Mărturisiri cu speranța că faptele s-au prescris (XXV)

 

Am ceva experiență în presă. să știți! Prin 1990 scriam la revista ”Merci, Pardon, Scuzați”, la Timișoara (redactor șef era Ștefan Popa Popa'S) - prima revistă de umor privată de după perioada comunistă. Au trecut ceva ani și m-am intersectat cu presa din nou, la Motru. Era acolo o fițuică (nu pot să-i spun mai bine!) ”Oglinda Gorjului" (Bebe Bunilă, redactor șef), parte dintr-un lanț de astfel de apariții din toată țara. Cred că Dan Diaconescu era șeful cel mare, eu l-am întâlnit doar pe cel ce înființase ziarul pe plan local, Doru Abagiu.

Cam prin aceeași perioadă (1998) am început colaborarea cu ”Știrile de sâmbăta asta”, emisiune de succes la TVR Cluj. Eram co-scenarist, alături de Ovidiu Uscat, Constantin Trofin și Marius Aciu. Evenimentele din 11 septembrie 2001 le-am văzut, împreună cu cei trei, la hotelul Napoca din... Cluj, unde eram într-o ședință lungă de elaborare de scenarii pentru sezonul următor. Colaborarea cu ei și, implicit, cu Rabă și Rozi, a durat și după mutarea la Antena 1 și schimbarea emisiunii în ”Canalul de știri”. Dar nu mult...

Mă mutasem între timp în Baia Mare și începusem să fac emisiuni la Cinemar. Vreo trei luni am apărut ”pe sticlă” fără bani, în ideea că trebuie să îmi fac reintrarea în orașul din care plecasem în urmă cu 20 de ani. Cine mă știa trebuia să vadă că am revenit, cine nu mă știa, să se obișnuiască cu numele meu.

În februarie 2002 am început să scriu la ”Glasul Maramureșului”, lucru care a durat până prin 2005. Atunci a fost lansată televiziunea Axa Tv, unde am făcut matinalul (”Cafeneaua de serviciu”) și eram și redactor (ulterior redactor șef) la știri.

Am trecut apoi ca realizator de emisiuni. Matinalul a continuat, cu altă/e echipe și alt nume, ”Mărfarul de dimineață”. Apoi am făcut formatul pentru emisiunea ”Bătălia de weekend”, unde aveam materiale înregistrate și o parte din emisiune era în direct, duminica.

 Persoane publice erau prinse într-un ”duel” cu diferite probe, jurizarea fiind făcută de cîțiva invitați în emisiune și prin votul publicului telespectator (telefoane).

Cam atunci conduceam și ”Hora locală”, un săptămânal de umor, realizat tot cu echipa tehnică și câțiva redactori de la ”Glasul”, plus colaboratori externi. 

Am plecat în 2008 de la Axa TV, împreună cu mai mulți colegi, și am trecut la Maramureș TV. Aici am inventat o altă emisiune care mi-a fost dragă: ”Păcală în satul lui”. Am mers pe ideea că orice sat are un personaj băncuros, pe care trebuie să îl filmezi în mediul lui, unde se simte stăpân pe situație, nu în studio, unde era copleșit de lumini, tehnică, lume etc. Au fost lucruri faine, de care râd și acum.

Am revenit apoi la ”Glasul Maramureșului”, am lucrat și la site-ul ziarului, infomm.ro, am făcut emisiuni iar la Axa. Apoi am trecut la emaramureș. Prin 2012, cred. O experiență interesantă, din multe puncte de vedere. Voi detalia altădată. Aici eram editor și realizam și emisiunea ”Banalistul presei”

Au urmat actualmm.ro, ”Informația zilei”, apoi ”Glasul Maramureșului”, până la închiderea ziarului, în aprilie 2021, redactor șef la ambele ziare. Au mai fost apoi vreo două luni la axamm.ro și... s-a terminat capitolul ”presă” din viața mea. Din 1990 până în 2021 sunt vreo 31 de ani, cu ceva pauze. Am lucrat în presa scrisă, indiferent dacă era pe suport print sau online, și în televiziune (atât la știri cât și ca realizator de emisiuni). Am prins perioada în care ziaristul însemna ceva în societate dar și cea în care era privit de sus atât de politicieni, oameni de afaceri, cât și de patronii lui. Erai pus în situația în care trebuia să gestionezi compromisurile pe care trebuia să le faci, să mulțumești și să satisfaci interesele patronilor și să ai credibilitate și în fața cititorilor sau telespectatorilor.

Azi e Ziua mondială a libertății presei. Pretențioasă formulă! Sună frumos dar e greu de pus în practică. Ziaristul este dependent de cel căruia i se adresează, e clar. Automat el va trebui să se plieze după dorința lui, pentru a rezista pe piață. Astfel se pierde ceva din libertatea individului care lucrează în domeniu. Apoi, în România de azi, presa, ca entitate, este dependentă de banii care vin din publicitate. Pe plan local, asta înseamnă contracte cu autoritățile locale, care vor fi menajate.

Văd indivizi care sunt lăudați că atacă pe unul sau pe altul dintre liderii politici ai momentului. Nu înseamnă echidistanță, să știți, înseamnă doar că banii lor vin dintr-o parte sau din alta. Mi-i destul să văd un articol sau o filmare ca să îmi dau seama de dedesubturi.

Să revin la lucruri mai vesele. Prin 2002, am fost trimis de Nancy Gagniuc la o conferință de presă din domeniul politic. Era primul material pe care urma să-l fac în sectorul ăsta. Conferința a fost la un local de pe strada Vasile Lucaciu din Baia Mare. Așa că mi-am început articolul cu formula ”Dumnezeule, ce-am ajuns, să mă duc la crâșmă în interes de serviciu!”. Și continuam în același stil... Inutil să vă spun că articolul ăla nu a apărut niciodată, mai ales că patronul ziarului făcea parte chiar din partidul care organizase conferința de presă!

IOAN BUDA TZETZU