2021 a fost marcat de trei mari Procese politice, în desfășurare pe mai multe săptămâni:
1) Formarea Guvernului Nicolae Ciucă prin crearea
Coaliției PNL-PSD-UDMR-Minorități.
2) Bătălia pentru șefia PNL și, mai puțin
spectaculoasă, bătălia pentru șefia USRPLUS.
3) Criza Coaliției de guvernare PNL-USRPLUS-UDMR,
formată în 20 decembrie 2020, ca urmare a scrutinului parlamentar din 6
decembrie 2020, Criză care a debutat prin revocarea ministrului USRPLUS al
Justiției, Stelian Ion, și a fost prefațată de miniCriza din 14 aprilie 2021,
când a fost revocat ministru USRPLUS al Sănătății, Vlad Voiculescu.
De regulă, Cronologiile istorice se concentrează
asupra momentelor importante ale unei perioade desemnate de date precise, chiar
dacă acestea încep sau încheie un proces. De aceea, pentru topul nostru, am
preferat formula momentelor și nu a Proceselor.
Așadar:
1. Depunerea Jurământului de investitură de către
Guvernul Nicolae Ciucă // 25 noiembrie 2021
Formarea Guvernului Nicolae Ciucă a trecut prin
multe momente constituționale. Potrivit Constituției, un Guvern există doar
după depunerea jurământului la Cotroceni.
Prin jurământul de investitură din 25 noiembrie 2021
viața noastră politică înregistrează mai multe premiere postdembriste:
a) Formarea unui Guvern cu puteri de Guvern de
Uniune Națională, alcătuit din PSD, PNL, UDMR, Minorități. Cu o asemenea
majoritate, orice proiect de Lege trece prin Parlament cât ai bate din palme.
Legea Bugetului pe 2021 a fost dezbătută și votată cu o asemenea iuțeală încât
mulți români nu știu c-avem deja Bugetul aprobat.
b) Formarea unui Guvern sprijinit de o Coaliție
alcătuită din două partide despărțite nu numai prin Program, dar și – dacă nu
mai ales – prin cinci ani de dușmănie crâncenă: PSD și PNL.
c) Formarea unui Guvern condus de un militar. Chiar
dacă a trecut în rezervă în 2019, Nicolae Ciucă e militar de carieră. El a
ajuns general nu printr-o avansare excepțională, ci prin străbaterea unei lungi
cariere. Un asemenea destin n-are cum să nu-și pună amprenta asupra viziunii
lui Nicolae Ciucă asupra lumii.
d) Formarea în Parlament a celei mai slabe Opoziții
din postdecembrism. Formată din două partide despărțite de o ură evidentă – USR
și AUR – Opoziția e slabă nu numai prin ponderea neînsemnată în Parlament, prin
imposibilitatea colaborării celor două partide, dar și prin slabul prestigiu în
planul vieții publice. Opoziția din 1990, deși slabă numericește, beneficia de
un prestigiu imens.
2. Înscrierea lui Florin Cîțu în cursa pentru șefia
PNL // 30 mai 2021
Beneficiind de o regie ieșită din comun, înscrierea
lui Florin Cîțu în cursa pentru șefia PNL a fost o surpriză imensă pe scena
politică. Din mai multe motive:
a) Ludovic Orban, președintele în exercițiu al PNL,
părea că nu va avea un concurent serios la șefia PNL.
Se preconiza ivirea unui concurent de formă. Florin
Cîțu nu numai că beneficia de avantajele funcției de premier, dar mai mult, era
candidatul grupului rebel din PNL, alcătuit din personalități ale partidului și
sprijinit de Klaus Iohannis.
b) Florin Cîțu nu dăduse semne până atunci că l-ar
interesa o șefie în plan politic. În postul de ministru al Finanțelor și în cel
de premier, Florin Cîțu a lăsat impresia unui tehnocrat din domeniul bancar.
c) Florin Cîțu era membru PNL doar din 2016,
promovat în politică după ce performase ca tehnocrat. Un dezavantaj imens față
de Ludovic Orban care se confunda cu istoria postdecembristă a PNL.
Înscrierea în cursă a premierului a transformat
competiția pentru șefia PNL într-o campanie electorală la nivel național cu
note de competiție prezidențială. Contrazicând așteptările celor care l-au
numit, Florin Cîțu s-a dovedit un slab competitor. Pentru victoria de la
Congresul din 25 septembrie 2021 s-au cheltuit energii enorme din partea
Statului condus de Klaus Iohannis. Victoriei lui Florin Cîțu i s-au alocat
resurse bugetare uriașe și multe diversiuni pe scena noastră publică. Chiar și
în aceste condiții, Victoria lui Florin Cîțu a fost jalnică.
În aceste condiții, putem spune că perioada
campaniei pentru șefia PNL, 30 mai – 25 septembrie 2021, a fost o nenorocire
pentru țară.
3. Revocarea lui Stelian Ion de la ministerul
Justiției // 1 septembrie 2021
Începutul marii Crize politice a anului 2021. După
nici un an de Guvernare, Coaliția de Centru-Dreapta s-a făcut pulbere. Până la
finele Crizei – desemnarea lui Nicolae Ciucă drept candidat al noi Coaliții pe
22 noiembrie 2021, – România a fost profund marcată de confruntarea dintre PNL
pe de o parte și USRPLUS pe de altă parte. Cum Klaus Iohannis a fost bănuit că
e la capătul Crizei, în această perioadă a avut loc unul dintre cele mai
interesante procese postdecembriste:
Cu trei ani înainte de încheierea mandatului, Klaus
Iohannis s-a prăbușit în sondaje. Mult mai grav, talibanii de Dreapta, care
l-au sprijinit timp de șapte ani, i-au devenit acum adversari.
Criza rămâne importantă și printr-un alt efect:
USRPLUS părăsește guvernarea la nici un an de la
parvenirea la Putere. E un eșec din care partidul nu și-a revenit nici azi.
4. Alegerea lui Dacian Cioloș ca președinte al
USRPLUS // 1 octombrie 2021
A fost o surpriză, deoarece președintele în
exercițiu, Dan Barna, condusese USR, partidul adevărat al Coaliției USR-PLUS.
Eșecul lui Dan Barna a fost consecința directă a plecării USRPLUS de la
Guvernare.
Dacian Cioloș părea a veni cu un nou program pentru
USRPLUS, marcat de hotărârea evadării din bula de pe Facebook.
Până acum această speranța nu s-a îndeplinit.
5. Revocarea lui Vlad Voiculescu de la șefia
ministerului Sănătății // 14 aprilie 2021
Deși Criza declanșată s-a rezolvat pînă la urmă prin
semnarea unei hârtii, ea și-a pus amprenta asupra Guvernării de până la noua
Criză, 1 septembrie 2021.
Criza a scos în evidență o neînțelegere de fond
dintre PNL și USRPLUS.
Guvernarea de după miniCriză a stat sub semnul
înarmării fiecărui partid pentru bătălia finală.
Și asta a văzut în calitatea Guvernării Cîțu.
Autor:
Ion Cristoiu
Sursa:
cristoiublog.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu