Unii oameni nu înțeleg literatura pentru că o citesc greșit. Așteaptă de la ea altceva decât ar trebui să aștepte. Și, citind-o, se simt dezamăgiți. Chiar și whisky-ul cel mai bun din lume ți se pare oribil dacă duci paharul la gură crezând că ai în el ceai.
Studiile științifice, articolele de ziar, comunicatele oficiale
etc. transmit informații. Literatura are altă finalitate: transmite (sau
provoacă) emoții (emoții – în sensul larg al cuvântului: bucurie, entuziasm,
deznădejde, veselie, melancolie). Dacă citim un text non-fiction ca pe unul
literar, ni se pare prea arid. Dacă citim un text literar ca pe unul
non-fiction ni se pare imprecis sau neverosimil. În ambele situații ne simțim
dezamăgiți. Și aceasta numai din cauza unei erori de situare față de textul
citit.
În vremea noastră, o carte despre Lady Di sau una despre Madonna
interesează mai mult publicul decât romane ca Doamna Bovary sau Anna Karenina.
De ce? Primele sunt biografii ale unor personaje reale, iar celelalte biografii
ale unor personaje fictive. Ne interesează viața, nu invențiile unor scriitori
– aceasta este explicația pe care o dau în mod curent contemporanii noștri. Ei
nu înțeleg că, într-un sens mai înalt, și romanele menționate sunt viață, ca
biografii ale tuturor femeilor, din toate timpurile. Că sunt chiar mai mult
decât viață și anume esență de viață. Dar chiar dacă nu ar fi, dacă ar fi doar
un joc, tot ar avea farmecul lor, acel farmec pe care îl au și poveștile. Le
citim nu ca să ne documentăm asupra unor existențe reale, ci ca să trăim
încântarea pe care-o provoacă ascultarea unui basm.
AUTOR: ALEX ȘTEFĂNESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu