În acest manifest pe care îl lansăm, se află de fapt
creionat chipul României noastre viitoare, pe care ne-o imaginăm și ne-o dorim,
pentru noi, pentru copiii și nepoții noștri, Țara pe care vă chemăm să o
construim, împreună.
“Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, În care
te-adânciră barbarii de tirani, Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, La
care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.”
Mesajul din versurile imnului nostru, scris în 1848 de
Andrei Mureșanu, răsună că un îndemn ferm către toți Românii, azi chiar mai
actual ca niciodată.
Devine tot mai evident că suntem ultima generație care mai
poate lupta cu șanse reale de succes pentru a salva și a păstra pe mai departe
România profundă.
Este tot mai clar că suntem ultima generație care mai poate
face ceva care să conteze cu adevărat, care se mai poate opune distrugerii
iremediabile a valorilor identitare românești, care mai poate opri disoluția
conceptelor de Familie, de Rânduială și Rost, așa cum le-am primit de la
înaintaşii noștri. Simțim și credem că suntem ultima generație care mai poate
încă să păstreze România profundă și demnă, în granițele ei morale, spirituale,
identitare și chiar teritoriale actuale.
Ne aflăm chiar pe marginea unei prăpastii. Această prăpastie
înseamnă pervertirea iremediabilă a minților și sufletelor copiilor și
tinerilor români, această prăpastie înseamnă impunerea unei dictaturi brutale a
ideologiei globaliste, înseamnă ruperea totală a legăturilor românilor cu duhul
neamului, cu trecutul, eroii și cu identitatea lor.
Acest pericol care ne pândește înseamnă practic dispariția
României, ce va fi sfâșiată, mai întâi prin risipirea sufletului ei, și mai
apoi a statului național, fără niciun fel de armă. România, așa cum o știm noi,
va dispărea pur și simplu, dacă această ultimă generație de azi nu va fi în
stare să facă un efort decisiv pentru a o salva, pentru că această ultimă generație
mai păstrează încă vie legătura cu neamul, chiar dacă multe fibre s-au pierdut
și s-au rupt în timp.
După cum merg lucrurile în prezent, generațiile de români ce
vor urma după noi vor fi total înstrăinate, vor face parte dintr-o altă lume,
dintr-o altă paradigmă. Nu vor mai înțelege pur și simplu limba națională, așa
cum am învăţat-o noi de la părinți și bunici și așa cum au folosit-o marii
noștri oameni de stat și de cultură. Conceptele “învechite” și “retrograde” vor
dispărea din realitatea lor curentă, și multe dintre cele care azi înseamnă
pentru noi “alb”, mâine vor însemna pentru ei “negru”. Singură verigă
salvatoare, care îi mai poate lega pe românii de mâine de Neam, Rânduială și
Tradiție este această Generație de azi, iar dacă această verigă crucială se va
rupe, atunci lupta va fi pierdută, iar continuitatea identitară va fi tăiată
definitiv. Nu mai avem timp de pierdut. Totul trebuie să se petreacă acum.
Mâine va fi prea târziu.
Nu vrem să intrăm în istorie ca fiind Generația care a
permis degradarea Neamului nostru.
România de azi se aseamănă cu un luptător care este
înghesuit în colțul ringului, și încasează lovituri din toate direcțiile. Ne
sunt atacate simultan: conștiința și identitatea națională, credința și
moralitatea, unitatea României și a românilor, speranța pentru un viitor mai
bun, suveranitatea națională, libertatea și demnitatea românilor; asta în timp
ce țară se depopulează accelerat, sistemul de educație este distrus sistematic,
sănătatea românilor și nivelul lor de trăi se degradează tot mai mult, zi de
zi. Dacă rămânem în această postură, de luptător împins în colț, care doar se
apară cât mai poate de ploaia de lovituri, rezultatul poate fi doar unul:
România va fi pusă la pământ total și definitiv. E vremea să ne amintim că cea
mai bună formă de apărare este atacul. Iar cel mai eficient mod de a combate
răul este săvârșind binele, care face răul să dea înapoi. E timpul că România
profundă să se trezească, și să lupte pentru viitorul ei și al copiilor ei.
Este timpul pentru o contraofensivă, cea a României Profunde.
Toți românii care gândesc limpede, simt, văd și înţeleg în
adâncul ființei lor faptul că România și Neamul Românesc se apropie de un punct
critic al istoriei și existenţei lor. Vorbele mobilizatoare rostite de Avram Iancu
la 1848 sunt chiar mai actuale azi, decât atunci: Ori ne ridicăm, și punem
pumnul în pieptul furtunii, ori pierim, ca țară și ca neam.
Ne aflăm chiar în ceasul al 12-lea. A sosit vremea pentru
DEȘTEPTAREA ROMÂNIEI. Acea vreme nu este mâine, sau la anul, ci este acum.
Părintele Iustin Pârvu – marele duhovnic ortodox și
mărturisitor al închisorilor comuniste – atrăgea atenția că “O Țară nu
înflorește din parlament, nici din guvern, ci înflorește mai întâi din
străduință și din conștiința fiecărui individ în parte”. Pentru ca România să
renască și să înflorească, așa cum își doresc toți românii de bine, este nevoie
de deșteptarea și implicarea fiecăruia dintre noi.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Trăiască Nația Română – Excelsior Patria!
MANIFESTUL integral pe site: https://www.neamunit.ro/manifest/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu