Mărite Doamne, Tu ce știi mai toate
În lume câte
sunt și ce se poate,
Dece-ai
orânduit ca viața-mi fie
Vre-o câțiva
ani în cea copilărie,
Și tot
pe-atât în scurta tinerețe,
Iar ce-a rămas ne-ai pus.... spre bătrânețe?
De ce Tu
Doamne n-ai făcut să fie
Lungita
vreme în copilărie?
Și tot
pe-atâta fie-n tinerețe,
Și doar un
pic rămâie-n bătrânețe?
Așa de-ar
fi, ne-am sătura odată
De cât ni-i
mintea numai pentru joacă,
Și-apoi cea
tinerețe alduită
Ne fie Rai
în vreme miruită
Cu vii
plăceri, cu dor, cu-nfiorare,
Cu jurăminte, lacrimi și visare.
Așa viața-ar
merita trăită,
Și rând la
rând de-apururi rennoită,
Iar Tu
Mărite Doamne, fii pe pace
Că-n slavă
al Tău nume-n veci va zace.
**
Încearcă
numai dară și-o fi bine,
Iar de vei
vrea, începe-acum cu mine,
Și-oi fi
supusul tău vecii la rând,
Nu ți-oi
greși vre-odată, nici în gând.
Și de vei
vrea dă-mi timpul ce-am trăit,
Copilăria,
visul fericit,
Cea fără
griji, nevoi, doar bucurie
Să-mi fac la
zile lungi în veselie.
Și-apoi mai
dă-mi din timpul meu n-apoi,
Fătuca cea cu buze dulci și moi,
Și-un crâng
cu flori, și-o vară însorită
Și uită-mă-n
cea vreme fericită
Până
vecia Ta va ruginii,
Iar Tu de
mine nu-ți vei aminti.
Îmi
las-apoie timp de bătrânețe
Doi ani
și-un pic, să am pentru tristețe,
Că viața mi-a trecut de-acum prea iute
Și n-am
făcut cât vrut-am... încă multe.
24.12.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu