La inceput a fost Cuvantul... Scris! Doar am scris... Asa am
cules primii "lauri", asa am simtit primele reusite in jurnalism.
Apoi, din dorinta de a fi independent, mi-am infiintat propriul ziar,
"Viata Maramuresului". Aproximativ cinci ani a stat pe piata
mass-media locala si nu degeaba. Era in topul audientelor, unul din putinele
ziare care era cautat pentru A CITI ceva in el. Nu pentru mica sau marea
publicitate, pentru decese sau locuri de munca. Pentru ceea ce scriam EU si uneori
colaboratorii mei!
O condamnare nedreapta m-a oprit. Eu eram doar un jurnalist,
nu altceva. Nu apartineam grupurilor de influenta sau de putere, nu eram in
cardasie cu nimeni. De aceea s-a si putut orchestra "executarea" mea
pe calea justitiei nedrepte. Am trecut apoi prin trei ani de inchisoare, dar nu
oricum ci continuand sa fiu acelasi tip bataios, curajos si nedispus la
compromisuri majore in fata adevarului. Din puscarie am publicat pe acest blog
peste 100 de articole despre Mafia din inchisori, atat din lumea interlopilor
cat si din cea a cadrelor. Din nou, nealipit grupurilor care conduc mai mult
sau mai putin la vedere destinele celor inchisi. Din nou la limita
sacrificiului personal. Mi-am spus ca poate asa a vrut Dumnezeu sa faca lumina
in intunericul de acolo... prin mine! Si am fost acea lumina!
In fine, la noul inceput de dupa liberare m-am amagit putin.
Am crezut ca o pot lua usor de la inceput. Si ar fi fost usor daca in viata
reala s-ar fi pastrat conditiile care erau valabile candva, in trecut. Lumea,
insa, a evoluat. Internetul a ucis majoritatea ziarelor din intreaga tara.
Chiar si acum, in toata Romania, mai sunt functionale abia cateva ziare, iar in
presa locala doar cele care depind de mari finantisti (cu mici exceptii,
desigur). Ziaristii nu prea mai au un mijloc AL LOR de exprimare! Altul decat
internetul liber...
Am fost oarecum dezarmat in prima faza. Clar, reteta
aplicata cu succes in trecut nu mai era valabila in prezent. Am incercat sa
evaluez cat mai corect noua situatie. Sa vad, sa inteleg, in ce conditii se
poate face din nou o afacere de presa de succes, adaptata la realitatile
schimbatoare de azi. Nu a fost usor! Mi-a trebuit mai mult timp decat credeam
initial ca sa ajung la o forma, la un proiect acceptabil, care sa intruneasca
toate conditiile esentiale ale unui demers de presa cinstit, profesionist facut
si cu sanse reale de a supravietui "criminalului" internet! Si am
reusit!
Daca voi spune ca detin cheia succesului in acest domeniu va
voi parea lipsit de modestie, dar cum s-o spun altfel? SE POATE face presa de
calitate, independenta si de succes atat profesional cat si financiar. La PRESA
SCRISA ma refer... La cea TIPARITA! Asta e ideea pe care va rog s-o retineti.
SE POATE! Exista pasi multi care trebuie facuti, etape, e munca de Sisif, dar e
o munca placuta pentru cei pasionati. In jurnalism, oricum, nu poti intra fara
talent, iar talentul vine, apare, din prea multa pasiune, nu picurat din nori!
Sa fii manager e cu totul altceva decat sa fii jurnalist.
Cere alt tip de talent. Unii sunt semianalfabeti, dar excelenti oameni de
afaceri. Asta a fost un domeniu in care mult timp am fost repetent. Pana m-am
dezmeticit si eu... Nu printr-o minune ci dimpotriva, prin acelasi studiu
aprofundat care mi-a permis sa fiu un bun jurnalist fara sa am la baza o
educatie scolara corespunzatoare. Am reusit sa inteleg cum functioneaza piata,
care sunt regulile scrise si mai ales cele nescrise. Cum se duc si cum se pot
intoarce banii intr-un sistem economic si de afaceri sanatos, adaptat la
realitatea nesanatoasa. Asa mi-au trecut ultimii ani, oameni buni! Cautand,
intelegand si proiectand in timp si spatiu o noua formula de presa scrisa, un
nou demers, UN NOU ZIAR!
N-am sa "dezvalui" acum detaliile acestui proiect.
Adica, puteti sa ma credeti sau nu, nu de asta sunt eu stresat. N-o sa incerc
sa va conving, doar va informez! Daca am sa gasesc singurul lucru ce-mi
lipseste acum pentru a demara, linia de start, o sa va convingeti singuri dupa
aia. Citind, cantarind si judecand. Cu fapte la dispozitie, nu doar vorbe.
Am spus "linia de start"... da, e vorba de bani,
de banii de pornire, dar nu de orice bani sau de oriunde si oricum veniti. Aici
e cheia. Sa stiti ca multi politicieni NU POT presta o activitate politica
adevarata din cauza conditiilor care au permis ascensiunea lor politica. La fel
e valabil si in alte domenii, inclusiv in presa. Daca un mafiot iti finanteaza
ascensiunea vei fi si tu mafiot, mafiotul lui! Pentru ca nu vei avea de ales.
Cunosc si eu toata "lumea buna" a Maramuresului.
As fi putut (asa cum au facut si altii) sa bat la toate aceste porti cersind
finantare. N-am facut-o si daca o spun public inseamna ca asa e, altfel m-ar
putea contrazice oricine ar cunoaste alta realitate. Din toti cei cu burta pe
mormane de bani as fi gasit cel putin unu' interesat sa "investeasca"
in asa ceva, nu-mi fac griji ca n-as fi reusit sa conving. Spre deosebire de
altii, pentru mine vorbeste si experienta in domeniul presei, unde am dovedit
cu fapte ca stapanesc arta succesului, nu cu vorbe mestesugite. N-am ales
aceasta cale pentru ca vine in contradictie cu reteta de succes pe care am
descoperit-o! Adica, o astfel de pornire ar fi ucis din start succesul si s-ar
fi transformat doar intr-o alta "trompeta" jurnalistica lipsita nu doar
de forma, dar si de continut. Cand totul depinde de unul care pompeaza bani
esti obligat sa fii sclavul acestuia si sa slujesti un demers care este
falimentar in sine, dar care traieste pentru ca e pus la aparatul de pompare!
Asta nu-i jurnalism! Asta e prostitutie! "Ma vand, cat dai pe
mine?"... Adio cuvinte...
Ceea ce vreau eu si ceea ce voi face eu intr-o vreme se
numeste demers independent de presa, ziar de succes, reteta castigatoare, nu
falimentara, nu sclava, nu portavoce sau trompeta. Demers care va fi lider in
tot ce inseamna putere media, de informare si formare, de atitudine si
influenta, in final de PUTERE! Stiti vorba aia, "informatia inseamna
putere"? Da, e adevarata! Eu am informatia...
Ca sa intelegeti mai bine am sa va spun ca pe spatiul public
se propaga multe afirmatii mincinoase despre investitiile necesare in presa. Si
asta se intampla pentru ca multi jurnalisti merg "la prosteala",
umfland artifical diversele calcule pentru a beneficia de naivitatea unui
finantator. Un ziar nu necesita neaparat multi bani de investit. Desigur, poti
s-o faci si cheltuind milioane de euro, dar nu e nici obligatoriu, nici
necesar. Dan Diaconescu a demonstrat asta facandu-si televiziune vorba aia,
"intr-o garsoniera", si a ajuns lider de audienta. Eu am demonstrat asta
in domeniul presei scrise unde am scos pe piata un ziar care a rezistat acolo
cinci ani intr-o vreme cand doar milionarii erau patroni de ziar pe termen
lung! Diverse alte initiative facute de jurnalisti mureau dupa o perioada, in
esenta scurta, pentru ca asa cum spuneam anterior, una e sa fii un jurnalist
bun si alta un manager bun!
Revenind... Nu-mi trebuie o avere ca sa scot din nou pe
piata un ziar, dar stiti cum e... cand esti flamand si n-ai un ban in buzunar
si o paine e scumpa! Pentru mine, acum, e dificil sa pornesc asa ceva de pe-o
zi pe alta, dar nu e imposibil la timpul corect. V-am spus de ETAPE, da? Dupa
gasirea unei retete de succes pentru un ziar, dupa stabilirea corecta a
investitiilor necesare, dupa eliminarea variantelor de compromis mi-a mai ramas
doar sa gasesc (re)sursa corecta de venituri pentru acoperirea investitiei
initiale! Vi se pare ca e mult, putin? Ca e greu? Nu e... :) Nici greu, nici
mult, nici imposibil!
Asa ca, in concluzie, va las in prag de decembrie cu o
speranta in suflet. Pe unii dintre voi, nu pe toti, caci nu toti sunteti
publicul meu drag. Stiu ca ma urmaresc si dusmanii :)) La vremea potrivita, nu
departe in timp (caci altfel nu as fi facut acest text care e un fel de prolog,
un anunt, spuneti voi cum vreti!) in Maramures voi reaparea puternic pe piata
scrisa cu ziarul care va bate toate recordurile de audienta (inregistrate sau
nu vreodata!) si cu informatiile care va lipsesc... despre tot si mai ales
despre TOTI! Ierati-ma pentru intarziere, dar adevarul acesta, care lumineaza
si elibereaza are un pret! Un pret uneori de sange sau de libertate pierduta
(pe astea le-am platit deja), dar si un pret de piata pe care urmeaza sa-l
platesc. Ca-mi place sau nu... Si-mi place!
Va doresc un inceput de decembrie fericit! Pe curand...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu