VASILE BELE: ”AURELIA RÎNJEA, ÎMBRACĂ POEZIA ÎN CULORILE RAIULUI / RAIUL ÎN CULORILE POEZIEI...

 Motto:

,,Ca-n palmele unui sfânt

Își așează crezul și nădejdea

Își poartă drumurile

Dumnezeu cutreierându-l

Într-o facere de bine prin Cuvânt"

(Poetul, p. 18, din volumul Levitații în violet)

AURELIA RÎNJEA, ÎMBRACĂ POEZIA ÎN CULORILE RAIULUI / RAIUL ÎN CULORILE POEZIEI...

Poeta, un om sincer și cinstit, recunoaște că: ,,Dacă n-ar fi iubirea / N-ar fi Poezia / Dacă n-ar fi durerea / N-ar fi fost Poezia / Dacă n-ar fi singurătatea / N-ar fi Poezia", (Dacă n-ar fi, p. 13). Și îi dau dreptate, recunoscând că fără iubire, sau acolo unde nu este iubire, nu este nimic.

Chiar dacă îi plac toamnele, nu putem trăi fără primăvară, pentru că ea, primavara, este anotimpul renașterii, sau renașterilor: ,,În toamna mea este mereu primăvară / Până și spinii înfloresc / Sorbind un strop de Poezie", (În raiul meu, p. 14). Poezia este primită/privită ca o rugăciune. Poezia se naște la ceas de seară (vezi rugăciunea de seară!), în primele ceasuri ale dimineții (vezi rugăciunea de dimineață!), iar zilele fără poezie, ca de-altfel fără rugăciune, sunt reci: ,,Ce reci sunt zilele fără tine", (Intuiție, p. 14). Acolo unde există poezie, există și dumnezeire sau rugăciune: ,,Să transform totul în poeme / În biblioteca cerului / Alături de cărțile scrise de Iisus", (Aș vrea, p. 15).

Poezia înseamnă aer, apă, soare, lumină, viață. Da, poezia, înseamnă viață: ,,Fără tine pot trăi / Dar nu fără Poezie", (Constatare, p. 15).

Cine este Aurelia Rînjea? Cine este Poetul? Ni se prezintă, extraordinar, miraculos, în poezia ,,Susur", p. 19:

,,Prin mine curge o lumină

Un fluviu de cuvinte

Peste care se ridică

Un curcubeu solar

Cu atingerile vocii tale

Mă citesc stelele

Mă citește toamna

Mă răsfoiesc îngerii de lumină

Mă prefac drum

Dinaintea pământului tău

Peste care aștern

O așteptare de cruce". Continuând a căuta răspuns la aceeași întrebare, poeta afirmă:

,,Dacă nu aș scrie

Totul s-ar prăbuși lăuntric

O arhitectură proprie

Mă susține sprijinită prin Cuvânt

Stau la porțile Universului meu

Și veghez lumile voastre", (Menire, p. 20).

Poetul nu ar putea exista fără Cuvânt, fără Lumină, fără Dumnezeu. Prin toate acestea poezia este înălțată spre cer prin cititor, este o hrană a sufletului.

Aurelia Rînjea, este un om creștin și fin cunoscător al legilor lui Dumnezeu. O demonstrează, întreaga creație a Domniei Sale:

,,Poeții sub rugul Cuvântului

Aidoma unor torțe

Alături de maratoniștii clipei

Aleargă fiecare pe culoarul lui

Spre Muntele Fericirilor", (Sens, p. 24);

- ,,Un altar de stele

În palmele noastre Cuvântul renaște", (Altar, p. 25);

- ,,Poduri spre cer de unde privești lumea

Pe care Dumnezeu te lasă s-o vezi

Așa cum a creat-o El", (Poemele, p. 25);

Dacă la unii poeți sau la unele volume, este destul de dificil a stabili o tematică a creațiilor, la Aurelia Rînjea, nu există nicio greutate. Totul curge lin, eul liric este puternic sculptat în poem... în fiecare poem. Totul este concentrat asupra esențialului. De ce este poet? Sau, cum a ajuns poet? Foarte elegant, ne răspunde în poemul ,,Alegere", (p. 25):

,,Am ales să fiu poet modelându-mi cuvintele

Fără să cer nimănui nimic în schimb

Doar iubind și dăruie până la ultima respirație

Iubirea și ea singură la Masa tăcerii".

Nu vreau (dar nici nu știu dacă aș putea!) să fac un calcul matematic, cât din poem este religios și cât este filozofie. Oricum dimensiunile religioase și filozofice se simt, au nuanțe puternic ancorate. Ca iubitor de poezie, afirm cu celebritate/claritate că acest volum este un Ars poetica - Aurelia Rînjea. Drumurile poeziei și ale poetilor se intersectează, atât într-un imaginar poetic, cât și într-un concret pământesc. Dar de unde vine Cuvântul? Găsesc la poeta Aurelia Rînjea, o dorință evidentă de a rupe tăceri, de a rupe barierele sufletului pentru a trece granițele spre lumină, adevăr, frumos, echilibru, dumnezeire. Poemele ne sunt dedicate, cu intensitate, cu sinceritate, din suflet pentru a ajunge la suflet, își crează propriul contur, atrăgându-ne, în Lumea poetică - unde chiar și tăcerea vorbește:

,,Adevărata comunicare se face

Doar în profunzimea tăcerii

Atunci cuvintele se pot exprima

Oamenii se înțeleg când mai întâi

Se întâlnesc într-o tăcere profundă

Dincolo de orice expresie verbală", (Tăcere, p. 29). Crezul poetic, izvorât dintr-o experiență de viață, stă sub semnul ,,tăcerii" spirituale, a cuvântului ziditor și zidit, al adevărului suprem, necondiționat. Aș putea numi acest volum, fără a greși, un ,,jurnal poetic". Cititorul trece de la un poem la altul, destul de rapid, pentru că, autoarea a notat doar esența. Își gestionează ideile extraordinar. Le șlefuiește precum un sculptor. Ar fi foarte greu de a stabili o ierarhie poetica, pentru că fiecare poem are valoarea sa:

,,Rămâi un semn în cartea mea abia scrisă

În care să mă citești până când

Visul din icoană va coborî treptele de cer

Fac semnul crucii

Dumnezeu trece prin fața noastră desculț", (Trecere, p. 30). Poeta pune sâmburele literar, precum se aruncă semințele în brazda proaspătă. Gândurile, ideile sau finețea observației fac parte integrantă din emoțiile transmise, putând vorbi despre un eu liric consecvent principiului sau cutumei nescrise: ,,ce este al meu, este și al dumneavoastră!" sau ,,am eu, aveți și voi!". Aurelia Rînjea nu ține nimic pentru sine. Poezia este precum o floare de iederă - se ține de tine, te strigă de undeva din străfund. Limbajul folosit este foarte bine controlat:

,,Când scriu mă plimb

Prin lumea cuvintelor

Până devin unul dintre ele

Acolo respir plâng

Cânt și visez

Cuvintele-mi sunt aripi de frunze

Stele de toamnă", (Când scriu, p. 31).

Poeme precum ,,Cerul meu", ,,Putem fi", ,,Binecuvântare", ,,Până la tine", ,,Dincolo de lumi", ,,Înluminare" sau ,,Zidire", ,,Ipostaze", ,,Trezire", confirmă rostirea mea:

,,În poem cuvintele vin

Dinspre interiorul sufletului

La oră de duminică

Cu lumina împrejur

Trezindu-se precum copacii", (p. 41).

VASILE BELE