Cu MCV-ul de gât

Ultimul raport MCV va deveni unul din subiectele cele mai viu disputate în viitoarele confruntări politice. Promite să fie un cap de pod al campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare.

Ce este acest MCV a explicat cât se poate de şcolăreşte ministrul Justiţiei. La intrarea României în Uniunea Europeană au rămas la capitolul Justiţie câteva obligaţii neîndeplinite. Erau în număr de patru. Se întâmpla la 13 decembrie 2006. Acum, în 2018 numărul recomandărilor se ridică la 20.

Ultimul raport MCV va deveni unul din subiectele cele mai viu disputate în viitoarele confruntări politice. Promite să fie un cap de pod al campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare.

Ce este acest MCV a explicat cât se poate de şcolăreşte ministrul Justiţiei. La intrarea României în Uniunea Europeană au rămas la capitolul Justiţie câteva obligaţii neîndeplinite. Erau în număr de patru. Se întâmpla la 13 dcembrie 2006. Acum, în 2018 numărul recomandărilor se ridică la 20.

Ministrul spune că s-a depăşit an de an cadrul recomandărilor. Ceea ce era bun într-un an nu mai era bun după alţi ani.

Concluzia ar fi că MCV-ul a devenit un fel de cui al lui Pepelea, un smâc din care pe măsură ce vrei să scapi se tot strânge. Sau ca nişte cătuşe care se tot strâng dacă încătuşatul se zbate.

Lucrurile trebuie privite mai relaxat. La urma urmelor nu sunt decât nişte recomandări cu iz politic. Aşa spun cei de la guvernare. Recomadările sunt obligatorii spun cei din opoziţie. Ele arată că guvernul actual se îndepărtează de valorile europene. Ne-am întors cu 11 ani în urmă, postulează preşedintele republicii.

Poporul ce să zică? Se aliniază uneia sau alteia dintre tabere. Împărţite sunt opiniile şi în rândul juriştilor. De sus în joc ţara este străbătură de o tranşeşe. Unii cântă prohodul PSD-ului, alţii spun că sunt mai vii ca niciodată şi merg mai departe.

Spre ce? Spre ce ne îndreptăm? Mergem ca racul în spate sau suntem pe drumul cel bun, dar nu ne înţeleg birocraţii de la Bruxelles?

Că raportul are iz politic este dinclo de orice dubiu. Până la urmă UE este o construcţie politică. Iar unde este politică sunt şi interese economice. Suntem într-o competiţie cu toate ţările din Uniune. Că lucrurile stau aşa o demonstrează şi gestul Finlandei care s-a autopropus pentru preşedinţia rotativă a Consiliului UE. S-a orientat după criticile preşedintelui Iohannis care a spus şi a tot repetat că guvernul PSD nu este pregătit pentru a prelua preşedinţia.

Asta se întâmplă cât exportăm scandalurile interne, când nu ne limităm să ne spălăm rufele murdare în apele Dâmboviţei şi vrem să le dăm la spălat în capitalele europene, la Bruxelles şi Strasbourg.

Dar tot n-am înţeles ce ce întâmplă cu acest MCV. Cum nu au reuşit guvernele de toate culorile perindate pe la palatul Victoria din 2006 până acum să scape de el? Ce ne lipseşte nouă şi au restul ţărilor din UE: inclusiv Bulgaria, care scapă anul acesta de „mecanism”?

Greu de spus altfel decât prin şabloane, prin etichete puse pe fruntea ţării noastre. Vom trăi în continuare cu acest MCV pe cap sau vom muri cu el de gât? Ne linişteşte tot ministrul Justiţiei. Recomandările, de oriunde ar veni, nu pot înlocui normele constituţionale ale României.

Cu alte cuvinte, suntem o ţară suverană, care ne asortăm legislaţia după normele europene, dar fără să încălcăm propria Constituţie. Cam complicat. Cine decide în sensul absolut al cuvântului ce este corect, bun şi legal pentru români?

Cinstea, corectitudinea, buna credinţă a instituţiilor europene nu sunt valori absolute, iar ale noastre simple improvizaţii. Până la urmă o atitudine dură la adresa unei ţări nu face altceva decât să ducă la creşterea curentului euro-sceptic.

Englezii au fost iritaţi de birocraţia de la Bruxelles şi într-un avânt mai puţin gândit au decis să părăsească UE. România nu-şi permite luxul acesta. Prin urmare, recomandările mai mult sau mai puţin obligatorii trebuie să le punem în practică.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş