Toate-s vraiște când omenirea-i cârmuită de-o „elită” prăpădită...
Văzând uriașul dezastru cu care se confruntă planeta (poluare,
felurite și frecvente crize, îmbuibare la cei puțini și foame la cei mulți – în
fiecare oră mor de foame peste 500 de pământeni, omenie cu paharul, ticăloșie
cu carul, pandemie prelungită, propagandă îndrăcită, tâlhărie nesfârșită),
oamenii cu minte și simțire au două opțiuni: ori își revizuiesc din temelii
cunoștințele și raporturile cu lumea actuală (o lume în care toate cele au fost
date peste cap – răul a detronat binele, minciuna a luat locul adevărului,
nedreptatea dă cu tifla dreptății, satanicul se războiește cu divinul și urâtul
dă la cap frumosului), iar în acest chip antiuman și anticreștin au șansa să
fie văzuți ca (ne)vrednici cetățeni progresiști (!) ai globalismului în
ascensiune și ai corectitudinii politice în expansiune, ori (derutați și
scârbiți de haosul prezentului) le dau dracului pe toate, în primul rând smintitele
„binefaceri” ale acestei civilizații de rahat, apoi se retrag în ei și în
soteriologia credinței sincere, astfel făcând dovada (pentru ei și cei dragi,
nicidecum pentru vulgul ahtiat după manele și belșug exterior) că s-au angajat
pe anevoiosul drum al înțelepciunii, drum ce urcă spre îndumnezeire.
Iată o
introducere ce ar putea să se constituie în nucleul moral-spiritual și
educațional al unei societăți în derută, așa ca nătânga noastră nație
postdecembristă, unde se stă în teorie admirabil și în practică detestabil. De
pildă, în absolut toate campaniile electorale, catindații le promit marea cu sarea tuturor românilor, dar
îndeosebi alegătorilor conștiincioși și cu foarte puțin discernământ politic,
care – mai degrabă învinși decât convinși de insistențele demagogilor – cu
regularitate dau uitării faimoasa spusă a lui Mark Twain din urmă cu un secol
și jumătate („Dacă prin votul nostru am putea să schimbăm ceva, nimeni nu ne-ar
lăsa să votăm”), pentru ca după încheierea circului electoral și, desigur, după
ce politrucii s-au văzut cu sacii în hodorogita căruță a puterii, tragica realitate
a celor zdravăn păcăliți să reintre în „normalitate”: prin taxe și impozite
ruinătoare (multe dintre acestea ingenios mascate) să se ia de la cei mulți și
săraci pentru a se da celor puțini și putrezi de bogați (ciocoi fără obraz,
care bagă bani murdari în campaniile electorale, pentru ca pe urmă să-și scoată
însutit cheltuielil prin scandaloasele afaceri încheiate cu statul nostru
corupt și nevolnic, servicii secrete ineficiente, judecători abili și
necinstiți, procurori lacomi și fără rușine, generali și polițiști fără
caracter, pe scurt, temelia indestructibilă a statului paralel și
atotputernic), cu scopul mârșav nu doar de-a menține starea nenorocită a naivilor
de dinaintea alegerilor trucate, ci chiar de-a le face viața acestora mai
grea prin scumpiri și inflație galopantă
(inflația în România lucrului execrabil făcut a ajuns acuma la 14%, ceea ce
înseamnă cam dublul inflației din restul Uniunii Europene, grobian motiv pentru
matusalemicul guvernator Manole al Băncii Naționale, poreclit Mugur Isărescu,
de-a le recomanda românilor disperați „să consume ceai de tei”), nu în ultimul
rând prin neindexări (chit că există lege în acest sens), majorări ale veniturilor
cu țârâita, adică mult mai mici ca rata inflației, și – firește – prin eterna
scuză postdecembristă cu „greaua moștenire” lăsată de politrucii anteriori,
deși toate cârmuirile (liberale, pesediste și în cele mai năstrușnice
combinații imorale, inclusiv între extremele eșichierului politic) au pus
umărul la crucificarea României, în primul rând prin corupție, incompetență și
hoție, pe urmă prin desființarea complexului economic antedecembrist (întreaga
flotă maritimo-fluvială, care – după spusele specialiștilor – se situa, la
capacitatea transportului, pe locul patru în lume, peste 1200 de mari
întreprinderi industriale cu institutele lor de cercetări aplicate, toate
institutele/centrele de cercetări fundamentale), înstrăinarea/vinderea a circa
50% din suprafața agricolă a țării (a se citi „la prețuri derizorii”, că doar
de aia s-au repezit la pleașcă atât șnapanii vestici, cât și cei estici),
închiderea, la comanda euro-atlantică, a tuturor minelor din țară (inclusiv a
minelor extrem de rentabile, precum cele de la Breaza, unde aurul se găsește în stare nativă), sălbatica decimare a
pădurilor, expatrierea a peste cinci milioane de români (cea mai mare
înstrăinare din întreaga noastră istorie agitată și multimilenară, cu
certitudine că și din istoria pașnică a omenirii), datoria externă de peste 100
de miliarde euro (România a fost preluată de gașca lui Ion Iliescu fără un cent
datorie externă, ba chiar cu creanțe de peste cinci miliarde dolari), nu în
ultimul rînd mătrășirea tuturor cooperativele agricole de producție și a
întreprinderile agricole de stat (în acest imbecil avânt „revoluționar” a
dispărut singurul institut de selecție și ameliorare a rasei brune de la
Sighetu Marmației), fapt care cu necesitate a dus la punerea întregii noastre
agriculturi (horticultură, creșterea animalelor) pe butuci, cu cele două
inevitabile și catastrofale consecințe pentru întreaga nație prezentă și
viitoare: (a)Demotivarea, dezrădăcinarea și, în final, depopularea satelor,
adică lichidarea demonocratică a țăranilor, clasa despre care până în urmă cu
80-100 de ani se spunea cu mândrie că reprezintă talpa țării (filiația, de
altminteri, este următoarea: țărână→țarină→țăran→țară); (b)Circa 70% din
alimentele de pe mesele românilor postdecembriști sunt cancerigene și se
cumpără de la străini pe bani împrumutați tot de la ei (desigur, împrumuturi cu cea mai mare
dobîndă, atâta timp cât României i se aplică un maximum de risc economic și politic), cu toate că avem
un pământ bun de uns pe pâine, care în condiții normale și prospere, precum
neperechea (pentru noi) perioadă interbelică, ar putea nu numai să hrănească
ecologic întreaga nație română, ceea ce ar duce de îndată la substanțiala
îmbunătățire a sănătății cetățenilor și la eliminarea presiunii pusă
actualmente pe sistemul sanitar, implicit la o consistentă economie de bani
publici, ci ar crea și importante disponibilități pentru export. A nu se uita
că în perioada interbelică, când România era declarată țară eminamente
agricolă, cu toate că nivelul de trai din anul 1938 n-a fost atins nici măcar
după aproape o sută de ani, mai bine spus țăranii români de-atunci, cu modestele
mijloace agricole de la acea vreme, asigurau cerealele/pâinea pentru încă vreo
80 de milioane de europeni...
La toate
aceste catastrofe naționale, generate de nepriceperea și corupția cârmuitorilor
mari și mici (cu cât ipochimenul are o funcție mai importantă, cu atâta paguba
produsă țării este mai mare), nu pot să nu adaug sistematicul asalt, direct și
indirect, al globaliștilor și sculelor lor alogeno-naționale împotriva
tradițiilor și credințelor românești, a educației, sistemului de sănătate (vezi
dezastrele înfăptuite de pandemie, cu ceva timp înainte de gripa aviară și
porcină) și a identității, în principal de pretinsa modernizare a
învățământului românesc postdecembrist (prin reducerea dramatică a orelor de
limba română, istorie și geografie națională, prin eliminarea limbii latine din
programa școlară, „moda” manualelor alternative și lamentabil înjghebate,
exagerata importanță acordată pseudoștiințelor de felul educației sexuale și încurajarea cosmopolitismului de factură
globalistă, la pachet cu veștejirea sentimentelor patriotico-naționale etc.),
toate astea ducând pe meleagurile noastre (cu siguranță peste tot în lumea asta
prost cârmuită) la alarmanta creștere a numărului de analfabeți funcționali și
de falși culți, de care – culmea! – nu scapi nici în viața de zi cu zi
(instituțiile sunt doldora de alde ăștia), nici la tembelizor, în presa scrisă sau în lamentabila cultură mioritică.
Iar
acuma, când nenorocitele astea de lucruri postdecembriste sunt vizibile chiar
și de către nevăzători (că, de pildă, grosul românilor o duce mai prost ca
toate națiile din neunificata Uniune Europeană, în pofida imenselor daruri
făcute lor de către Atoatefăcător – aur, argint, neferoase rare, pământ mănos,
bogată rețea de ape curgătoare, ieșire la mare, păduri, munți prietenoși,
petrol, gaze), vine sasul K. Iohannis și se răstește la români, deoarece ei
încă n-au înțeles că sărăcia generalizată (repet, cea mai paradoxală și mai
nesățioasă din UE), inflația galopantă (cea mai vânjoasă din același organism
suprastatal) și criza energetică, nu se datorează sculelor
penelisto-pesedisto-udemeriste, moșite de el și cârmuite în prezent de
generalul plagiator Nicolae (Mă)Ciucă, ci pandemiei și – îndeosebi – lui
Vladimir Putin, care – în pofida atâtor sancțiuni îndreptate de occidentali
împotriva Federației Ruse (căci ei sunt „prietenii” din interes ai
aproximativelor democrații de tip colonial) – se încăpățânează să continue
războiul nimicitor și deja pierdut împotriva ucrainenilor.
Da,
fiindcă între timp (a se citi „de la invazia din 24 februarie”), ucrainenii au
fost absolviți de către euro-atlantici de orice vină politico-pământească,
inclusiv de modul oribil în care au tratat (premeditat și ani la rând) soarta
naționalităților conlocuitoare (români, ruși, unguri, slovaci, polonezi etc.).
Și totuși, poate că unii dintre ei, mai ales liderii politici, trăiesc cu falsa
impresie că destoinicia și (in)corectitudinea lor politică reprezintă motivele
pentru care primesc ajutoare masive (tehnică militară, echipament, bani,
medicamente, voluntari) de la occidentali, când de fapt războiul din Ucraina
este o altă încleștare (de data asta pe viu) dintre Vest și Est, cu armele
occidentalilor (inclusiv cele trimise de imprevizibila și pragmatica Germanie)
și cu sângele tuturor ucrainenilor, militari și civili, care din 2014, data
ocupării Crimeii de către ruși, nu numai că au fost înarmați până în dinți, dar
chiar au fost școliți/instruiți de către ofițerii anglo-americani.
Vasăzică,
la fel ca în toate confruntările militare anterioare (prima și cea de-a doua
conflagrație mondială, respectiv războaiele din Coreea, Vietnam, Afganistan,
Irak, Serbia, Siria), conflictul din Ucraina este întreținut atât de orgoliile
politico-militare (Rusia putiniană vrea să demonstreze cu tot dinadinsul că-i o
mare putere mondială, americanii și aliații lor se fac luntre și punte să arate
lumii că, după dispariția Uniunii Sovietice, moștenitoarea ideologico-spațială
și politico-militară a acesteia este realmente un colos cu picioare de lut),
cât și de colosalele interese financiare ale fabricanților de armament și de
moderne accesorii militare.
Iar
istoria sireaca, ne face cunoscute următoarele două axiome, care – în pofida
propagandei înverșunate împotriva neprietenilor, în principal împotriva
americanilor, și a belicoaselor declarații kremliniste, ar trebui mereu să stea
în atenția lui Putin și a ciracilor lui conjuncturali: (1)Relațiile
internaționale sunt astăzi atât de strânse și determinante, încât chiar statele
cele mai mari și mai bogate ale lumii (SUA, Rusia, China, India, Brazilia) nu
se pot izola prin anomalia numită autarhie; (2)Când cele mai dezvoltate state ale
lumii actuale (Grupul G7: SUA, Canada, Japonia, Germania, Marea Britanie,
Franța, Italia) și numeroșii lor aliați planetari (Australia, Noua Zeelandă,
Singapore, Spania, Portugalia, Danemarca, Cehia, Slovacia, Suedia, Finlanda,
Polonia etc.) își unesc forțele politico-economice împotriva unui rebel (Rusia
în cazul de față), căci asta este marea reușită a nerodului de Putinel,
victoria aliaților, la fel ca în al doilea război mondial, nu numai că este o
chestiune de timp (săptămâni, poate luni), dar ea va ilustra totodată întregii
lumi superioritatea tehnicii militare occidentale.
Altfel
spus, asta va însemna pentru Rusia o înfrângere pe termen lung: își va reface
anevoie industria de război și, în tot acest timp, nu va mai fi marele furnizor
de armament „modern”, de dinaintea invaziei Ucrainei, pentru țările emergente
sau subdezvoltate din Asia (China, India), Africa și America latină. Firește,
în cazul în care, aidoma Uniunii Sovietice, Federația Rusă nu va dispărea pentru
totdeauna, după război, de pe harta lumii...
În
concluzie, prăpădita „elită” a cârmuitorilor la vedere (la nevedere sunt
globaliștii, francmasonii, sioniștii și iluminații) este, zic eu, formată din
cinci „grei”: senilul Joe Biden, neinspiratul căpos Vladimir Putin, dubiosul
globalist Emmanuel Macron, necușerul teribilist Boris Johnson (toți aceștia
sunt liderii unor puteri nucleare) și sinistrul Xi Jinping, autocratul bolșevic
al Chinei, unde se continuă „purificarea” politică și atrocea sclavie a
indezirabililor, respectiv unde, chiar în aceste zile, din cauza
Coronavirusului sunt realmente întemnițați în case sau blocuri zeci de milioane
de chinezi din zona Shanghai, cărora dronele le repetă în mod cinic și
frecvent-obsesiv: „Cetățeni, controlați-vă dorința de libertate!”
În ceea
ce mă privește, eu n-am pic de încredere nici în acești „grei” ai lumii
actuale, cărora ciracii ipocriți și lingușitori le încântă urechile cu rolul
lor providențial de a-i face fericiți pe toți concetățenii (de exemplu, venitul
mediu lunar pentru majoritatea siberienilor din Federația Rusă este de 40 dolari,
iar pentru grosul chinezilor chiar mai mic), concomitent cu importantul rol ce
le revine pe plan internațional la instaurarea păcii, libertății, egalității și
dreptății, o lume în realitate complet dată peste cap de ei (Putin, de exemplu,
este la cârma Rusiei de peste două decenii) sau de predecesorii lor. După cum
n-am încredere nici în lideri de rang inferior, precum al nostru mare molâu și
ticăit, care va rămâne în istoria contrafăcută a României ca exemplar (sic!)
executant al ordinelor primite de la Washington și Bruxelles...
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
14 mai 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu