Orașul poartă mască
Plopul din faţa blocului meu
poartă mască
strada pe care alerg poartă mască
fluturii poartă mască
toţi purtăm mască
nu ştim până când, până unde
nimic nu e clar, decis
vorbim înăbuşit, şoptind, gemând
vorbim conspirativ din priviri
cerul poartă mască
stelele scrâşnesc
îngerii nu se mai apropie de noi
suntem contagioşi
putem îmbolnăvi materia, antimateria
câinele vecinului şi-a înghiţit masca
şi a murit
drumul ce duce la spital, la piaţă
e plin de măşti albe, albastre, negre
fiecare păstrând încă răsuflarea
fiinţei care le-a abandonat
şi ea abandonată la o răscruce de timp
purtăm mască
masca nu poartă nicio vină
doar zâmbetul mascaradei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu