Moara lui Gelu: Psalmi de Mircea DIUDEA

joi, 15 noiembrie 2018

Psalmi de Mircea DIUDEA

PSALMI 1

Lăudată eşti
Tu Care-ai fost aleasă
Maica Luminii

Mijlocitoare
Rugăciunilor noastre
Lui înălțate

Rosteşte firea
Cântare de mărire
Sfânt Fiului Tău

Ajuns din urmă
De umbra ce apasă
Trupul istovit

Orbita-i frântă
În unghiul ce străbate
Veştedul zenit

Al tău sunt Doamne
Acum şi-ntotdeauna
Cel care-am greşit

Milostivire
Celui ce flămânzeşte
Întru dreptate

Milostivire
Celui ce însetează
Întru credință

Alcătuire
De psalmi întru mărirea
Celui-Veşnic-Viu

Milostivirea
Pasul pe dreapta cale
Vom fi ostenit

Îngăduința
De care ne golirăm
Şoaptă în pustiu

Sărbătorile
Cu veştmânt de lumină
Le vom fi uitat

Că n-au fost bune
Atâtea dintre fapte
Plângi adeseori

Că prin căință
Nu poți întoarce timpul
Gol de sărbători

Pe pat de boală
Doar visul mai brodează
Revărsări de flori

Nu mă părăsi
În neputința-mi Doamne
Eu ce-am rătăcit

Că nu pot şterge
Urmele prin deşertul
Pe unde-am venit

Că nu-s destule
Vorbe pentru iertare
Pentru-a Te mări

Străluminate
Cuvintele Măririi
În adunare

Să guste pâinea
Smerit dreptcredinciosul
Care-L urmează

Să bea din vinul
Cel purtător de Duhul
Legii celei noi

Cum moare omul
În multa-i suferință
Cum va învia

Răpus de boală
Zdrobit de umilință
Mântui-se-va

Curat în duhu-i
Prinos de mulțumire
Întru slava Lui

De peste vreme
I-ai rânduit nălțarea
Fiului iubit

De pe Golgota
Şi de pe Crucea Sfântă
Când S-a preamărit

Iar noi cu ruga
Cu crucea-şi fiecare
Îl urmăm smerit

Iată m-ai chemat
Cercetător cu duhul
Ca să Iți slujesc

Să-mi uit durerea
Şi ce-are trebuință
Trupul omenesc

Să nalț cântare
Prin care să Te laud
Să te preamăresc

Averi putere
Deşertăciune-s toate
Câte-s sub soare

Înțelepciunea
E haină ponosită
Spre înserare

Care-i prinosul
Mergând pe dreapta cale
Domnului s-aduci

Lucrul iubirii
Ce se desăvârşeşte
Taină în adânc

Unde cu râvnă
Ținut-ai pe altaru-I
Focul credinței

Adevărată
Fie-ți mărturisirea
Că L-ai cunoscut

O zi-lumină
Truda ta pentru pâinea
Cea spre ființă

Ci curcubeul
Lumina o destramă
Şi-o recompune

Să crezi Cuvântul
Şi cât trăieşti să nu vrei
Moartea nimănui

Mărire Ție
Sfinte fără de moarte
Dumnezeule

Şi din vecie
Vecie fă-ne parte
Noi să Te urmăm

Veni-vor drepții
Ca să mărturisească
Învierea Ta

E legea firii
Ce are-ncepătură
Să şi sfârşească

Că niciodată
Nu-i faptă să rămână
Necercetată

Că toți ca Unul
Şi fiecare-n parte
Mergem spre moarte

Iată-mă Doamne
Adaos celor drepți sânt
Întru voia Ta

Arată-mi-Te
Mă rog de mine însumi
Să te pot vedea

Ori doar vorbeşte-mi
Nu cu vuiet de tunet
Ci cu glas de om

Şi a fost fiind
Un cer căzut cu îngeri
Voluptoşi foarte

Plătind cu ziua
Transfigurata clipă
Mai jos de moarte

Doamne Tu mi-ai dat
Speranța de nălțare
Ție-ți mulțumesc

Ci bolnav fiind
Formelor suferinde
Le-aş fi dat drumul

Să se despartă
De întregul durerii
Inegal sosind

Tu nu ştii cere
Ce Dumnezeu împarte
Întru tăcere

Ne purta pasul
Pe drumurile verii
Sfârşind în toamnă

Rătăcind apoi
Calea la intersecții
Pe tărâmuri reci

Cânta-vom slavă
Umbre de vânt bătute
Celui-Viu-în-Veci

Doamne nu-s vredic
Să rostesc rugăciune
Pentru iertare

Dar voi mulțumi
Pentru multele-Ți daruri
Chiar necerute

Că Tu îmi cunoşti
Cele de trebuință
Inima-n deplin

El mă aude
Şi îmi trimite semne
De-aş fi înțelept

El mă caută
Cu mila Lui cea mare
Dac-aş fi vrednic

Strigare la cer
Întru Slava Ta Doamne
Acum şi în veac

E târziu de-acum
Şi calea mântuirii
Vom fi rătăcit

Nu suntem vrednici
Să ne-fruntăm destinul
Prin nopți dibuit

Spaime pe frunte
Celui fără credință
I s-au brobonit

Şi noi ne rugăm
Lăudându-l pe Domnul
Şi noi ne plecăm

Genunchi de febră
Ce mistuie putința
Unei slabe firi

Şi noi aşteptăm
Să ne vestească cerul
Milostiv Cuvânt

Câtă speranță
Aveau în vechia Lege
Pământul promis

Întru iubire
Depus-au mărturie
Ucenicii Lui

În tot şi-n toate
Măsură lucrurilor
Este Cuvântul

Ci mă voi frânge
Şi azi în rugăciune
Mic arhiereu

Că Tu m-ai zidit
Dintru pământ şi suflet
Păcătos mereu

Că nu este psalm
Să nu Te preamărească
Dumnezeul meu

Tărâmul Morții
Al umbrelor căzute
În sezon de ploi

Rupte din soare
Într-un gest de iubire
Trupuri de noroi

Tărâmul Vieții
Răscumpărat pe Cruce
Viața de apoi

Fără ființă
La margine de lume
Destin amânat

Atins de boală
Nu-i cine să-i citească
În portul uitat

Talazurile
Aşteaptă să-l primească
Să fie iertat

Rob libertății
Risipă neştiută
Surpă lăuntrul

Averi şi fapte
Doritele realme
Fură îndemnul

Neîmpăcate
Sunt patima şi ruga
Psalm pentru Domnul

Limbaj arhaic
Icoanelor pe sticlă
Le cauți tâlcul

Duh asemuit
Cu ultima răbdare
Copleşind gândul

Primeşte Doamne
Pe cel ce Îți urmează
Prin patimi Duhul

El rătăcise
Prin hăul fără margini
Aripi fâlfâind

Cu stele duble
Îşi podobise calea
Pe Pământ sosind

Cu rugăciune
Şi sabie de pară
Domnului slujind

Fericit e cel
Ce se poate cunoaşte
Întru sinea sa

Fericit acel
Ce pe Domnul cunoaşte
În Mărirea Lui

Şi din inimă
Îi nalță rugăciune
Şi imn de slavă

Fericit e cel
Care se-ntoarce-n sine
Să-L regăsească

Să-L preamărească
Pe Cel Ce mână norii
Peste pustie

Pe Cel Ce iartă
Pe omul ce se roagă
Unic Dumnezeu

Ducându-Şi Crucea
Pe drumul spre Golgota
Fiul părăsit

Parte nedreaptă
Din nebunia lumii
Trupul biciuit

Oțet şi fiere
Şi vorbe de ocară
Celui răstignit

Laudă Ție
Moştenitor al Slavei
Unuia născut

Ce din Fecioara
Ai luat întrupare
Şi din Duhul Sfânt

Te-ai crucificat
Să ne dai mântuire
Şi ai înviat

Iată m-apropiu
De veşnica tăcere
Cu-nțelepciune

Să-mi fie gata
Untdelemnul candelei
Şi rugăciunea

Să nu mă uite
Dumnezeul din ceruri
În dreptatea Lui

Ci îți vorbise
Un om al lui Dumnezeu
Scapă din noapte

Din calea dreaptă
A facerii de bine
Nu te abate

Cu averile
Şi plăcerile lumii
Nu-ți fă păcate

Copil a fost Cel
Ce-a răscumpărat Raiul
Cu iubirea Lui

Cu trupul născut
Răstignit pe durere
În umilință

Ce Crucea ne-a dat
Semn de mare putere
Şi de credință

Eu sunt Trimisul
Să mântuie tot omul
Suflet şi pământ

Eu sunt durerea
Ce M-am nălțat pe Cruce
Şi M-am preamărit

Lumina lumii
Viața veşniciei
Eu sunt Hristosul

Trâmbița-va El
Popoarelor drepților
Ca să audă

Şi să învie
La veşnică viață
Cu trup şi suflet

Iară cei nedrepți
Să se ridice însă
Întru osândă

Mergem câte doi
Prin viață de mână
Din greu ostenind

Cu grijă multă
Crescându-ne copiii
Întru credință

De-o veşnicie
Ducându-ne păcatul
Adam şi Eva

Sfânt numele Lui
Amestec de iubire
Şi de dreptate

Si amândouă
Desăvârşindu-i firea
Îngemănate

Să Îl cunoaştem
În toată măreția
Întru tot ce-i sfânt

Pasul urmează
Căile amăgirii
Ochiul tulbure

Cine-i acela
Vrednic întru credință
Să nu se-abată

Întru răbdare
Să își ridice casa
Pe Domnul slăvind

Nu astăzi fie
Desăvârșită lumea
Ce mi-ai hărăzit

Nici podgoria
Să nu stoarcă necoaptă
Vinul tescuit

Și nici luceafăr
Să lase dimineața
Visul ne-mplinit

Nu-s eu trimisul
Din veacul veacurilor
Nici așteptatul

Sunt doar o umbră
Sub arșița amiezii
Sieși destulă

Sunt doar o rugă
În pragul înserării
Suflet de pripas

Sfârșesc în a ști
Ceea ce nu se poate
Și nici să mai cer

Să mă mântuiesc
De multele păcate
Strigător la cer

Să adeveresc
Numelui Tău zidire
Templul inimii

Ceas de neliniști
În istovul răbdării
Spectru de sete

Ieșim în miriști
Cu praporii-ndurării
Cu rugi incerte

Doar Tu stăpâne
Cunoști ce ne aduce
Ziua de mâine

Cu Crucea-n suflet
Cel locuit de boală
Și greu la umblet

Unitând de foame
Apostol celor sfinte
Pictând icoane

Cel dreptcredincios
Devine el icoana
unui psalm pios

La izvorul alb
Din care beau luceferi
Duh neprihănit

Drum de mers pe jos
Cu brazi vorbind cu veacul
Mit nezămislit

Om cu lutul slab
Să-L caute pe Domnul
Fie preamărit

Mergi înainte-mi

Pe calea dintre secoli

Să Te pot urma

În bucuria

Venirilor pe lume

Nevrednic de ea

Ori în tristeţea

Petrecerilor mute

Urcător la stea

Sunt ale Tale

Drumurile tăcerii

Căutându-Te

Așteptându-Te

Pe marginile zării

Odihnă de vânt

Îngăduința

Și vorbele căinței

Tot ale Tale

Să mă fi pierdut

Prin pustiul din mine

Într-o zi de joi

Să mă fi aflat

Pleoapele Tale blânde

Într-un vis cu ploi

Să fi depărtat

Rugile Tale sfinte

Ziua de apoi

Pânza subțire

Ce desparte lumina

De întuneric

Lacrima scursă

Pe marginea durerii

Întru răbdare

Oare Cine ești

De mă cunoști pe nume

Spune-mi cine sunt

Maica Domnului
Mai curată ca roua
Dimineților

Mai rugătoare
Ca rugile din sfânta
Mănăstirilor

Mai lăudată
În Evangheliile
Apostolilor

M-ai lăsat să văd
Ce numai mintea poate
Ziua de mâine

Octavă de jos
Mâini ce se frâng ca aripi
În rugăciune

Mi-ai dat o lege
O pildă de iertare
Viața-n sine

Gol de podoabe
Pre fața mea cădea-voi
Dumnezeul meu

Numai cu fapte
Ce nu am fost prea vrednic
Păcătos mereu

Aşa afla-vei
Cum Ți-am urmat Cuvântul
Cine am fost eu

Caut prin gânduri

O umbră ce odată

Voi fi fost chiar eu

Toate-s în grabă

Când timpul nu așteaptă

Sori rotind mereu

Doar El m-așteaptă

La fiece răscruce

Bunul Dumnezeu

Ca să nu mă uit

Mă perind prin vechi fapte

Și mă mir că sunt

Ca să nu vă uit

Pe voi pentru mult bine

Ce mi l-ați făcut

Să nu mă uite

Cel Ce mi-a dat viață

Cel făr-de-nceput

Psalm de mărire
Nălțăm Domnului nostru
În sărbătoare

Inimi curate
Deschidem dimineții
Livezi în floare

Gânduri pioase
Ce mult ne luminează
Măritul Soare

În balanţa Lui

Adevăr şi putere

Măsurându-se

Căutându-se

Prin orbitele lumii

Prigonindu-se

Legănându-se

Pe un fir de credinţă

Viaţa mai mult

Lungul drumului

Când îi măsoară pasul

Dâra de suspin

Spicul grâului

Când îl preface coasa

În pâine şi vin

Maica Domnului

Când ascultă miloasă

Rugă de creştin

Liturgicelor

Preaînaltelor taine

Iată mă închin

Eu nevrednicul

Ce mâinile curate

Ridic spre Senin

Cerând iertare

Și pace întru Domnul

Harul Lui divin

Mai ești în viață

După atâtea lupte

Ce poți să mai ceri

Supus greșelii

Cu ce poți să răscumperi

Faptele de ieri

Oră ce-așteaptă

În portul de rugină

Vești de nicăieri

Îngăduie dar

Să mă pot ruga Ție

Dumnezeul meu

Să mai frâng pâinea

Ce cu sudoarea frunții

O câștig mereu

Flori sub zăpadă

Miluie cu iertare

Doamne cine-s eu

Îți duci viața

Cu ce ți-i dat pe umeri

Cruce de purtat

Singur cu boala

Pe patul de durere

Cruce de păcat

Și cu căința

De gând ascuns și fapte

Cruce de iertat

Doamne apără

De omul fără minte

De omul viclean

De cel ce fură

De cel care mă minte

De cel inuman

De mine însumi

De cele fără cinste

De vorba în van

Mulțumiri aduc

Dumnezeului nostru

Pentru viață

Pentru iubire

Și pentru sănătate

Pentru credință

Pentru frântura

Din pâinea spre ființă

Pentru dreptate

Pământule slab

Răstignit pe durere

Încercat destin

Deschide-ți mintea

Cuvântului iubirii

Inima din plin

Urmează-I pilda

Trecând prin rău și bine

Spiritul divin

Laudă Ție

Celui fără de-nceput

Tată din ceruri

Și Filului Tău

Cuvânt plin de iubire

Și de adevăr

Și Duhului Sfânt

Cel dătăror de viață

Sfântă Treime

Cel ce se roagă

Pentru lumina lumii

Drept credinciosul

Cel ce se roagă

Pentru iubirea lumii

Drept credinciosul

Cel ce se roagă

Pentru iertarea lumii

Drept credinciosul

Doamne e târziu

Uneltele lăsat-am

Ție să mă-nchin

Roada e multă

Sub cortul meu e pace

Bolta-i de senin

Când ești cu mine

Dușmanul e departe

Sufletul mi-e plin

Infatuate

Sunt vorbele acelui

Ce se crede domn

Căci Tu dezvălui

Doar celui ce se roagă

Vis rodit în somn

Cum după chipul

Și marea Ta iubire

L-ai zidit pe om

Doamne preamărit

Care ai zidit lumea

Din lut și spirit

Și cine vine

Cu faptă de netrebnic

Să o dărâme

Zadarnic cearcă

Apoi cu mintea-i slabă

Să o refacă

Sfântă icoană

A Celei ce pre Domnul

L-ai întrupat om

Ce cu pioasă

Smerită rugăciune

La greu te chemăm

Ce cu aleasă

Cântare de mărire

Noi Te lăudăm

Ci nalță rugă

Luminii ca să ierte

Umbra de pe drum

Ce în mirajul

Deșertului destramă

Veacul în acum

Ce nălucește

Avere și mărire

Ochiului de scrum

Pe măsură-mi sunt

Cu bune și cu rele

Peste măsură

Lut neziditor

De mândre alexandrii

De A ciobite

Doamne te-ndură

De zilele-mi rămase

Nedăruite

Să mă adaug

Timpului Tău secundă

Să fiu să nu fiu

Slove pe piatră

Cuvinte nerostite

De glas în pustiu

Doamne îmi iartă

Câte le știu greșite

Câte nu le știu

În juru-mi lumea

Cu măștile ei false

Plină de venin

Întors din calea

Ce-aduce încântare

Ochiului virgin

Și strig spre Tine

Vening cu tot prinosul

Ție să mă-nchin

Cu prima rouă

Umplându-se Graalul

Să-i spele fața

Apostoli roată

Să nu-I tulbure somnul

Cu dimineața

Preafericitei

Adormita în Domnul

Maica Preacista

PSALMI 2

Arşița uscă
Descompusele umbre
Pe unghiul pietrei

Şi inorogul
Târându-şi copitele
Cu cornul plecat

Unde am rămas
În şoapta rugăciunii
Psalm neînălțat

Cercuri pe plajă
Cunoaştere a minții
Duh nelămurit

Mai mare taină
Pe căile vieții
Ai de-adeverit

Aripi de îngeri
Pe cerul dimineții
Domn binevestit

Dezvăluite
Să-mi fie întru Domnul
Naltele-I taine

Să mă primească
Intru Dumnezeire
Cu trup şi suflet

În mănăstire
Hieratice chipuri
Prelungesc zidul

Fericită e
Trestia gânditoare
Umbră subțire

Prin rugăciune
Înălțată spre Domnul
Din zorii zilei

Prin fapte bune
Umblând pe dreapta cale
Fiul Fiului

Tărâm cu soare
Pe care pasul calcă
Uşurat de drum

Cum ar descinde
În veşnica grădină
Năluci agale

Înalțe-şi drepții
Cântările de slavă
Domnului Cel-Bun

Repeziciunea
Inorogului frântă
Cornul lui plecat

Popoare multe
Avut-a sub copită
Îngerul damnat

Vremelnicia
Curând îl va supune
Celui Ne-ntinat

Pustiu de stele
Şi calea la răscruce
Rază subțire

Înțelepciunea
Şi truda să te rupă
Din nălucire

Suflet de rugă
Zidit întru credință
Milostivire

Să-şi ispăşească
Pe lumea asta fapta
Să nu o ducă

Nepedepsită
Prin veacul veacurilor
La Judecată

Căi-mă-voi dar
Înaintea Ta Doamne
Eu nevrednicul

Iată zise ea
În pomul Cunoaşterii
E rod să-l gustăm

Pârga i-aproape
Şi nimeni nu ne vede
Haidem să-ncercăm

Dar vai el zis-a
De goliciunea firii
Să ne ruşinăm

Aidoma mie
De fapte cercetatul
E numele meu

Cuvânt din Cuvânt
Cine mărturiseşte
Ce-am devenit eu

Doar în trecere
Prin pustiul de lume
Blând arhiereu

Doamne Tu eşti bun
Şi din Duh mi-ai dat suflet
Mie pământul

Şi m-ai învățat
Dintru desăvârşirea-Ți
Ce e agape

N-ai cerut jertfă
Afară de credință
Şi bune fapte

Fii ai luminii
Zidiți întru credință
Şi în iubire

Darul inimii
Nici eros nici filie
Mai mult agape

Cine-s urmaşii
Celui ce mântuit-a
Păcatul lumii

Mai dinainte
De facerea luminii
Cuvântul rostit

Prin glasul celui
Ce strigă în pustie
Drumul pregătit

Să-L vadă lumea
Fiu iubit întru Care
Am binevoit

Să fie cale
Care să ocolească
Soarta omului

Să fie cale
Care să-ntoarcă Moartea
Din robirea ei

El este Calea
Iubire şi credință
Întru slava Lui

Noi te-am lăudat
Întru slava Ta Doamne
Fiii Fiului

Prin Tine avem
Parte la Veşnicie
Speranță-n viață

Şi demnitate
Mergând pe dreapta Cale
Acum şi în veci

Fâşii de suflet
Înfăşurându-i trupul
Lazăr Magdalin

Tatăl e-n Mine
V-am spus şi nu Mă credeți
Eu întru Tatăl

Lumina lumii
Ce surpă întuneric
Moarte morții sunt

Cel din Vecie
Şi dintru Prea-Curata
Eva cea nouă

El Ce primise
Să facă judecată
Fiul Omului

Templul Măririi
Să-l nalțe în trei zile
Pentru Vecie

Surpate au fost
Prin Cuvântul Măririi
Porțile Morții

Şi iată drepții
De la-nceputul lumii
Scoşi la lumină

Iată popoare
Ce-L urmează pe Domnul
Cel-Care-Este

Mă vor căuta
Printre vorbele Mele
Neînțelese

Printre faptele
Altfel decât pot face
Fiii prigoanei

Am fost la templu
Să Îl cunosc pe Tatăl
Şi nu M-au legat

Anonimi frumoşi
Călătorind cu Domnul
Printre popoare

Ce rugătoare
Femeia celui care
Purta asinul

Cu pruncu-n brațe
Vrednicul de mărire
Fiul Omului

Ianus rătăcind
Între ce-a fost şi va fi
Un timp nesigur

Cu două fețe
Afară din religii
Augur ne-mplinit

Gelos e Domnul
Pe omul ce se-nchină
La un chip cioplit

Neînsemnații
Călători printre stele
Cu truda zilei

Chiar ei chemații
Să umple veşnicia
Cu viața lor

O înălțare
Ce ar dori s-o afle
Tot muritorul

Pacea cobora
Cu pasărea-nserării
După lunga zi

Vădită era
De-acuma Veşnicia
Urmându-I calea

Întru dreptate
Dar şi în suferință
Pământeni fiind

Atins-a Toma
Biet pământean cu trupul
Rana coastei Lui

Şi umilința
Din palmele-Ndurării
Cu deget de scrum

Dar vă spun vouă
Fericit cel ce crede
Fără să vadă

Patriarhilor
Şi celor de pe urmă
Încă nezidiți

Şi neamurilor
Chemate-ntru iubire
Moştenire las

O lege nouă
Sub semnul Crucii Sfinte
O Biserică

Ci fi-vor vouă
Cele nădăjduite
Întru credință

Căci El chemat-a
Pe cele care nu sunt
Ca şi cum ar fi

Vădită fi-va
Schimbarea Lui la față
Voi în veci trăind

Pe Sine S-a dat
Pentru păcatul nostru
Răscumpărare

Dar din inimă
Să-ți fie bucuria
Împărtăşită

Pâinea şi vinul
Iubirea prin credință
Avva Părinte

Cum zace ora
În faşe de durere
Pe pământ robit

Ori de plecare
Gătită pentru nunta
Mirelui iubit

Ori de nălțare
Pe cruce la Golgota
Celui preamărit

Cuvântul rostit
Cu vorbă omenească
Şi cu durere

Matei şi Marcu
I-au adunat ecoul
Luca şi Ioan

Să dăm citire
Din sfinte Evanghelii
Din veac până-n veac

Adeverite
Fie vechile scrieri
Râvna-n credință

Şi rugăciunea
Celor ce au nevoie
Şi umilință

Căci nimic nu e
Celui Ce dă viață
Cu neputință

Lăudat fie
De oameni iubitorul
Fiul Omului

Mai dinainte
De luceafăr născutul
Tatăl şi Fiul

Măririi Sale
Nevrednicele-mi buze
Aducă prinos

Învățătura
Şi tainele vieții
Scrise sunt în cărți

Cu fapte bune
Fă-ți parte-n veşnicie
Locul celor drepți

Sion al milei
Păşune pentru Mielul
Dreptei Judecăți

Unde rătăcim
Pe putrede corăbii
Înspre ce liman

Ori prin pustie
Nutrind asini sălbatici
Şi defuncți idoli

Dar când spre ceruri
Striga-vom rugăciune
Celui-Veşnic-Viu

Timp de căință
În lungul drum al zilei
Printre rătăciri

Sub plânse pleoape
E ochiul nălucirii
În umilință

Să preamărească
Lumina Celui Care
Din lut m-a zidit

Minunate sunt
Feluritele ierburi
Ale câmpiei

Dobitoacele
Şi păsările slavei
Ploaia şi vântul

Desăvârşite
Lucrările Domnului
Din veac până-n veac

Văzut-am lumea
Mulțime de popoare
Margini de rotund

Şi bogăție
Şi frumusețea minții
Arte câte sunt

Vieții sublim
Credința ce înalță
Nou Ierusalim

Venea pe cale
Un om al lui Dumnezeu
Umbră şi toiag

Din ziua-opta-i
Coborâtor trimisul
Ecou rămas vag

Să mă ajute
Să desluşesc Cuvântul
Din Care mă trag

Sfânt numele Lui
Amestec de iubire
Şi de dreptate

Si amândouă
Desăvârşindu-i firea
Îngemănate

Să Îl cunoaştem
În toată măreția
Întru tot ce-i sfânt

Şi a fost aşa
Că s-au răsturnat stâlpii
Ce-i țin pământul

Şi capiştele
Cu idoleşti însemne
Nalt sfărâmate

Cu părul tăiat
Putere de la Domnul
Întru dreptate

Venise din hău
De peste ani-lumină
Căzutul din cer

Înger pe lume
Învățînd de la oamnei
Să viețuiască

Era om de-acum
Cu răsăritu-n brațe
Şi cu Dumnezeu

Fac parte vouă
Din bucuria minții
Şi a inimii

Că cine sunt eu
Ca să opresc lumina
Ce-i de la Domnul

Că ştiut este
Dar din dar Rai se face
Spre mântuire

Tatăl e-n Fiul
Cel înviat din moarte
Sfânt mărturisit

Iar cel din urmă
Primit va fi cum este
Cel dintâi sosit

Şi fiecare
Infinitului centru
Din sine pornit

Miriapode
În mulțimea paşilor
Tari crezându-se

Şi lăcustele
În pedeapsa frunzelor
Amăgindu-se

Toate supuse
Vremelniciei lumii
Şi Cuvântului

El pe icoană
Deopotrivă cu Tatăl
Fiu binevestit

Căruia magii
Adusu-I-au prinoase
Dintru răsărit

Şi a fost Crăciun
Piatră ca să mă facă
Mai rău sau mai bun

Eu Îl căutam
Prin deşertul din mine
Însetat fiind

De cunoaştere
Şi de împărtăşire
Cu Veşnicia

Eu sunt personna
Cel umblător pe calea
Legii-Celei-Noi

Iată-ne umblând
Întru credință Doamne
Şi în adevăr

Că luminată
Ne este de-acum calea
De Unul Cuvânt

Că noi Te urmăm
Prin moarte la viață
Fiii Tăi fiind

Noapte de veghe
De aşteptare mută
Pe liman pietros

Unde sunt frații
Ce răscolescThalassa
Pentru Iona

Ci El surpa-va
Pe Marele-ntuneric
Chiar a treia zi

Iată am deschis
Fără de voie poarta
Lumii de apoi

Lumea celor tari
Ruina veacurilor
Apuse-n glorii

Lumea celor drepți
Ce îi învață zborul
Puținii îngeri

Iar eu ascultam
Tremurând ca de friguri
Căzut pre față-mi

Întrupa-se-va
Din Pururea Fecioară
Fiu al lui David

Ca să despartă
Lumina de-ntuneric
Cum am prorocit

Grădină de Rai
Sădită mai nainte
De marile ploi

Loc de verdeață
Cu nesfârşită vară
Lumii de apoi

Locul luminat
Pierdut prin săbuința
Ce era în noi

Loc de cântare
Bazilica duhului
Şi de cinstire

Şi Basileul
Preamărindu-şi Hristosul
Autokrator

Fericit e cel
Ce inima-i cuprinde
Toate aceste

Câte pe lume
Le veți lăsa legate
Legate fi-vor

Şi sus în ceruri
Iar cele dezlegate
Aşa rămână

Ca să nu fie
Faptă nejudecată
După dreptate

Ştia numărul
Şi numele stelelor
Câte strălucesc

Ştia răspunsuri
La întrebări nepuse
Care năucesc

L-am văzut iar viu
Pe Cel jertfit pe Cruce
Şi mărturisesc

Din lut nălțatul
La răsăritul dintâi
Peste tot Raiul

El alungatul
Stârnind îngerul Morții
Cunoscându-se

Tânguindu-se
Curând de nebunia
Lui Cain şi Abel

Apele-n care
Soarele se scufundă
Seară de seară

Ca să răsară
În zorii dimineții
Prin Cuvântul viu

A Lui e slava
Ce roteşte pământul
Preajmă-de-Soare

Şi erau toate
Desăvârşite fapte
Om şi Dumnezeu

Dăruindu-Se
Iubindu-Se pe Sine
Şi pe-aproapele

Preamărindu-Se
Prin jertfa Lui pe Cruce
Noi mărturisind

Dar cine este
Acel Ce porunceşte
Surparea Morții

Domnul Cel mare
Cel tare în războaie
Om şi Dumnezeu

Acela este
Împăratul Măriri
Acum şi în veci

Din veac în veacuri
Bizanț după Bizanțuri
Prin zbor de înger

Despot luminii
Bazileu al credinței
Uns al lui Hristos

Şi după moarte
Speranță şi visare
Ortodoxie

Înțelepciunea
Ducând copii de mână
Trupului altoi

Templul credinței
Sufletului cunună
Cel zidit în noi

Împărăția
Domn şi om împreună
Lume de apoi

Domnul făcut-a
Lumea cea de pe lume
Desăvârşită

În nemintea ta
Ți-ai nălucit o alta
Lume căzută

Cum te-a amăgit
Cu averi şi plăcere
Ingerul Morții

Cu evlavie
Iubirea pentru Domnul
Ce-o avea în duh

Și cu simțire
De om pentru acela
De lângă sine

Curată era
Fântâna lui departe
De rău și bine

Îl purta pe drum
O visare aievea
Un duh neștiut

O vedenie
Cu patriarhi și îngeri
Dintru început

O basilică
În freamătul cetății
Între rău și bun

Când Se născuse
Îi luminase cerul
Stea purpurie

Și-ai trăit să-Ți vezi
Preacurată Marie
Fiul pe Cruce

Rugă de mamă
Cu lacrime cât marea
Ca să învie

Despot al milei
Al iubirii de oameni
Unul Dumnezeu

Născut nu făcut
Din pururea Fecioara
Și din Duhul Sfânt

Aleși apostoli
Faptele-I lăudară
În Evanghelii

Duh în eclipsă
Pătimire ursită
Dintru început

Chipul ispitei
Oglindire în ape
Luceafăr căzut

Călăreți pe vânt
Lume-n foc mistuită
Apocalipsă

Toate sunt ce-au fost
Altarul și cetatea
Și încă mai mult

Ca să cunoască
Puterea Celui Veșnic
Poporul ales

Și adevărul
Gong absorbit în slavă
Drum ce au de mers

Se-ntoarce spre ieri
În marea alergare
Unde nu-i învins

Unde nu-i grabă
Și veșnica schimbare
Nu îl așteaptă

Unde luceafăr
Nu cade ori se-abate
Din calea dreaptă

Nu e ce a fost
E ceea ce simțiră
Și spuseră ei

Iar vestitorul
Și el uitând mesajul
Se pierdea-n popor

Să fi luptat el
Cu îngerul Domnului
Și să fie viu

Adaos firii
Topit întru lumină
Aur fără timp

O altă lume
Departe de ispită
Strălucirii schimb

În sine templu
Ce nu vezi în afară
Soarelui adânc

Poate cântarea
Cu tonu-i de tristețe
Să schimbe sorții

Ori pe retine
Zugrăvindu-și urâtul
Îngerul morții

Cifre și nume
Ce nu pot fi schimbate
Adună drepții

Ars de lumină
E duhul mănăstirii
Veciei cuprins

Unde nu-i moarte
Doar trecere dincolo
Drumul celor drepți

De-ar vrea s-asculte
Cântarea în crepuscul
Doamne să-i aștepți

O mănăstrire
Zidită să cuprindă
Clipa veșnică

O prevestire
Menită să trezească
Din somn pământul

O Lege nouă
Între Cuvânt și lume
O mântuire

Fericirile
Și nefericirile
Omul chip de lut

Mai mult ca ochiul
Nu-i nici o adâncime
Să îl pătrundă

Decât Cuvântul
Întâia Lui rostire
Lumii început

Zădărnicie
Plutea în aşteptarea
Vestitorului

Cel ce pierduse
În alergare vestea
Unei alte vieți

Iar ei se făceau
Tot mai mult ca pământul
Din care erau

Perfecțiunea
Care constrânge gândul
Împlinirea lui

Şi depărtarea
Ce nu o mai cuprinde
Truda ochiului

Neputincioasă
Rămâne râvna zilei
Voia omului

Dă glas tăcerii
Cuvântul ce numeşte
Lumina piatra

Şi nemişcării
Voință să urnească
Pământul roata

Zidiți din pământ
Sunt cei care se-nchină
Numelui Său sfânt

Prin pustiu mergând

Vânturilor odihnă

Calea Lui urmând

Pre față-și căzând

Pioasă rugăciune

Domnului nălțând

Noapte de colind

Pâine și vin pe masă

Candeli pâlpâind

Iată că veneau
Pe cale doi arhangheli
Din veşnicie

Ci unul rostea
O veste minunată
El va să vie

Iar altul rotea
O sabie de pară
Voia-I să fie

L-ai văzul singur

Printre mai marii lumii

Printre cei proscriși

Ploile verii

Din lacrimile tale

Psalmi în paraclis

Maică preasfântă

Tu nu-ți știai menirea

Locu-n paradis

Ci două vorbe

Primească-le șoptite

Cel Făr-de-nceput

Să nu le afle

Cel ce-ar primi arginții

Pentru un sărut

Să nu le poarte

Pe aripe de bezne

Vreun înger căzut

Poate să aleg

Din cele-amestecate

Cele de folos

Poate să dezleg

Din câte-au fost legate

Cele de prisos

Poate să culeg

Din cele resfirate

Flori de cânt pios

Ardere de tot

Pe-altarul Celui-Veșnic

Dorul de a fi

Lume la un loc

Psalmul ce niciodată

Nu se va sfârși

Clipă care-ai fost

Te-adaugi veșniciei

Într-o bună zi

Pe pământul tău

Se luptă Cain și Abel

Sângeră fântâni

Popor netrebnic

Le-ai frânt ca să îi saturi

Puținele pâini

Și nu ceri plată

Decât îngăduință

Ruga unor mâini

Coarne răsfrânte
Peste tăcerea nopții
Lună în pătrar

Hrănit cu rugă
Şi scoarță de mesteceni
Cu gustul amar

Pustnic ce-n munte
Se leapădă de sine
Se umple de har

Primit să fie

Vinul și-un colț de pâine

Dat aproapelui

Puțin din multul

Ce ni-l împarte nouă

Fiul Omului

Psalm al tăcerii

Chiar nerostit înalță

Slavă Domnului

i-am văzut chipul

luminat de iubire

mai presus de gând

i-am simţit teama

când Îl chemau la templu

ca să-L întrebe

În vremea-ceea

Cuvântul Se rostise

Plin de adevăr

În gând Cuvântul

Rostit din începuturi

Iubirii prinos

În lut povara

Simţirii fără seamăn

Pe drumul pietros

Ce suie-n ceruri

Pe Golgota de patimi

Singurul Cristos

Părea că umblă

Dar îl pluteau pe aripi

Duioase cântări

Părea o umbră

Ce-o poartă spre legendă

Ştiute cărări

Părea că vede

Cu ochii stinşi lumina

Uitată-n mirări

Ce gând trimis-ai

Prin spaţiile goale

Prin bezne târzii

Şi ce lumină

Zvârlit-ai sus pe ceruri

Ca să ştim că vii

Ci noi urmarăm

Voinţa Ta întocmai

Cuvântul dintâi

Numai ea-I ştia

Eclipsele de suflet

Prigoană de vânt

Numai ea venea

Desculţă dimineaţa

Să-l întâmpine

În vremea-ceea

O femeie Îl plânse

Cu ploi de vară

Era o sete

În pietrele ce crapă

De soare şi vânt

Era credinţă

În lutul ce înalţă

Psalm cu glas smerit

În vremea-ceea

Un om îşi făcu milă

De-un năpăstuit

Iată e târziu

A ruginit pădurea

Cuibul dorului

S-au dus cocorii

Lăsând risipă vara

Echinoxului

În vremea-ceea

O femeie hrănise

Câinii nimănui

Tetrahedronul

Cristalul de lumină

Clipa veşnică

Sieşi dualul

Cuvântul şi tăcerea

Îngemănate

În vremea-ceea

Călca duios pe ape

Fiul Omului

Ce însetată

Era câmpia verii

Lutul ce-l nărui

Ce neştiută

Era ispita serii

Drumul ce-l dibui

În vremea-ceea

O femeie Îi şterse

Paşii cu păru-i

Du-te spre mâine

Şi nu-ţi mai fă păcate

Cu neiubirea

Trei zile după

Apusul pe Golgota

Mă vei întâlni

În vremea-ceea

Adevereau Cuvântul

Doar doisprezece

Lumini şi umbre

Prin care treci mirată

Şi fără destin

Ploi ale verii

Năvala bucuriei

Căzând din senin

În vremea-ceea

Se închinau la idoli

Puţinii creştini

Că se va naşte

Într-un staul de vite

Pe-o mână de fân

Că îi vor pune

Pe fruntea de lumină

Cunună de spini

În vremea-ceea

Îi urmăriră steaua

Magi şi beduini

Piatra drumului

Se şlefuia de paşii

Ce-L urmau venind

Faptele Sale

Descumpăneau religii

Se făceau Cuvânt

În vremea-ceea

Se lumina de ziuă

Pe-un întreg pământ

Să se hrănească

Din crugul pâinii Tale

Cel înfometat

Iar cel însetat

Să afle nemurire

Sorbindu-Ţi vinul

În vremea-ceea

Se gătiră de nuntă

In Galileea

100

Calea magilor

Ce trece prin pustie

O umblai mereu

Luai cu tine

Dintre popoare unul

Pe nume Zacheu

În vremea-ceea

Un vameş găzduise

Chiar pe Dumnezeu

101

Trei magi şi steaua

La marginea pustiei

Sfârşiţi de umblet

În palmă aur

Şi smirnă şi tămâie

Daruri de suflet

În vremea-ceea

Se năştea din femeie

Fiul Omului

102

Grea ca păcatul

Era piatra cu care

Te loveau urlând

Lume nebună

În pieţele vrajbei

Degrabă venind

Să te arate

Răsturnător al Legii

Cu degetul strâmb

103

Am văzut magii

Prin deşertul de patimi

Urmându-I steaua

Am văzut ieslea

În care Se născuse

În zori Cristosul

Am urmat calea

Ce suie pe Golgota

Să-I fiu alături

104

David regele

Cu praștia învins-a

Pe-acel Goliat

David psalmistul

Pre fața lui căzut-a

De prea mult păcat

David vestitul

Pentru credința-i multă

De Domnul iertat

105

Chipul Domnului

Zugrăvit pe planetă

Pe naltele bolți

Cel ce deschide

Tăriile cerului

Galactice porți

Cel ce pogoară

În inimi cu prihană

Și-i iartă pe toți

106

Cuvânt de-apururi

Rostit din nerostire

Plutind peste hău

Calea în sine

Ce-așteaptă la răscruce

Un răstimp al Său

Nu știi când vine

Și nici dacă va cere

Untdelemnul tău

Psalmi 3

Îndepărtate
Sunt cele ce aproape
Au fost odată

Străine cată
Cele ce desfătară
Ochiul amiezii

Navă târzie
În apele oglinzii
Dibuie un port

Răscumpărate
Suferințele multor
Care se trudesc

Care urmează
Orbite neumblate
Cu îngeri puțini

Care conjugă
Cu adâncire Verbul
Afară din timp

Plătite drahme
Să nu rămân datorul
Unor sintagme

Urcător la cer
Să fiu un oarecare
Asfințit stingher

Departe îmi sunt
Pregătit de plecare
Aproape un sfânt

Stoluri de îngeri
Iată mă survolează
Vama-i un obol

În intervale
Mintea rămâne trează
Ochi peste simbol

Cioburi de oră
Zvârlite pe timpane
Cernite plângeri

Zidul plângerii
La care te regăseşti
Căutându-te

Rătăcindu-te
Prin mulțime de chipuri
Oameni şi îngeri

Foşti cândva oameni
Iubitori de lumină
Şi de adevăr

Omul şovăie
Îşi stă singur în cale
Cu temerile

Cu nălucile
Atârnate în rame
Din alte vremuri

Pe o insulă
E un altar de pietre
Am aprins un foc

Omul se schimbă
Şi curgerea timpului
Poate fi alta

Alcătuirea
Pământului şi mării
Şi ea se schimbă

Icoană veche
Cu Hristos Pantokrator
Să ne închinăm

Chip de cuvinte
Descriere a ceea
Ce nu pot vedea

Mi-e ochiul bolnav
De multa strălucire
A îngerului

Să-mi schimb numele
După această luptă
Viu ca să mai fiu

Umbra se frânge
Peste unghiuri de piatră
Zborul se frânge

Tot mai departe
Mă aflu în pustiul
Întins în mine

Mă prind de-un ecou
Cu toate simțurile
Sfânt numele Tău

Ochiul de sticlă
Mişcător pe orbita
Ruptă din soare

La Cnossos pe zid
Un antic val se surpă
În neculoare

Călugăr zelos
Schimbător de religii
Bătrân chiparos

Spre înserare
Se lasă oboseala
Luptei prin taberi

Cornul de aur
Atârnă-se de lună
Şi de iatagan

Pe nalte ziduri
Asediați de hoarde
Îngeri bizantini

Învățătură
De dincolo de moarte
Primeşte omul

Calea pierzării
Ce cu înțelepciune
O vom fi lăsat

Îngăduința
Pentru greşite fapte
Ce s-au adunat

Şi cintezele
Bezne melodioase
În utrenie

Să îți aline
Zdrobirile trupului
Şi sufletului

Că pentru tine
Iată sparge tăcerea
Un glas de înger

Măşti introduse
În epicul serilor
Prinți de catifea

O melodramă
Suflete deghizate
Secată cişmea

Pe scena lumii
Declină personaje
Servii în livrea

Roze petale
În paharul cu apă
După-amiază

Cu rugăciunea
Frunte lăsată-n covor
Boier dumneatale

Îndepărtează
Apusul de Răsărit
Pasul agale

Unde se târăsc
Sub soarele amiezii
Umbre vetuste

Unde-şi nălucesc
Havuzuri de răcoare
Leneşi păunii

Glasul din pustiu
Capul adus pe tavă
Deşertăciunii

Ce mai rămâne
Când trupul se destramă
Mereu stricăcios

Erau odată
Şi verile fruimoase
Şi omul frumos

Să ne depunem
Fărâma de lumină
Pe altar pietros

Ai dori să-mi spui
Că frumusețea vieții
Nu e doar un fum

Că semințele
Îşi strigă devenirea
În pârga verii

Alcătuire
De tainice cuvinte
Dâră de parfum

Trecea nălucă
Prin polii istoriilor
Unind religii

Cu sorții schimbați
Genunchie inorogul
Mărit de parohi

Palizi diadohi
Ceremonii incerte
Pentru zei uitați

Ore ca secoli
Nemişcare a firii
Peste nervi uscați

În turnul serii
Gongul uita să bată
Nedorit răgaz

Lasă să urle
Prin vintrele tăcerii
Strigare de psalmi

Bosfor în târziu
Legende care leagă
Bizanț de Bizanț

Focuri pe ziduri
Vertebre vagi pe şira
Spinării rupte

Şi semiluna
Purtându-şi steagurile
Victorioase

Ridicându-se
Din apele incerte
Cunoscându-se

Potrivindu-se
Cu lumea de pe lume
Întru chip şi duh

El singur este
În sinea lui cu sine
Templu unui cânt

Pasărea plutea
Rotindu-şi geometria
Peste umbra sa

Şi se aşeza
Vremelnic peste sfera
Devenită ou

Clocind viața
Un timp fără măsură
Până se-ntrupa

Locul în care
Umbrele nu se mişcă
Ce este a fost

Adaugi lene
Peste zațul cafelei
Vorbe fără rost

Şi cauți sensul
Strădaniei în trena
Zilelor de post

Pasul agale
Nu le grăbi când toate
Unde-ncep sfârşesc

Nu spui că nu sunt
Cele ce doar pe urmă
Ți se desluşesc

Mult în puținul
Rostitelor cuvinte
Ce adeveresc

Chipuri de vreme
Tablou de familie
Miniatură

Ce recunoaşte
Privirea din surâsul
Unei alte veri

Departe ochiul
Ce poate să cuprindă
Eternul clipei

Unde să pleci când
Teama din jur sporeşte
Secetă ori ploi

Cu obiceiuri
Cu rele neştiute
Mai vechi ori mai noi

Le duci cu tine
Strădania şi lenea
Ziua de apoi

Îi sta pe buze
O poveste promisă
Mereu nespusă

În ea adunând
Şi fapta şi cuvântul
Încă tăinuind

Orbită care
Îşi hrăneşte norocul
Mereu din soare

Amiezii răgaz
Alcătuire de om
Vieții talaz

Seara lamento
Pregătit untdelemnul
Asemeni ortul

Orânduite
Sunt aceste petreceri
Din veac până-n veac

Rostit cuvântul
Sub arborele-amiezii
Drumu-i amânat

Te poartă visul
Legănare de simțuri
Prin pustiu sărat

Această lume
Cuprinsul ou în sferă
Logos întrupat

Canon al limbii
Va fi greu să enumeri
Ori să denumeşti

Ce vede ochiul
Ademenit de soare
De cele lumeşti

Te cerci în noapte
Cu gândul ori simțirea
De eşti ori nu eşti

Îmbrăcată chik
Volută bănuită
Colb stârnit abia

Ora decade
Peste ruina zilei
Cer de peruzea

Şi frumusețea
În ochiul ce priveşte
Nu pre cât era

Ce suferință
Avea să te petreacă
Chipule de lut

În alergare
Prin anotimp de patimi
Drumul drept pierdut

Ce străduință
Îndurate realme
Îți vor fi ştiut

Drum prin poveste
Istorisiri de fapte
Între două lumi

Popas de seară
Petreceri amânate
Printre răi şi buni

Poate speranța
Pe chipuri zugrăvite
Morți plecați de-acum

Semn de viață
La răscruce de secoli
Vajnic luptător

Ci el plecase
Fără drahme pe pleoape
Suflet rugător

Uitând de sine
Zidindu-şi basilica
Într-un alt decor

Îmbietoare
Erau acele ore
De nespus alean

Chipuri chemate
Din mit ori din istorii
Eroii din neam

Nălucă vie
De peste timp sosită
Parte la divan

Apus de soare
Cetate ferecată
Oşteni istoviți

Turnul de cretă
Împotrivire nopții
Rămas nesupus

Paznic al Legii
Adormit în slujire
Sfânta sfintelor

Navigau visând
Limanuri fermecate
Magii oculte

Au pierit pe rând
Prin insulele mării
Ruine mute

Povestea este
Cine să povestească
Cine s-asculte

Un fir subțire
Între viață şi moarte
Poate credința

Poate speranța
În viața viitoare
Firea din fire

Să poți cuprinde
Ce nu poți înțelege
Deschidere-n duh

Înțelepciune
Amvon al Cuvântului
Rodie spartă

În basilică
Dezvăluite semne
Întru adevăr

Necunoscute
Sunt căile Domnului
Acum şi în veac

Om ca tot omul
Cu bucurii mărunte
Şi neputință

Deschis spre lume
Amestec de visare
Şi de credință

Gânduri ca valuri
Între ce-a fost şi este
Slabă ființă

Ore de tihnă
Presupuse religii
Trup doar amintit

Ci neştiutor
Locuiam în amiază
Duh ademenit

Forme lascive
Rotirea pământului
Uitată-n zenit

Cu patriarhii
În albele odăjdii
Şi cu mult popor

Cu îngeri sosiți
De la-nceputul lumii
Cântând din surle

Prapori fluturați
În măreția vieții
Ceremonie

Zugrav al orei
De vajnice strădanii
Duh ademenit

Chenar cu spații
Întoarse întru sine
Timpului menit

Crezute fie
Ce nu cuprinzi cu mintea
Unul preamărit

Ci nedesprinsă
Din zidul mănăstirii
Pasul coborând

Domniță naltă
În albele-i odăjdii
Trist împărățind

O măreție
Închipuind vecia
Este nefiind

Ruină-i turnul
Cetatea părăsită
Un câine flămând

Nu este undă
Care să treacă luntrea
Pe sticlosul prund

La marea moartă
Valurile-s întoarse
Mereu în afund

Ca din poveste
Pe zidul vechi prelinse
Umbre încă vii

Pășesc în preajmă
Cu zornăit de zale
Prapori aurii

Năluci mărețe
Ce nu destramă pacea
Orelor târzii

Precum în ceruri
În mâna lui puterea
A fi a nu fi

Cele știute
De secoli îi slujiră
A împărăți

Bizanțul arde
Renaște din cenușă
Vis în ochii-i vii

Nu știa nimeni
De unde ajunsese
Pe acest meleag

Și ce religii
Purta din neam el însuși
Cu mare cumpăt

Era liniștit
Și drept ca o lumină
Poate era bun

Pe scut întorsul
Apărător al Crucii
Brațul lui înfrânt

În tremur liric
Desprinderi singulare
Ison unui cânt

Ieșea din oră
În preajmă de lumină
Aură de sfânt

Puncte incerte
Pe hărțile Egeei
Agitată iar

Acel Ulise
Ce rătăcea Ithaca
Mări fără chenar

Muntele Athos
Adevering lumina
Clopot zvonit rar

Casă de cretă
Cu via ce încinge
O veșnicie

Ulise lasă
Odiseea și Troia
Pentru Ithaca

Celor lui de-un neam
Azvârlitul prin haos
Să se-adauge

Ecouri de alb
De auriu și negru
Cerceii lunii

Abia atinse
Clapele pianinei
Rotesc condurii

Vremuri apuse
Ori doar închipuite
Leagănă un vals

Ca și cum ar fi
Depărtatele țărmuri
Iarăși un pământ

Și noi am vorbi
În cuget și simțire
Aceeași limbă

Și ne-am închina
La aceleași altare
Precum părinții

Rugă de seară
Adaugă străbunii
Întru simțire

Muntele tace
Mitul nu mai coboară
Cu colindele

Magii călători
Răscumpără Cuvântul
Spre mântuire

Pași în tăcere
Care petrec din lume
Un chip de ceară

Pe roase trepte
Cu șterse hieroglife
Din timp coboară

Cu preoți care
Citesc din vechi religii
Întâmpinare

Frate cu omul
Era îngerul vieții
Cel în timp căzând

Și om și înger
Prin frumusețea lumii
Trecând netrecând

Cu ochi de gheață
Își scrutează adâncul
Exilații-n gând

Într-o poveste
Cu muntele lupilor
Cu domn neînfrânt

Este o grotă
În care parcă doarme
Din alt veac un sfânt

De la el afli
Osemintele țării
Cuvânt de cuvânt

Și era fiind
Pe văi arcadiene
Zeu din nai cântând

Mai vechi ca timpul
Mai nou ca echinoxul
Turmelor perind

Subțire trecând
Prin vămile cerului
Se făcea Cuvânt

Îl băteau vânturi
Călătorind prin sine
Mare fără port

Cunoscându-se
Și-ar fi luat merinde
Pâine și un ort

O carte sfântă
Lumină să citească
Despre viul mort

Țara nimănui
Cea părăsită de zei
În istorie

Trupul ei de fum
Sub trecerea hoardelor
Își cheamă fiii

Și înțeleptul
Din peștera veacului
Drept mărturie

Mereu acolo
Răscrucea veacurilor
Între luceferi

Între orbite
Să nu se rătăcescă
Drumul spre mâine

Să se întoarcă
Acolo unde-așteaptă
Eternul Logos

La hanul serii
Oamenii vin și pleacă
Își spun povestea

Drumul ca omul
El pleacă să se-ntoarcă
Mereu acasă

Tâlcul poveștii
Întotdeauna-i altul
Drumul același

Pentru voievod
Și întru pomenire
Nalță zidire

Cu mare jertfă
Și cu desăvârșire
O mănăstire

Pe Argeș în jos
Din zbor și tânguire
Domnului prinos

Retras în sine
Să nalțe zidul roată
O mănăstire

Și drum agale
Chenar de gânduri mării
Orânduire

Ori prin istorii
Arar să-l ducă firea
Prin țări vecine

Moira tace
Destinul încă doarme
În ou de piatră

Omida trece
Metamorfice spații
Secoli în clipe

Bolnavul zace
Suflet legat cu psalmul
De pământ și cer

Își era de-ajuns
Trăind mai mult în sine
Decât în lume

Nu era ce-a fost
Mai mult ce ei simțiră
Și-au știut spune

Enumerate
Și câte sunt văzute
Să aibă nume

Din râvna serii
Un duh abstract pe ape
Luneca ușor

O crisalidă
Se desfăcea din ceață
Gătită de zbor

Drumuri grăbite
Ajungeau în niciunde
Amăgit decor

Lume de o zi
Nu-i nimeni să aștepte
Ca să învie

Tărâm al vieții
Realm al simțurilor
Euforie

Ca și cum stoluri
De îngeri au să cadă
Din veșnicie

Doar cât ecoul
Golul dintre basilici
Clopot lin atins

Cât să încapă
Plinum de preamărire
Psalm din vers prelins

Și basileul
Unsul Celui-din-ceruri
Cu duhul încins

Mare țărm uscat
Soare topit în înalt
Stropi de cicoare

La casa de var
Uneori e lumină
Pe lună plină

Poate vreun nepot
Ori străbuni de pe zare
Semn de-ntrebare

Corăbii trase
La țărmul așteptării
Catarge de fum

Scrise cu sânge
Drumurile durerii
Chemate acum

Drumul oilor
Istorii suprapuse
Scythia minor

Atingi culoarea
Cu ochii degetelor
Citire de gând

Figuri fictive
Își caută orbita
Cercul gravitând

Să se exprime
Oglinda și adâncul
Cuvânt de cuvânt

Vremuri apuse
Când aduceam ofrandă
Unui zeu păgân

Gust de cenuşă
Biserici vechi şi vetre
De popor român

Şi râul zice
În cursul vieții mele
Cele ce rămân

Natură moartă
O lume fără sine
Forme în chenar

Aripi de înger
Rămase dintr-o luptă
Dată în zadar

Metamorfoze
Ce populează plinul
Unui bestiar

Scriptură veche
Semne şi înțelesuri
Tristul menestrel

Păunul zilei
Cu rotitoare coadă
Trimisul de El

Ce din penumbră
Îşi recompune versul
Un tărâm altfel

Ei treceau purtând
Neschimbătoare vârstă
Clipa de acum

Mereu incertă
Desprinsă veşniciei
Şi iar veşnicind

Mereu ardentă
Prin semnele mirării
Ochiului de fum

Figuri de aer
De dincoace de zarea
Ce le iveşte

Ci frumusețea
În ochiul de mirare
Se odihneşte

Joc de cuvinte
Adâncul unei ore
Din veac porneşte

Doar ivindu-se
Conturul şi culoarea
Dispărând din nou

Doar zvonindu-se
Nescrisele cuvinte
Muzical tablou

Şi poezia
La marginea tăcerii
Fără preț ecou

Din simetria
Rotirii de-ar rămâne
Sferă întreagă

Din vrednicia
Hieraticei zile
Rostire vagă

Doar din crepuscul
O noimă se încheagă
Destăinuindu-l

Zidiri de pietre
De inimi și cuvinte
Spuse mai ales

În lungul frazei
Se deslușesc prefaceri
Drumuri în eres

Lipsit de formă
Nesupus increatul
Vreunui înțeles

Un oarecare
Creatul din țărână
Și indiferent

Învins de soartă
Nevinovat că este
La apel absent

Rotit pe axa
de la pământ la soare
Veșnicul prezent

În săbuința
Scripturilor pierdute
Och zvârliți pe cer

La polul arctic
Sfere ale gândirii
Urnite pe cerc

Creația Lui
În ochiul de mirare
Oul galactic

Zugrav iscusit
De pet rei continente
Măiestrind arta

Din Alexandrii
Cu rafinate umbre
De vechi zeități

Ori din Bizanțuri
Izvodind în icoane
Chipuri valahe

Incestuoase
Îmbrățișări de regnuri
De vii și de morți

Pe calea dreaptă
Urnită-i nemurirea
Și trasă la sorți

Pe Carul Mare
Stă încărcată zestrea
Închiselor porți

Suflet subțire
Pe marginea vieții
Rouă măruntă

Cine să-și afle
Deplină amăgire
Visare multă

Ca să abată
Tristeți nemângâiate
Roind din fire

Fără de chenar
Sunt mările simțirii
Udând lut duios

Pajură mândră
Cu-o aripă-n credință
Cu alta-n frumos

Nici nu sfârșește
Un dor că-ncepe altul
Nu e sus nici jos

Nu-i destul simțul
Cu strălucirea minții
Prin bezne zburând

De azi în mâine
Ți se deschide calea
Sfârșești începând

Răsfrânt e timpul
Prin rodia de stele
Te înalți căzând

Prin vis te cheamă
Mahmurele vedenii
Glas de himeră

În legănare
De simțuri peste lume
Stea efemeră

Nu este-afară
Totul e înăuntru
Oul în sferă

Dună ce piere

In clepsidra tăcerii

Urmă in deșert

Cum mă vei salva

Când va să se destrame

Drumul mătăsii

Pe discul lunii

E capul meu Salome

Vino să-mi dansezi

Aripi de îngeri

Troiene în aprilii

Doruri prin livezi

Petale-n plete

Un gust amar pe buze

Rareori visezi

Efemeride

Istorii irosite

Zei în care crezi

Știai că este

Orbita îngerilor

Spre mâine zburând

Zvon de poveste

Că dibui galaxia

Spre ieri întorcând

Clipe celeste

În neorânduială

Psalmi rostiți în gând

Ca o pasăre

Care își frânge trilul

În gama de jos

Ca o zicere

De psalmi neterminată

Pe un drum pietros

Ca o trecere

Prin vămile înguste

Fără loc de-ntors

Pe când lumina

Se picura pe piatră

Lacrimă de dor

Pe când târziul

Se ruga pentru tine

Fiu rătăcitor

Pe când prin ceruri

Alaiul de luceferi

Trecea răbdător

Turnul ruină

Havuzele secate

Dune în pustiu

Poate ecoul

Să recunoască glasul

Celui încă viu

Poate Seninul

Să deie îndurare

Psalmului târziu

Un timp de rugă

Trecea prin zări de ceţuri

cu îngeri puţini

Tu cerci să dibui

Drumul ce duce-n faptă

Cât să mai amâni

Şi dărui toamnei

Ce-a mai rămas din vară

Codrul unei pâini

Buze crăpate

În rătăcirea nopţii

Pierdute pe drum

O mare moartă

Rămasă-n amintirea

Ochiului de scrum

Şi o icoană

Pe lemn spre care suie

Sufletul de fum

Nu te atingeau

Te-au dus prin lazarete

Deşi nu-i boală

Care să lase

Dâră de nefiinţă

Privirea goală

E doar tristeţea

Pe chipul îngerului

Mocnind spectrală

Oare ce era

În şovăirea zilei

În ochii lui goi

În disperarea

Ce chiuie sub streşini

Cu glas de strigoi

Spectru în larguri

De tulbure oglindă

Din lumi de apoi

100

Colinzi mănăstiri

Cu pasul de căinţă

Cu capul plecat

Îţi cauţi chipul

În apele oglinzii

Mereu însetat

Şi nu te afli

Decât în veşnicia

Timpului curbat

101

Sfântă icoană

Pe buze mai adastă

Psalmul nerostit

Cu ochi de rouă

Alcătui chipul verii

Prin vis risipit

Şi-alungi cu gândul

Ispita unei patimi

Dorul tăinuit

102

Sfântul cetitor

Cetind în stele soarta

Şi rostul firii

Sfântul scriitor

Scriind pe frunză verde

Psalmii iubirii

Sfântul muritor

Cercând prin ceţuri calea

Desăvârşirii

103

Mi-ai spus să zidesc

Ce am mai drag în zidul

Care se surpa

Mi-ai spus să primesc

Lumină din lumină

Şi că voi vedea

Iar la răscruce

Să las să treacă vara

Dacă pot lăsa

104

Se face târziu

Şi rătăceşti prin gânduri

Fără de cuvânt

Cu deget aspru

Atingi singurătatea

Chipul unui sfânt

Şi laşi să treacă

Prin sufletul-ruină

Aripă de vânt

105

Unde iubirea

E geamănă prigoanei

Ţară de pripas

Iei din puţinul

Eclipselor de lună

Ce-ar mai fi rămas

Geneza face

Din forme cale-ntoarsă

În ultimul ceas

106

Mă trezea mereu

În noapte filomela

Care triluia

Poate eram eu

Cel pentru care cântă

Poate era ea

Blând arhiereu

Pătruns de cele sfinte

Nu pre cât dorea

107

Ruină este

Castelul și cetatea

Luptelor cavou

Ora în turlă

Se surpă în risipa

Unui vag ecou

Legenda spune

Că îngerul salvat-a

Sfera într-un ou

108

Iarnă în april

Și vara ce-o să vină

Anul într-o zi

Pe-un picior de plai

Rugă și plâns în noapte

Pân-a doua zi

Valuri pe marea

Din largul gândurilor

Până într-o zi

109

Oare unde ești

Început al vieții

Copilărie

Și cum ai trecut

Fără să fi iubiă

Adolescență

Și cum va să treci

Clipă în veșnicie

Tu senectute

110

Ai fost o clipă

Veșnică alergare

Deșertăciune

Ai fost risipă

De frumuseți și rele

Ce nu poți spune

Și totuși ai vrut

Să fie dimineață

Să ieși în lume

111

Dar ei caută

Insule presupuse

Loc pentru altar

Unde să nalțe

Cântare de mărire

Iubire și har

Și mântuire

Pentru greșite fapte

Adunate iar

112

Și li se vor da

Secunde ore veacuri

Celor ce vor fi

Celor nenăscuți

Doriți ori nu de mame

Și vor auzi

Celor nerostiți

Litere izolate

Dintr-un alfabet

113

Unui cer căzut

Peste vedeniile

Ochiului vaste

Adaugi îngeri

Din vechile icoane

Dorințe caste

Cavaler cu scut

Viața viitoare

Chemat la oaste

114

Te pierde ora

Tu care-ai fost al orei

Fiu risipitor

Te pierde era

Tu cristalin al minții

Adânc gânditor

Întinde mâna

Ca să te treacă munții

Ceața ochilor

115

Golul și forma

Contur ce se repetă

Sieși asemeni

Sinea-i afară

Aceeași alergarea

Fraților gemeni

Cristal al minții

Sculptură-n întuneric

Raza ce-o semeni

116

Orbita care

Îți schimbă conjugarea

Verbului a fi

Străvechi imagini

Pictate-n hieroglife

Felul de-a privi

Cauți Cuvântul

Citind cu-nfrigurare

Vagi predoslovii

Moara lui Gelu

joi, 15 noiembrie 2018

Psalmi de Mircea DIUDEA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu