Editorialul meu de Crăciun datează din anii 1990, pe când una dintre ocupațiile mele era și jurnalismul.
Editorialul acela era publicat în țară și în
străinătate. În fiecare an, erau doi-trei cititori care îmi spuneau că religia
este la originea războaielor și persecuțiilor. Acești cititori confundau
religia cu abuzurile comise de instituții, fie ele religioase, fie de altă
natură. Statele Unite au instituții democratice și instituții legale care să
apere libertățile. Cu toate astea, am ajuns acum să avem un stat polițienesc.
Să spun că marile cauze ale apariției statului polițienesc sunt democrația și
libertățile?
Unii cititori nu știu unde să vadă ipocrizia. Este o
diferență uriașă între a proclama niște principii morale care sunt greu de
respectat și a proclama niște principii imorale pe care toată lume le poate
respecta.
Când eram tânăr, creștinismul era o forță în
America. Era o parte din viața majorității americanilor, fie că erau
credincioși, fie că nu, iar creștinismul le educa comportamentul. De aceea, în
Atlanta anilor 1940 și 1950, nu trebuia să ne încuiem ușa pe timpul nopții, iar
băieții și fetele puteau sta singuri toată ziua, în totală siguranță. Când
aveam 5 ani, puteam merge kilometri pe jos, de la școală spre casă, fără ca
părinților să le fie teamă. Astăzi, părinții nu mai au această independență și
pot fi arestați pentru „punerea în pericol a copiilor”, dacă îi lasă singuri în
drumul spre casă.
Influența moralei creștine asupra comportamentului
s-a redus dramatic. Chiar și așa, ea a rămas un fundament al civilizației
noastre până în prezent. Dar, pe măsură ce tradiția creștină pălește,
barbarismul va ajunge să domnească.
Cealaltă piatră de temelie a culturii noastre este
Constituția. Statele Unite sunt Constituția. Fără Constituție, SUA ar fi o altă
țară, iar americanii ar fi un alt popor. De aceea, atacurile împotriva
Constituției venite din partea regimurilor de la Washington sunt atacuri
împotriva Americii, atacuri mai periculoase decât cele comise de teroriști. Nu
prea avem ce să facem în fata acestor atacuri, însă nu trebuie să lăsăm ca
ignoranța să permită aceste atacuri și nu trebuie să credem în guvernul care
spune că siguranța presupune renunțarea la libertățile noastre.
Crăciunul este un moment al tradițiilor. Dacă ați
împodobit bradul, să știți ca este o tradiție relativ nouă. Crăciunul are
rădăcini vechi, dar, la începutul secolului 20, doar una din cinci familii de
americani împodobea bradul. Bradul de Crăciun a devenit un simbol al Sărbătorilor
abia în anii 1920. Primul președinte care a aprins luminițele unui brad la Casa
Albă a fost Calvin Coolidge.
O altă tradiție sunt cadourile. Când eram copil,
cadourile erau mai modeste decât acum, dar chiar și atunci oamenii se plângeau
că această sărbătoare a ajuns sa fie comercială. Ne-am obișnuit cu acest
consumerism. Vânzările de Crăciun sunt fundamentale pentru orice companie.
Totuși, cadourile ne fac să ne amintim de cei din viața noastră și să ne rupem
din ritmul alert al vieții, pentru a le transmite acest gând. Decorațiunile și
cadourile de Crăciun sunt una dintre legăturile noastre cu cultura creștină
care a fundamentat civilizația occidentală de 2000 de ani.
În această cultură contează individul. Fiecare om
poate să-și susțină principiile, poate să devină un reformator și poate să
lupte împotriva nedreptății. Această putere a individului este caracteristica
civilizației occidentale. Ea a făcut ca toți oamenii să fie egali în drepturi,
să fie apărați de statul de drept și de libertatea de exprimare în fața
tiraniei guvernului. Aceste realizări sunt produsul a secole întregi de luptă
și vin din învățăturile creștine. Creștinismul le-a dat oamenilor cuvântul.
Înainte, nu se auzeau decât cei care aveau puterea.
Însă în civilizația occidentală se poate auzi vocea tuturor oamenilor integri.
Se aude vocea oamenilor de onoare, de cuvânt, a celor care au simțul dreptății.
Reformatorii pot să reformeze, investitorii de bună credință pot să
investească, antreprenorii pot să construiască întreprinderi, să producă noi
produse. Rezultatul este un tărâm al oportunităților. SUA au atras imigranți
care împărtășesc valorile noastre, iar aceste valori se reflectă în viețile
lor. Cultura noastră a fost absorbită de o mulțime de oameni foarte diverși,
dar care au devenit un tot.
În ultimele decenii am pierdut din vedere
realizările istorice care au dat putere individului. Rădăcinile religioase,
legale și politice ale acestor realizări nu mai sunt învățate în școală, în
licee și nici în universități. Ele nu mai sunt respectate de guverne. Vocile al
căror ecou s-a auzit peste secole și care ne conectează la propria cultură au
fost acoperite de „politica identității”, de „corectitudinea politică”, de
„teoria critică a raselor”, de războiul împotriva „culturii albe”. Rugăciunile
au dispărut din școli, iar simbolurile creștine au dispărut din viața publică.
Creștinismul a fost marginalizat treptat. Cu fiecare
an, devine mai greu să găsești o felicitare care să spună „Crăciun fericit”. În
locul colindelor de Crăciun primim cântece de Crăciun de la Hollywood. Alții
flutură steagurile LGBT și BLM. Ne apropiem de momentul în care nu vom putea
sărbători Crăciunul decât dacă o facem într-o societate incluzivă, diversă.
Altfel, Crăciunul va fi considerat incorect politic și incitare la ură.
Protecția oferită de Constituție a fost redusă de
ambițiile politice hegemonice. Detenția pe termen nelimitat, tortura au devenit
practici ale guvernului. Progresele istorice au fost uitate. A reapărut
tirania.
Diversitatea de acasă și hegemonia din restul lumii
au ajuns să erodeze valorile și să distrugă cultura și statul de drept. Este
loc suficient pentru diversitate în întreaga lume, nu însă într-o singură țară.
Un Turn Babel nu este o cultură. Omul nu poate fi creștin azi, păgân mâine și
musulman poimâine. Amestecul valorilor religioase și culturale nu poate da
fundament legii.
Americanii datorează mult creștinismului. Indiferent
dacă credem sau nu în Hristos, suntem beneficiarii doctrinei morale care a
redus tirania și i-a ajutat pe cei slabi. Puterea este calul pe care călărește
răul. În secolul 20, acest cal a fost alergat mult, iar în secolul 21 galopul
său este și mai puternic. În secolul 20, războaiele pornite din ambiții
politice și de mișcări ideologice au curmat milioane de vieți. Mulți au fost
uciși pentru că erau membrii unei clase sau a unei rase care erau demonizate de
intelectuali și de autoritățile politice. La începutul secolului 21, sute de
mii de musulmani din șapte țări au fost uciși și milioane s-au refugiat, din
cauza agendei neoconservatorilor de la Washington.
Când se secularizează și se rupe de tradițiile
civilizației, puterea nu mai este limitată de scrupulele morale și religioase.
Lenin a spus clar asta când a dat definiția propriei dictaturi: „putere fără
limita, bazată pe forță nelimitată”.
Tendința Washingtonului de a-și impune hegemonia
asupra cetățenilor americani și a restului lumii se bazează pe folosirea forței
și pe puterea care nu dă socoteală nimănui. Accentul pus de creștinism pe
fiecare individ face ca o asemenea putere să fie de neconceput. Fie că sunteți
credincioși sau nu, sărbătoarea Nașterii Domnului este sărbătoarea unei religii
care ne-a făcut stăpâni pe sufletul nostru și pe viața noastră politică pe
pământ. O asemenea religie este una pe care și ateii ar considera că merită
păstrată.
Acum, în prag de 2022, civilizația vestică, produsul
a mii de ani de luptă, este în declin. Degenerescența este peste tot. Oare
popoarele Occidentului se vor ridica pentru a-și apăra libertatea și sufletele
sau se vor afunda în tirania care și-a ridicat din nou capul?.
Notă. Paul Craig Roberts, economist și autor
american, profesor universitar, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA în
timpul președintelui Ronald Reagan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu