Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVIII(2018), nr. 385(1 –15
Noiembrie)
Dragi mei enoriași! La mulți ani!
Dragoste,
Măria Ta! Binecuvântată fii, mană cerească, tu-mi adăpi sufletul din
fiorul dumnezeirii. Limba și mintea nu te pot înțelege și cânta
după cuviință. Ești cale de lumină și bucurie
către Logos. Prin tine brațele mele
cuprind semenii, lumea întreagă, patria și cerul, într-o îmbrățișare
fierbinte, fără de sfârșit. Prin tine inima mea nu mai rămâne pământ
uscat și
deșert
fără viață, ci o oază a fericirii și jubilației.
Nesățios mi-e sufletul de tine,
Dragoste, și limanurile lui pentru mine sunt nemăsurate. Tu ești
singurul punct stabil din univers și, pe tine răzimându-mi ființa, nimic
nu mă va clătina. Se vor surpa castele de iluzii, nisipurile deșerturilor
se vor muta din loc în loc, valurile mării mă vor izbi învolburate, dar eu voi
rămâne mai presus de toate de voi ști să te păstrez.
Sunt fericit, Dragoste, că prin tine
leg cerul cu pământul; urc în zbor pe verticalele amețitoare ca
oarecând un Iacob pe scara îngerilor și a sfințeniei. Prin tine, Dragoste,
am gustat din eternitate și mi-am umplut sufletul de bucurie negrăită
de limbă omenească.
Lacrimi de sânge de mi-ar șiroi pe
obraji și
nu m-aș
mai putea lipsi de tine, Dragoste. De va
trebui, îți voi urca în genunchi crucea pe golgotele lumii, iar spinii
din coroană nu mă vor spăimânta. Prin tine rațiunea lumii a dat sens; prin
tine Logosul S-a crucificat în istorie; prin tine gândul a măsurat adâncimile
Duhului.
Răsară sămânța ta,
Iubire, în orice muritor. Din veac în veac să crească fărʽde hotar de ură, de
frică și
război. Cuprind-a ta coroană uscat, și
ape, și văzduh. Rachetele-n condeie și tancurile-n plug pe dată să
transforme; puzderii de armate în truditori cu sârg pe brazdă și la
strunguri curând să le arate. Ogive nucleare devină grădinițe în care
cântă pruncii un joc nevinovat.
Plămada ființei tale
hrăni-va dintr-o pâine flămânzii toți și lumea de astăzi și de
mâine. Alungă suferința din bietele spitale, redă-ne bucuria
strămoșilor
dintâi.
Singura boală a lumii, care să
rănească sufletele și să sângereze inimile tuturor, să fii numai
tu, Dragoste.
O, divină, cercetează, bate și alungă
durerile lumii pe stelele pustii și redă-ne-n schimb bucuria frăției și a
armoniei. Pe orice casă fii floarea ce
zâmbește,
în cămine fii căldura și în toate fii măsura. Dă puterea de-a răbda
bietei ființe chinuite, dă speranța de mai bine celor fără de nădejdi. Fii
busola-n rătăcirea celor fără căpătâi, fii întâia carte-a lumii, bucuria cea
dintâi.
(Text scris la 26 ianuarie 1986 și
publicat cu titlul Imn dragostei creștine în revista ,,Biserica Românească”
din Milano-Italia, an. XI(1986), nr. 42(oct.-dec.), p. 10).
*
In
memoriam: Preotul Nicolae Armășescu.
În mai multe articole din ,,Scrisoare pastorală” apărute în
numerele precedente am subliniat participarea preoților la
Primul Război Mondial, moment decisiv în lucrarea de pregătire a Marii Uniri a
Românilor de la 1 Decembrie. Redăm mai jos descrierea activității și jertfei
unuia dintre preoții participanți la marea conflagrație
mondială. Am găsit aceste însemnări în presa vremii și am
prelucrat textul cum m-am priceput, ca să fie cât mai accesibil și
convingător pentru cititorii noștri. Iată-l:
Noiembrie 1916. Toamna era în toate
drepturile sale. Un cer mohorât, cu nori groși, cenușii și
apăsători mărea tristețea acelor zile.
Ploaia rece burnița și frigul
pătrundea până la oase. Pe străzile Bucureștiului vedeai tot mai mulți cerșetori,
bolnavi și neputincioși cerând milă și pomană. Sărăcia însă era
atotstăpânitoare în casele celor mai mulți, așa încât fiecare căuta să supraviețuiască el
însuși
împreună cu familia sa. În astfel de vremuri grele generozitatea era floare
rară.
Bucureștiul era asediat de trupele
germane. Armata noastră se retrăsese în mare parte spre Moldova, forurile
conducătoare de asemenea. Doar Mitropolitul Primat Conon Arămescu-Donici
rămăsese în capitală, ca păstorul între oile sale la vreme de cumpănă, restriște și jale.
În Spitalul Colțea erau
toate paturile ocupate. Ba în unele zăceau chiar câte 2-3 bolnavi. Mulți dintre
ei fuseseră însemnați pe front cu schije, cu gloanțe și cu răni
adânci, ale căror urme aveau să nu se mai șteargă niciodată.
Într-un salonaș din
partea de sud a clădirii suferea din greu Părintele Nicolae Armășescu.
Originar din Tomșani jud. Vâlcea, păstorise până la începutul
războiului cu cinste turma ce-i fusese încredințată. Când ceasul de primejdie
sunase pentru țară, Părintele Armășescu a răspuns prezent și s-a
alăturat fiilor săi duhovnicești plecați pe câmpul de luptă. A făcut
parte din Regimentul 2 Vânători de Munte.
Părintele Nicolae era numai suflet
pe front. Parcă ar fi avut șapte vieți în pieptul său.
Pretutindeni era prezent, la căpătâiul muribunzilor și
bolnavilor, pe câmpul de luptă adunând pe cei răniți. Peste
tot găsea o vorbă de încurajare, o glumă chiar, așa încât devenise iubit de toți soldații și stimat
de ofițeri.
Într-o zi, când se dădeau lupte
dramatice pe văile și crestele munților, regimentul Părintelui
Armășescu
se afla, ca de obicei, în primele rânduri.
Moartea și viața se
învălmășeau
fără contenire, asemenea pământului care amesteca în el sânge și carne
de om. Nimeni nu mai credea că va vedea ziua următoare, dar nimănui nu-i era
frică. Luptau toți, care cum putea, cum îi era ordinul și arma, și
văzduhul tot era o învălmășire de fum, de schije, de obuze, de gloanțe și pietre
împroșcate.
Un fum gros ca o ceață de pe Valea Dunării îmbrățișa totul,
dând aspectul sumbru de iad pământesc. Fiecare palmă din trupul țării
trebuia apărată cu prețul vieții. Nimic nu putea să fie prea mult, când
era vorba de apărarea Patriei.
Părintele Armășescu,
alături de câțiva brancardieri de la crucea Roșie, pătrundeau până pe linia
frontului și adunau răniții. Nimic nu-l înfricoșa. Știa că
are un Dumnezeu și o Patrie și ceea ce face el e sfânt.
Viața
sa nu mai conta, într-atât îi copleșiseră sufletul său milos suferințele
groaznice ale răniților și mutilaților.
Dintr-un tranșeu s-a auzit deodată un urlet supraomenesc,
care a acoperit pentru câteva clipe vaierul luptei. Părintele Armășescu n-a
pregetat să alerge în direcția țipătului. În prima linie, într-un tranșeu,
scăldat în sânge, se zbătea un soldat, fecior din Topșanii
Vâlcii. Un obuz îi sfârtecase trupul ca
pe-o zdreanță, împărțindu-i-l în două. Conștient,
totuși, Ionică l-a recunoscut pe Părintele
Nicolae. A mai apucat să-i mai zică
doar: ,, Grijește-mă, Părinte!” N-a mai așteptat părintele să-i zică
muribundul a doua oară, că a scos repede Sfânta Împărtășanie din buzunarul de la piept și și-a făcut
datoria. Înainte de a-l atinge aripa morții, Ionică a apucat să primească Sfânta
Împărtășanie,
dar în clipa următoare un obuz s-a prăbușit lângă Părintele Nicolae, retezându-i și lui
picioarele și mutilându-i rău restul trupului.
Acum se găsea de câteva zile în
spital, fără speranță de scăpare. A rugat o călugăriță-infirmieră
să-l anunțe pe colegul său, Preotul Constantin Diaconescu de la biserica
Delea Veche. Acela îl cunoștea cel mai bine pe Părintele Nicolae, așa că a
venit degrabă. Fuseseră colegi de seminar. Părintele Armășescu
fusese premiantul clasei, bun prieten, bun
coleg, blând, harnic, inteligent.
Părintele Diaconescu a intrat în
salonul în care-l aștepta Părintele Nicolae cu sufletul pâlpâind
de emoție
și
cu lacrimi grele în ochi. Nu l-a lăsat să și le verse Părintele Nicolae.
Ca unul care știa că nu mai are mult de trăit, i-a făcut semn să se apropie.
,, - Părinte Costică, mă iartă c-am să te rog ceva! Acasă le aveam pe toate,
dar aici nu am nimic din cele de cuviință pentru îngropăciune. Fii bun și adă-mi
dumneata un rând de veșminte mai vechi și îngrijește-te să
mă îngropi după cuviință. Preoteasa și copiii mi-s departe, sub
stăpânire vrăjmașă. Dacă-i vei întâlni vreodată, spune-le că
am murit gândindu-mă la ei. Mă doare mai
mult sufletul decât trupul la gândul că Țara este călcată în picioare, dar mare e
Dumnezeu! Mă voi duce și eu în curând la El, acolo sus, și-L voi
ruga să ne mântuiască Țara de robia vrăjmașului….!”
A încercat Părintele Diaconescu să-l
încurajeze, să-l consoleze, dar degeaba. Glasul îi pierise Părintelui Nicolae.
La câteva zile, la Sărbătoarea Sfinților
Arhangheli, o căruță cernită ducea spre Cimitirul Ghencea
trupul neînsuflețit al Părintelui Nicolae Armășescu.
L-au îngropat alături de alți 993 ostași căzuți pentru
întregirea Neamului.
*
Sfaturi
părintești. Din cartea Iubire pentru totdeauna, a Pr. Andreas
Konanos(tradusă din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu) cităm un fragment plin
de semnificație:
,,O
mamă a mers cu copilașul
ei să se spovedească când acesta era în clasa a IV-a. Se gândea: „Să-l duc acum
cât este mic, ca să fiu sigură că va fi atent, că-l va păzi Dumnezeu și va merge pe calea Sa. Cred că nu este ceva
mai bun pe care l-aș
putea face”. Așa
gândea mama copilului.
Au
ajuns la Biserică și
mama îi spune duhovnicului:
-
Părinte, îți aduc pe fiul meu încă mic,
ca să-l punem pe calea lui Dumnezeu
-
Ai întârziat mult ca să-l aduci pe fiul tău, i-a spus duhovnicul.
Atunci
mama mirată i-a spus:
-
Părinte, acum încep să văd ca fiul meu înțelege
mai bine unele lucruri. Nu l-am adus când era mai mic, pentru că ce păcate
poate să aibă un copil mic?
-
Soro, nu mă refer la aceasta. Nu mă refer la copil. Spunând că ai întârziat să-ți aduci copilul, m-am referit la faptul că,
înainte de copilul tău, trebuia să te fi adus pe tine. Și nu mă refer că trebuia să vii acum, când
ai ajuns la acești
ani, ci mai demult. Unde ai fost atâția
ani? Nu te-am cunoscut când aveai douăzeci de ani, nici când aveai
cincisprezece, cu atât mai mult când erai în clasa a IV-a. Când erai în clasa a
IV-a unde ai fost? Unde ai fost de mic copil? Ce va deveni copilul tău acum,
depinde de ceea ce erai tu atunci. Depinde de cum ai crescut tu. Trebuia să vii
de mai înainte de a se naște
fiul tău, pentru că deja i-ai pregătit din acea clipă nu numai genele pe care
le-a luat de la tine, ci și
structura sufletească și
caracterul său. Căci de la tine nu a luat numai culoarea ochilor, a părului,
înălțimea, forma feței, a trupului și a întregii lui înfățișări,
ci a luat și lumea ta sufletească,
lăuntrică, harul pe care l-a răspândit sufletul tău. Harul pe care l-ai avut
sau pe care nu l-ai avut.
Câtă
responsabilitate avem!”
*
Folclor
din Mehedinți(LXXXIV).
Am descoperit cu surprindere și cu bucurie printre manuscrise câteva
însemnări care cuprindeau o altă tranșă de cântece populare culese de la
regretatul Rolea Petre(zis Pătru lui
Râcu) din Bârda, născut la 7 febr. 1903. Ele nu au fost cuprinse în volumul
Folclor din Mehedinți, publicat în 2017 de parohia noastră,
dar sperăm că-ntr-o apropiată ediție a doua să le cuprindem și pe ele,
fiindcă sunt adevărate bijuterii artistice. Ele au fost culese, așadar, de
subsemnatul la 23 octombrie 1983. Le vom prezenta, începând cu acest număr.
Iată-le:
Foaie verde
mandalac
,,Foaie
verde mandalac,
Păsărică de
pe lac,
Nu mă
blestema să zac,
Că n-am pe
nimeni cu drag
Să-mi pună
mâna sub cap,
Să-mi dea
buruieni de leac,
Să mă-ntrebe
de ce zac,
Ori de
boală, ori de drag.
Și n-am pe nimeni cu dor
Să-mi dea
apă din urcior,
Să mă-ntrebe
de ce mor,
Ori de
boală, ori de dor!”
Foaie verde
trei granate
,,Foaie
verde trei granate,
De trei luni
și jumătate
Ochiul stâng
mi se tot bate!
Nu știu, Doamne, ce-o mai fi,
Frică mi-e
că voi muri.
Iar de-o fi
să mai trăiesc,
Am pus gând
dumnezeiesc,
Ca să mă
călugăresc.
Am mai fost
trei ani de zile
Călugăr în
mănăstire,
Cu mâinile
pe Psaltire,
Cu ochii
după copile,
Cu mâinile
pe icoane,
Cu ochii
după cucoane!”
Foaie verde
flori domnești
,,Foaie
verde flori domnești,
Fată din
Călimănești,
Ce tot stai și te gândești,
Că nu te
căsătorești?
Neică, m-aș căsători,
Dar nu știu ce-oi nimeni!
Oi nimeri
vreun stricat
De umblă
noaptea prin sat;
Oi nimeri
vreun bețiv,
Torc cu
furca ca să-l țin!
Torc cu
furca, cos cu acul,
Ca să bea
până-l ia dracu!”
Roata morii
,,Roata
morii se-nvârtește,
tac,
tac, tac,
Inima se
chinuiește,
Morărița cu fuiorul
Și moraru-i duce dorul.
Poate n-a știut bădița
Ce ochi are
morărița, Că de le-ar fi știut focul,
Nu și-ar blestema norocul.
Coborând din
deal în vale,
Am să-i pun
o piatră-n cale.
Poate
piatra-i sare-n roată
Și-o-nsăra la moar-odată”
Toată
lumea-mi spune lotru
Toată
lumea-mi spune lotru,
C-am furat
lemne din codru.
Lemne din
codru n-am luat,
Doar o
scândură de brad,
Ca să-i fac
mândruții pat,
Să mă văd om
însurat.
De-o fi bine
să mă-nsor,
Iar de nu
sră stau fecior!”
Plângeți ochi și
lăcrimați
,,Plângeți ochi și
lăcrimați,
Căci voi
sunteți vinovați,
Că ce vedeați nu lăsați,
Ce-ați iubit nu mai uitați!
C-ați iubit mândre din sat
Ați iubit și
din Banat.
Ați iubit din Iablanița
Pe Ionica și pe Mița;
Ați iubit la Bozovici
Mândre-ncălțate-n opinci;
Ați iubit la Rudăria
Pe Ana și pe Măria;
Ați iubit și
la Tismana
Pe Florica și pe Ioana”
Foaie verde
măr uscat
Foaie verde
măr uscat,
De ce,
Doamne, m-ai lăsat
Să fiu tot
slugă băgat,
Stăpânii
simbria-mi trag!
Stăpâna e
mai cuminte
Și-mi dă simbria-nainte,
Că iese
seara la poartă
Și-mi plătește
simbria toată
Vine seara
la fântână
Și-mi dă simbriuța-n mână”
*
File
de jurnal-29 mai 1982. ,,Azi a
fost ședință de partid la ferma Bârda. Activistul le-a
prelucrat oamenilor un ordin venit de la București. Conform acestuia, ei trebuie să
muncească necondiționat.
Care se opune sau nu vrea este arestat și
în 24 ore condamnat. Gelu Dinescu din Colibași
a spus: ,,- Da, domʽle, daʽ vedeți ʽmneavoastră,
că și boul trage până la prânz și dacă nu-i dai ce-i trebuie se culcă jos,
chiar de l-ai snopi cu bătaia! Nimeni nu zice că nu vrea să muncească, dar
trebuie să le dați
oamenilor ce le trebuie, pentru că fără pâine nu se poate munci!” ,,- Nea
Gelule, i-a spus activistul, eu am venit să vă fac cunoscut decretul. Aici se
spune de muncă, nu de pâine, așa
că nu avem ce discuta!”
În
Laz câțiva oameni au avut lucernă pe
loturile ajutătoare. Au cosit-o, dar au venit cei de la primărie și le-au confiscat-o. Nu aveau voie s-o
cosească. Lucerna are regim special.
Alaltăieri
a fost Înălțarea. Am început slujba la ora
șase în Bârda. Spre deosebire
de alți ani, la această
sărbătoare(Ziua Eroilor) au fost foarte puține
pomeniri. În alți
ani era cutea plină de parastase în Malovăț,
acum au fost câteva colive. Peste tot problema alimentației a devenit una majoră. Nu s-a făcut
nedeie nici în Bobaița,
nici în Valea Boierească. S-a lăsat doliu peste sate! Mama a întrebat-o pe Marioara
lui Nelu lui Râcu dacă se mai duce la nedeie în Bobaița, satul ei natal. Aceasta i-a răspuns: ,,- Mă
duc, cumnată, de-am tăia o ceapă și
am bea un pahar cu apă, dar mă duc, pentru că la nedeie ne mai adunăm și noi frații
toți la casa părintească!”
Seara
a venit unchiu-meu Ion pe la mine. Am fost cu el pe la Teiul Mare după Ion
Gârbovan, ca să stabilim condițiile
privind transportul stupilor unchiului Ion la Firizu.
Mi-a
venit contractul de la Editura Albatros pentru volumul II din Coloana Infinitului, iar pe numele
unchiului meu a venit contractul privind cartea G. Călinescu. Aforisme și
reflecții. Unchiu-meu m-a rugat să-i cedez lui dreptul de autor și să mă recompenseze în bani. Nu am vrut.
Ieri
am fost la Severin de dimineață.
M-am dus la Dealul Viilor, să văd dacă a scos Domnul Lungu, directorul, dovadă pentru tăticu
privind vechimea sa în muncă la Ferma Bârda în perioada 1965-1977. Doamna
Lungu, soția directorului, mi-a spus: ,,
- N-am făcut nimic! Mi-a fost o lene….! De-ai ști dumneata ce zăpușeală și
ce praf este în arhivă, ai lua-o la fugă!” Până la urmă, m-am înțeles cu dumneaei să mă duc marți să lucrăm împreună.
Seara
m-am dus la achizitorul Dumitru Ciurel din Malovăț. Avem de predat 100 kg brânză pentru vaca
ce-o deținem și trebuia să discut cu dânsul în prealabil.
Am mai stat de vorbă ca o oră. Printre altele, mi-a spus: ,, - Părinte, am fost
și sub turci și sub nemți,
dar niciodată n-am ajuns să n-avem ce mânca, așa cum am ajuns acum. Țara e pe râpă. Când m-am însurat n-aveam
pantaloni, dar aveam bucate pentru cinci ani; acum am bani, dar n-am pâine! Cum
poți dumneata să vii la mine la
poartă și să mă chemi la muncă, știind bine că nu-mi dai nici să mănânc? Ce
mai mă interesează, când mă aduci în sapă de lemn, dacă sunt în România sau în
Uruguay?!”(…).
*
Lucrări
la biserici. ► Am cumpărat
fierul forjat pentru gardul bisericii de la Bârda și l-am
dat în lucru. Sperăm ca până la Crăciun să fie gata, iar când ne va permite
vremea să construim zidul-suport și să-l montăm. Așa cum am
spus, s-a oferit un fiu al satului Bârda să suporte toată cheltuiala. Fiindcă
unii enoriași ai satului doresc și dânșii să contribuie la această lucrare, nu-i
supărare. Pentru fapta bună este oricând loc. Așadar, dacă cineva dorește să
contribuie cu ceva, este binevenit. Persoana de care am făcut vorbire va achita
diferența,
fiindcă mai trebuie destule: cimentul, pietrișul, fierul-beton, manopera,
masa zidarilor și altele.
►Am cumpărat și am
montat la intrarea celor două biserici câte două steaguri tricolore. Se apropie
Marea Sărbătoare Națională de la 1 Decembrie!
►La magazia/capela de la Malovăț au mai
înaintat puțin lucrările. Am comandat și ultimele piese de tâmplărie
termopan.
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă, parohia
noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: Un fiu al satului Bârda, care
dorește
să-și
păstreze anonimatul, a donat 4.000 lei, reprezentând
fierul forjat pentru cei 26 metri de gard de la fațada
bisericii din Bârda. Domnul Prof. Virgil
Sfetcu din București, fiu al satului Bârda: 350 lei; Domnul Grădinaru Constantin din
Haarlem(Olanda): 225 lei; Doamna Bobocel
Filofteia din Tr. Severin: 100 lei;
Domnul Bâlgăr Anton din Tr. Severin și Doamna
Cârligeanu Maria din Răușeni(BT): câte 80 lei; Doamna Nicolae Victoria din Tr. Severin, Domnul Ile Teodor din Sânicolaul
Mic(AR), fiu al satului Bârda, Doamna
Crăciunescu Valeria din Câmpulung-Moldovenesc (SV), Doamna Bucur Emilia din București, Doamna Bobăiceanu Floreta din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț: câte 50 lei;
Doamna
Filip Cornelia din Tr. Severin și Domnul
Voican Petre din Malovăț au donat câte 50 lei
pentru colecta privind Parohia Valea Plopului din Jud. Prahova.
Domnul
Vlădescu Emil din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând 110 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Am început distribuirea cărții Dicționarul
Proverbelor religioase românești, vol. II. Până la închiderea acestei
ediții
am donat, fie direct, la biserică, fie prin poștă, 75 exemplare. Respectând tradiția parohiei noastre, dorim să
donăm câte o carte fiecărei familii din parohie și celor din afara parohiei, care ne-au ajutat cu cel puțin 100 lei în perioada 1 decembrie 2017-30
nov. 2018. Așadar, vă așteptăm să vă ridicați cărțile de la
bisercă, iar celor din afara parohiei continuăm să le trimitem prin poștă.
*
Publicații. În această perioadă, preotul
Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Risipirea Neamului, în ,,Națiunea”,
București,
19 nov. 2018, ediție on-line(Error! Hyperlink reference not
valid.); în ,,Omniscop”, Craiova, 28 nov. 2018, ediție
on-line(http://www.omniscop.ro); Ofertă de carte – Noiembrie 2018, în
,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 20 nov. 2018, ediție
on-line(http://armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala);
,,Scrisoare
pastorală” – 383, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2 nov.
2018, ediție on-line(Error! Hyperlink reference not
valid.); ,,Scrisoare pastorală” – 384, în
,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 24 nov. 2018, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com/2018/11/scrisoare-pastorala_24.html);
*
Parohia noastră a republicat cărțile Folclor din Mehedinți, Iisus Hristos – Documente secrete.
*
Zâmbete.
Domnul Ministru Petre Daia a intrat deja în folclor. Dragostea lui pentru
animale, în special pentru oi, glumele cu care-și presară discursurile, l-au
făcut foarte popular. Se spune că-ntr-o zi ajunsese într-o comună. Își
conducea singur mașina, ca de obicei, era îmbrăcat modest. Era
după ora 17. La primărie nu mai era nimeni. S-a dus la postul de poliție. Acolo
era șeful
de post, un bărbat morocănos, îngropat până peste cap în dosare. Lucra grăbit,
așa
că nici n-a ridicat ochii să-l vadă pe noul venit. S-a însăilat un dialog.
Ministrul a dat respectuos ,,Bună ziua!”
Șeful
i-a răspuns în răspăr: ,,- Ce vrei, mă?” ,,- Aș vrea să vorbesc cu domnul
primar!” ,,- Aicea-i postul de poliție, nu e primăria!” ,,- Știu, domʽșef, dar
vă rog pe dvs. să-i dați un telefon, sau să-mi dați mie
numărul dumnealui să-l sun!” ,,- Primarul nu-i în localitate!” ,,- Atunci poate
reușesc
să-l găsesc pe domnul viceprimar!” ,,- Azi s-a terminat programul. Te duci
mâine la primărie!” Ministrul, totuși, nu s-a dat bătut. A continuat: ,, - Domʽșef, aveți vreo
mătură pe-aici?” ,,- Ce faci cu ea?” ,,- Aș vrea să vă mătur puțin pe
aici prin fața postului!” ,,- Vezi după ușă!” Domnul Daia a luat mătura
și
a măturat prin fața postului, apoi a insistat din nou: ,,- Domʽșef, vă
rog dați
dvs. un telefon domnului primar să vină până aici să vorbesc cu dânsul!” Șeful și-a ieșit din
sărite și
a izbucnit, fără să-și ridice capul: ,,- Da cine ești tu,
băi, să-mi ceri mie să-l chem pe primar aici să vorbești cu
el?” ,,- Știți, eu sunt ministrul Daia!” Șeful de
post a sărit ca ars de pe scaun, a luat poziția de drepți și a
salutat cum știa el mai bine: ,,- Să trăiți, Domnule Ministru!”
*
Botezuri.
Cununii. Înmormântări. În ziua
de 3 noiembrie am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Ștefu Denis-Ionuț, fiul Domnului Ștefu
Gheorghe și al Doamnei Bobiți Alisa-Alexandra din Malovăț, în ziua
de 4 noiembrie pentru Pătrulescu Sebastian-Andrei,
fiu al Domnului Pătrulescu
Alin-Marian și al Doamnei
Pătrulescu Mihaela din Malovăț, iar în ziua de 10 noiembrie pentru Tărăbâc Andra-Selena, fiica Domnului Tărăbâc Lucian-Sebastian și a Doamnei Tărăbâc Mirela-Simona din
Malovăț.
Să le trăiască! În ziua de 11 noiembrie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru
Domnul Dorca Constantin și Doamna Silca Daniela din Tr. Severin.
Dumnezeu să le ajute! În ziua de 4 noiembrie am oficiat slujba înmormântării
pentru Gheran Nicolița(69 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o
ierte!
*
Anunțuri: - Luni, 17 Decembrie, la orele 17,00, în
biserica noastră parohială din Malovăț va susține un concert de colinde Corul
Chinonia al Episcopiei Severinului și Strehaei.
Sunteți invitați toți enoriașii parohiei și oricine dorește să-și desfete sufletul cu un act cultural de certă valoare artistică. Și anul trecut Prea Sfințitul Episcop Nicodim a dat
binecuvântarea pentru deplasarea corului în parohia noastră, iar lucrul acesta
s-a repetat și anul
acesta, fapt pentru care îi mulțumim în
numele tuturor enoriașilor noștri. Sperăm că și în anii
viitori să avem parte de asemenea bucurii. Precizăm că inițiativa a pornit de la Dl. Primar
Ing. Ion Michescu.
- Au sosit calendarele pe 2019. Avem suficiente, pentru toată lumea. Costul:
5 lei/buc.
*
Program. În cursul lunii decembrie
avem următorul program de slujbe: 1
Dec. (Malovăț-Bârda); 2 Dec.
(Bârda); 6 Dec. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12,30); 8 Dec. (Malovăț-Bârda); 9 Dec. (Malovăț); 15 Dec.(Malovăț-Bârda); 16 Dec. (Bârda); 17 Dec. (spovedit
și împărtășit în Bârda, la
biserică și în sat); 18 Dec.
(spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat); 19, 20, 21 Dec.(colindul cu
icoana în Malovăț); 22, 24 Dec.
(colindul cu icoana în Bârda); 23 Dec. (Malovăț); 25 Dec. (Bârda); 26 Dec. (Malovăț); 27 Dec.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, a ora 12,30); 29 Dec.(Malovăț-Bârda); 30 Dec.(Bârda). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724.
99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.
Sfintele Sărbători să le petreceți cu sănătate, pace și bucurii! La mulți ani!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu