de Viorica
Pârja
Am vizitat
de mai multe ori Memorialul 9/11. La 19 ani de la tragedia care a zguduit
America, ziua de 11 septembrie 2001 este departe de a fi dată uitării.
Și e greu să
uiți atacurile teroriste, care au vizat, prin deturnarea de avioane civile,
cele două turnuri World Trade Center, cei mai înalți zgârie-nori din New York,
Pentagonul și clădirea Capitoliului, din Washington. Au murit atunci 2.993 de
oameni, majoritatea civili, americani și, alți oameni din 90 de țări. Pagubele
produse au fost enorme.
Dacă
avariile Pentagonului au fost reparate în decurs de un an, reconstrucția World
Trade Center a început câțiva ani mai târziu. Construcția, care sfidează
înălțimea, atingând 541 m, chiar dacă n-a fost finalizată în 2011, așa cum se
preconizase, a devenit una dintre cele mai înalte clădiri din America de Nord.
Lângă ea
și-au făcut apariția alte turnuri. Dacă n-ar exista memorialul, nici n-ai zice
că aici a fost o catastrofă. Inaugurat la cea de-a 10-a comemorare, Memorialul
este un omagiu al vieților pierdute și permite vizitatorilor, care, zi de zi,
vin aici, să vadă și să nu uite 11 septembrie 2001. Pe locul celor două turnuri
gemene, două fântâni lasă apa să se scurgă pe pereții care, înainte de
septembrie 2001, însemnau fundația turnurilor.
Puțin mai
încolo, noul World Trade Center simbolizează speranța pentru viitor. Mai înalt
decât primele clădiri, domină înălțimea și îți dă siguranța că viața n-a fost
niciodată tulburată de niște minți diabolice. 400 de stejari albi au fost
plantați în spațiul Memorialului. Printre ei există un singur pom de altă
specie. Este părul care a supraviețuit dezastrului. El a fost replantat într-un
parc, a fost rupt și de o furtună, iar când a apărut memorialul a fost răsădit,
fiind susținut acum de niște lanțuri.
Este încă un
argument de reflecție asupra vieții și aducere-aminte pentru ceva care nu mai
trebuie să se întâmple vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu