eternul clipei

27
Unde să pleci când
Teama din jur sporeşte
Secetă ori ploi

Cu obiceiuri
Cu rele neştiute
Mai vechi ori mai noi

Le duci cu tine
Strădania şi lenea
Ziua de apoi

28
Îi sta pe buze
O poveste promisă
Mereu nespusă

În ea adunând
Şi fapta şi cuvântul
Încă tăinuind

Orbită care
Îşi hrăneşte norocul
Mereu din soare

29
Amiezii răgaz
Alcătuire de om
Vieții talaz

Seara lamento
Pregătit untdelemnul
Asemeni ortul

Orânduite
Sunt aceste petreceri
Din veac până-n veac

30
Rostit cuvântul
Sub arborele-amiezii
Drumu-i amânat

Te poartă visul
Legănare de simțuri
Prin pustiu sărat

Această lume
Cuprinsul ou în sferă
Logos întrupat

31
Canon al limbii
Va fi greu să enumeri
Ori să denumeşti

Ce vede ochiul
Ademenit de soare
De cele lumeşti

Te cerci în noapte
Cu gândul ori simțirea
De eşti ori nu eşti

32
Îmbrăcată chik
Volută bănuită
Colb stârnit abia

Ora decade
Peste ruina zilei
Cer de peruzea

Şi frumusețea
În ochiul ce priveşte
Nu pre cât era

33
Ce suferință
Avea să te petreacă
Chipule de lut

În alergare
Prin anotimp de patimi
Drumul drept pierdut

Ce străduință
Îndurate realme
Îți vor fi ştiut

34
Drum prin poveste
Istorisiri de fapte
Între două lumi

Popas de seară
Petreceri amânate
Printre răi şi buni

Poate speranța
Pe chipuri zugrăvite
Morți plecați de-acum

35
Semn de viață
La răscruce de secoli
Vajnic luptător

Ci el plecase
Fără drahme pe pleoape
Suflet rugător

Uitând de sine
Zidindu-şi basilica
Într-un alt decor

36
Îmbietoare
Erau acele ore
De nespus alean

Chipuri chemate
Din mit ori din istorii
Eroii din neam

Nălucă vie
De peste timp sosită
Parte la divan

37
Apus de soare
Cetate ferecată
Oşteni istoviți

Turnul de cretă
Împotrivire nopții
Rămas nesupus

Paznic al Legii
Adormit în slujire
Sfânta sfintelor

38
Navigau visând
Limanuri fermecate
Magii oculte

Au pierit pe rând
Prin insulele mării
Ruine mute

Povestea este
Cine să povestească
Cine s-asculte

39
Un fir subțire
Între viață şi moarte
Poate credința

Poate speranța
În viața viitoare
Firea din fire

Să poți cuprinde
Ce nu poți înțelege
Deschidere-n duh

40
Înțelepciune
Amvon al Cuvântului
Rodie spartă

În basilică
Dezvăluite semne
Întru adevăr

Necunoscute
Sunt căile Domnului
Acum şi în veac

41
Om ca tot omul
Cu bucurii mărunte
Şi neputință

Deschis spre lume
Amestec de visare
Şi de credință

Gânduri ca valuri
Între ce-a fost şi este
Slabă ființă

42
Ore de tihnă
Presupuse religii
Trup doar amintit

Ci neştiutor
Locuiam în amiază
Duh ademenit

Forme lascive
Rotirea pământului
Uitată-n zenit

43
Cu patriarhii
În albele odăjdii
Şi cu mult popor

Cu îngeri sosiți
De la-nceputul lumii
Cântând din surle

Prapori fluturați
În măreția vieții
Ceremonie

44
Zugrav al orei
De vajnice strădanii
Duh ademenit

Chenar cu spații
Întoarse întru sine
Timpului menit

Crezute fie
Ce nu cuprinzi cu mintea
Unul preamărit

45
Ci nedesprinsă
Din zidul mănăstirii
Pasul coborând

Domniță naltă
În albele-i odăjdii
Trist împărățind

O măreție
Închipuind vecia
Este nefiind

46
Ruină-i turnul
Cetatea părăsită
Un câine flămând

Nu este und
ă
Care să treacă luntrea
Pe sticlosul prund

La marea moartă
Valurile-s întoarse
Mereu în afund

47
Ca din poveste
Pe zidul vechi prelinse
Umbre încă vii

Pășesc în preajmă
Cu zornăit de zale
Prapori aurii

Năluci mărețe
Ce nu destramă pacea
Orelor târzii

48
Precum în ceruri
În mâna lui puterea
A fi a nu fi

Cele știute
De secoli îi slujiră
A împărăți

Bizanțul arde
Renaște din cenușă
Vis în ochii-i vii

49
Nu știa nimeni
De unde ajunsese
Pe acest meleag

Și ce religii
Purta din neam el însuși
Cu mare cumpăt

Era liniștit
Și drept ca o lumină
Poate era bun

50
Pe scut întorsul
Apărător al Crucii
Brațul lui înfrânt

În tremur liric
Desprinderi singulare
Ison unui cânt

Ieșea din oră
În preajmă de lumină
Aură de sfânt

51
Puncte incerte
Pe hărțile Egeei
Agitată iar

Acel Ulise
Ce rătăcea Ithaca
Mări fără chenar
Muntele Athos
Adevering lumina
Clopot zvonit rar

52
Casă de cretă
Cu via ce
încinge
O veșnicie

Ulise lasă
Odiseea și Troia
Pentru Ithaca

Celor lui de-un neam
Azvârlitul prin haos
Să se-adauge

53
Ecouri de alb
De auriu și negru
Cerceii lunii

Abia atinse
Clapele pianinei
Rotesc condurii

Vremuri apuse
Ori doar închipuite
Leagănă un vals

54
Ca și cum ar fi
Depărtatele țărmuri
Iarăși un pământ

Și noi am vorbi
În cuget și simțire
Aceeași limbă

Și ne-am închina
La aceleași altare
Precum părinții

55
Rugă de seară
Adaugă străbunii
Întru simțire

Muntele tace
Mitul nu mai coboară
Cu colindele

Magii călători
Răscumpără Cuvântul
Spre mântuire

56
Pași în tăcere
Care petrec din lume
Un chip de ceară

Pe roase trepte
Cu șterse hieroglife
Din timp coboară

Cu preoți care
Citesc din vechi religii
Întâmpinare

57
Frate cu omul
Era îngerul vieții
Cel în timp căzând

Și om și înger
Prin frumusețea lumii
Trecând netrecând

Cu ochi de gheață
Își scrutează adâncul
Exilații-n gând

58
Într-o poveste
Cu muntele lupilor
Cu domn neînfrânt

Este o grotă
În care parcă doarme
Din alt veac un sfânt

De la el afli
Osemintele țării
Cuvânt de cuvânt

59
Și era fiind
Pe văi arcadiene
Zeu din nai cântând

Mai vechi ca timpul
Mai nou ca echinoxul
Turmelor perind

Subțire trecând
Prin vămile cerului

Se făcea Cuvânt

60
Îl băteau vânturi
Călătorind prin sine
Mare fără port

Cunoscându-se
Și-ar fi luat merinde
Pâine și un ort

O carte sfântă
Lumină să citească
Despre viul mort

61
Țara nimănui
Cea părăsită de zei
În istorie

Trupul ei de fum
Sub trecerea hoardelor
Își cheamă fiii

Și înțeleptul
Din peștera veacului
Drept mărturie

62
Mereu acolo
Răscrucea veacurilor
Între luceferi

Între orbite
Să nu se rătăcescă
Drumul spre mâine

Să se întoarcă
Acolo unde-așteaptă
Eternul Logos

63
La hanul serii
Oamenii vin și pleacă
Își spun povestea

Drumul ca omul
El pleacă să se-ntoarcă
Mereu acasă

Tâlcul poveștii
Întotdeauna-i altul

Drumul același

64
Pentru voievod
Și întru pomenire
Nalță zidire

Cu mare jertfă
Și cu desăvârșire
O mănăstire

Pe Argeș în jos
Din zbor și tânguire
Domnului prinos

65
Retras în sine
Să nalțe zidul roată
O mănăstire

Și drum agale
Chenar de gânduri mării
Orânduire

Ori prin istorii
Arar să-l ducă firea
Prin țări vecine

66
Moira tace
Destinul încă doarme
În ou de piatră

Omida trece
Metamorfice spații
Secoli în clipe

Bolnavul zace
Suflet legat cu psalmul
De pământ și cer

67
Își era de-ajuns
Trăind mai mult în sine
Decât în lume

Nu era ce-a fost
Mai mult ce ei simțiră
Și-au știut spune

Enumerate
Și câte sunt văzute
Să aibă nume

68
Din râvna serii
Un duh abstract pe ape
Luneca ușor

O crisalidă
Se desfăcea din ceață
Gătită de zbor

Drumuri grăbite
Ajungeau în niciunde
Amăgit decor

69
Lume de o zi
Nu-i nimeni să aștepte
Ca să învie

Tărâm al vieții
Realm al simțurilor
Euforie

Ca și cum stoluri
De îngeri au să cadă
Din veșnicie

70
Doar cât ecoul
Golul dintre basilici
Clopot lin atins

Cât să încapă
Plinum de preamărire
Psalm din vers prelins

Și basileul
Unsul Celui-din-ceruri
Cu duhul încins

71
Mare țărm uscat
Soare topit în înalt
Stropi de cicoare

La casa de var
Uneori e lumină
Pe lună plină

Poate vreun nepot
Ori străbuni de pe zare
Semn de-ntrebare

72
Corăbii trase
La țărmul așteptării
Catarge de fum

Scrise cu sânge
Drumurile durerii
Chemate acum

Drumul oilor
Istorii suprapuse
Scythia minor

73
Atingi culoarea
Cu ochii degetelor
Citire de gând

Figuri fictive
Își caută orbita
Cercul gravitând

Să se exprime
Oglinda și adâncul
Cuvânt de cuvânt

74
Vremuri apuse
Când aduceam ofrandă
Unui zeu păgân

Gust de cenuşă
Biserici vechi şi vetre
De popor român

Şi râul zice
În cursul vieții mele
Cele ce rămân

75
Natură moartă
O lume fără sine
Forme în chenar

Aripi de înger
Rămase dintr-o luptă
Dată în zadar

Metamorfoze
Ce populează plinul
Unui bestiar

76
Scriptură veche
Semne şi înțelesuri
Tristul menestrel

Păunul zilei
Cu rotitoare coadă
Trimisul de El

Ce din penumbră
Îşi recompune versul
Un tărâm altfel


77
Ei treceau purtând
Neschimbătoare vârstă
Clipa de acum

Mereu incertă
Desprinsă veşniciei
Şi iar veşnicind

Mereu ardentă
Prin semnele mirării
Ochiului de fum

78
Figuri de aer
De dincoace de zarea
Ce le iveşte

Ci frumusețea
În ochiul de mirare
Se odihneşte

Joc de cuvinte
Adâncul unei ore
Din veac porneşte



79
Doar ivindu-se
Conturul şi culoarea
Dispărând din nou

Doar zvonindu-se
Nescrisele cuvinte
Muzical tablou

Şi poezia
La marginea tăcerii
Fără preț ecou

80
Din simetria
Rotirii de-ar rămâne
Sferă întreagă

Din vrednicia
Hieraticei zile
Rostire vagă

Doar din crepuscul
O noimă se încheagă
Destăinuindu-l



81
Zidiri de pietre
De inimi și cuvinte
Spuse mai ales

În lungul frazei
Se deslușesc prefaceri
Drumuri în eres

Lipsit de formă
Nesupus increatul
Vreunui înțeles

82
Un oarecare
Creatul din țărână
Și indiferent

Învins de soartă
Nevinovat că este
La apel absent

Rotit pe axa
de la pământ la soare
Veșnicul prezent



83
În săbuința
Scripturilor pierdute
Och zvârliți pe cer

La polul arctic
Sfere ale gândirii
Urnite pe cerc

Creația Lui
În ochiul de mirare
Oul galactic

84
Zugrav iscusit
De pet rei continente
Măiestrind arta

Din Alexandrii
Cu rafinate umbre

De vechi zeități

Ori din Bizanțuri
Izvodind în icoane
Chipuri valahe

85
Incestuoase
Îmbrățișări de regnuri
De vii și de morți

Pe calea dreaptă
Urnită-i nemurirea
Și trasă la sorți

Pe Carul Mare
Stă încărcată zestrea
Închiselor porți

86
Suflet subțire
Pe marginea vieții
Rouă măruntă

Cine să-și afle
Deplină amăgire
Visare multă

Ca să abată
Tristeți nemângâiate
Roind din fire

87
Fără de chenar
Sunt mările simțirii
Udând lut duios

Pajură mândră
Cu-o aripă-n credință
Cu alta-n frumos

Nici nu sfârșește
Un dor că-ncepe altul
Nu e sus nici jos

88
Nu-i destul simțul
Cu strălucirea minții
Prin bezne zburând

De azi în mâine
Ți se deschide calea
Sfârșești începând

Răsfrânt e timpul
Prin rodia de stele
Te înalți căzând

89
Prin vis te cheamă
Mahmurele vedenii
Glas de himeră

În legănare
De simțuri peste lume
Stea efemeră

Nu este-afară
Totul e înăuntru

Oul în sferă

90
Dună ce piere
In clepsidra tăcerii
Urmă in deșert

Cum mă vei salva
Când va să se destrame
Drumul mătăsii

Pe discul lunii
E capul meu Salome
Vino să-mi dansezi

91
Aripi de îngeri
Troiene în aprilii
Doruri prin livezi

Petale-n plete
Un gust amar pe buze
Rareori visezi

Efemeride
Istorii irosite
Zei în care crezi

92
Știai că este
Orbita îngerilor
Spre mâine zburând

Zvon de poveste
Că dibui galaxia
Spre ieri întorcând

Clipe celeste
În neorânduială
Psalmi rostiți în gând



93
Ca o pasăre
Care își frânge trilul
În gama de jos

Ca o zicere
De psalmi neterminată
Pe un drum pietros

Ca o trecere
Prin vămile înguste
Fără loc de-ntors

94
Pe când lumina
Se picura pe piatră
Lacrimă de dor

Pe când târziul
Se ruga pentru tine
Fiu rătăcitor

Pe când prin ceruri
Alaiul de luceferi
Trecea răbdător




95
Turnul ruină
Havuzele secate
Dune în pustiu

Poate ecoul
Să recunoască glasul
Celui încă viu

Poate Seninul
Să deie îndurare
Psalmului târziu

96
Un timp de rugă
Trecea prin zări de ceţuri
cu îngeri puţini
Tu cerci să dibui
Drumul ce duce-n faptă
Cât să mai amâni
Şi dărui toamnei
Ce-a mai rămas din vară
Codrul unei pâini



97
Buze crăpate
În rătăcirea nopţii
Pierdute pe drum
O mare moartă
Rămasă-n amintirea
Ochiului de scrum
Şi o icoană
Pe lemn spre care suie
Sufletul de fum

98
Nu te atingeau
Te-au dus prin lazarete
Deşi nu-i boală
Care să lase
Dâră de nefiinţă
Privirea goală
E doar tristeţea
Pe chipul îngerului
Mocnind spectrală


99
Oare ce era
În şovăirea zilei
În ochii lui goi
În disperarea
Ce chiuie sub streşini
Cu glas de strigoi
Spectru în larguri
De tulbure oglindă
Din lumi de apoi

100
Cu pasul de căinţă
Cu capul plecat
Îţi cauţi chipul
În apele oglinzii
Mereu însetat
Şi nu te afli
Decât în veşnicia
Timpului curbat


101
Pe buze mai adastă
Psalmul nerostit

Cu ochi de rouă
Alcătui chipul verii
Prin vis risipit
Şi-alungi cu gândul
Ispita unei patimi
Dorul tăinuit

102
Cetind în stele soarta
Şi rostul firii

Sfântul scriitor
Scriind pe frunză verde
Psalmii iubirii

Sfântul muritor
Cercând prin ceţuri calea
Desăvârşirii


103
Ce am mai drag în zidul
Care se surpa

Mi-ai spus să primesc
Lumină din lumină
Şi că voi vedea

Iar la răscruce
Să las să treacă vara
Dacă pot lăsa

104
Şi rătăceşti prin gânduri
Fără de cuvânt

Cu deget aspru
Atingi singurătatea
Chipul unui sfânt

Şi laşi să treacă
Prin sufletul-ruină
Aripă de vânt


105
Unde iubirea
E geamănă prigoanei
Ţară de pripas

Iei din puţinul
Eclipselor de lună
Ce-ar mai fi rămas

Geneza face
Din forme cale-ntoarsă
În ultimul ceas

106
În noapte filomela
Care triluia

Poate eram eu
Cel pentru care cântă
Poate era ea

Blând arhiereu
Pătruns de cele sfinte
Nu pre cât dorea


107
Ruină este
Castelul și cetatea
Luptelor cavou

Ora în turlă
Se surpă în risipa
Unui vag ecou

Legenda spune
Că îngerul salvat-a
Sfera într-un ou

108
Iarnă în april
Și vara ce-o să vină
Anul într-o zi

Pe-un picior de plai
Rugă și plâns în noapte
Pân-a doua zi

Valuri pe marea
Din largul gândurilor
Până într-o zi


109
Oare unde ești
Început al vieții
Copilărie

Și cum ai trecut
Fără să fi iubiă
Adolescență

Și cum va să treci
Clipă în veșnicie
Tu senectute

110
Ai fost o clipă
Veșnică alergare
Deșertăciune

Ai fost risipă
De frumuseți și rele
Ce nu poți spune

Și totuși ai vrut
Să fie dimineață
Să ieși în lume

111
Dar ei caută
Insule presupuse
Loc pentru altar

Unde să nalțe
Cântare de mărire
Iubire și har

Și mântuire
Pentru greșite fapte
Adunate iar

112
Și li se vor da
Secunde ore veacuri
Celor ce vor fi

Celor nenăscuți
Doriți ori nu de mame
Și vor auzi

Celor nerostiți
Litere izolate
Dintr-un alfabet


113
Unui cer căzut
Peste vedeniile
Ochiului vaste

Adaugi îngeri
Din vechile icoane
Dorințe caste

Cavaler cu scut
Viața viitoare
Chemat la oaste

114
Te pierde ora
Tu care-ai fost al orei
Fiu risipitor

Te pierde era
Tu cristalin al minții
Adânc gânditor

Întinde mâna
Ca să te treacă munții
Ceața ochilor


115
Golul și forma
Contur ce se repetă
Sieși asemeni

Sinea-i afară
Aceeași alergarea
Fraților gemeni

Cristal al minții
Sculptură-n întuneric

116
Îți schimbă conjugarea
Verbului a fi

Străvechi imagini
Pictate-n hieroglife
Felul de-a privi

Cauți Cuvântul
Citind cu-nfrigurare
Vagi predoslovii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu