Negocierile pentru
învestirea guvernului au mai muşcat o săptămână din campania electorală. Dar
mai este această campanie una prezidenţială propriu-zisă sau este doar o campanie electorală generală? Situaţia din
teren ne arată limpede că a fost transformată într-o anexă a singurului partid
care are de câştigat din modul în care se derulează eveniment după eveniment.
Rămas, după fuziunea cu PDL, multă vreme într-un con de
umbră, PNL a devenit nu doar prima vioară, ci singura vioară care cântă în
acest concert dezlânat de după moţiunea de cenzură.
Căderea guvernului PSD s-ar putea să marcheze sfârşitul unui
mod de a face politică. După ce a fost singura formaţiune politică post
decembristă căreia i s-a putut lipi pe frunte eticheta de partid-stat, în
timpul guvernării Năstase, PSD a traversat o lungă perioadă de incertitudini şi
căutări. Mircea Geoană a ţinut să pară un reformator. Victor Ponta a făcut
figura unui conciliator, deschizând partidul spre alianţe nefireşti, cu uriaşe
consecinţe în plan politic.
În prima etapă USL a facilitat victoria zdrobitoare a
partidelor componente la alegerile generale din 2012. După desfiinţare, în
momente diferite, fostul USL a devenit o rampă de lansare pentru fiecare
partid. Astfel în 2014 i-a deschis lui Klaus Iohannis drumul spre Cotroceni.
Doi ani mai târziu, în 2016, a venit rândul PSD să înregistreze o victorie
istorică la alegerile parlamentare.
Anul 2019 închide cercul vicios al unei alianţe
stânga/dreapta. PSD pierde şi guvernarea şi alegerile prezidenţiale, în vreme
ce PNL devine partidul care obţine şi guvernarea în urma unei moţiuni de
cenzură, dar are deja asigurată şi victoria candidatului său la alegerile
prezidenţiale.
S-a desăvârşit acum procesul de polarizare a electoratului?
Nici vorbă. Dreapta, deşi va accede la guvernare, este divizată, în timp ce
stânga intră într-o perioadă de degringoladă.
Ca partide de dreapta PNL, USR, PMP, ALDE, UDMR au puţine
puncte comune. Ca partide de stânga PSD şi Pro România se pregătesc să se
distrugă reciproc.
După cum se prezintă raportul dintre PNL şi candidatul său
la preşedinţie mai degrabă eşti tentat să crezi că este pe cale să se nască un
nou partid prezidenţial.
Această situaţie bizară de pe scena politică pregăteşte
apariţia unui partid prezidenţial? Aşa se pare. Cu ce este mai bun un partid
prezidenţial decât un partid-stat rămâne să se vadă în anii următori.
Pe de altă parte, va avea PNL soarta altui partid care s-a
născut, s-a dezvoltat şi a dispărut, tot la umbra unui preşedinte? S-ar părea
că partidelor prezidenţiale nu le este dat să supravieţuiscă după expirarea
mandatului prezidenţial. Practic PDL a dispărut odată cu terminarea mandatului
lui Traian Băsescu.
Revendicându-se de
la o tradiţie democratică românească, autodefinindu-se ca partid european
modern, PNL, pentru a supravieţui peste mandatul lui Iohannis, teoretic nu va
tinde spre statutul de partid-stat, dar practic situaţia poate degenera în
încălcări grosolane ale valorilor democratice. În condiţiile în care deţii şi
preşedinţia şi guvernarea dorinţa de a domina tot este greu de stăvilit.
Tentaţia de a abuza de putere este mare şi la partidele de stânga şi la cele de
dreapta. Preşedinţii, şefii de stat cum le place să li se spună, în
procesul de consolidare a puterii personale, devin prin forţarea
Constituţiei, mici despoţi care tind să-şi subordoneze şi guvernul şi
parlamentul.
Până la urmă, că vrea sau nu, partidul care dă preşedintele
devine un partid prezidenţial. Adică un partid supus dorinţei preşedintelui.
Aceste lucruri din cauza căderii guvernului în mijlocul campaniei electorale nu
mai sunt subiecte de dezbatere publică.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu