Pentru cine s-au tras, de fapt, clopotele în dungă în acest război?

 

Adevărul e că nici dacă Putin îi acorda, ironic, lui Zelenski ordinul „Pobeda”, reînnoit, îndreptat și lăcuit pe nuanța noilor vremuri și conjuncturi, din stocul celor rămase din secolul trecut, lucrurile nu ar fi fost mai evidente decât înțelesurile, cu punct și virgulă, date la iveală de vorbele rostite pe repede înainte, înainte de ale uita! (deh, grele sunt hainele senectuții…) de liderul de la Washington… Care pare să gafeze într-o afazie complicată de încurcarea discursurilor menite a fi rostite public și explicațiile, pe care le primește în propriul cabinet, dar nu și în propriul careu de decizii, unde ierarhia mâinilor de poker este decisă de alții. Și, măcar acum!, analiștii și decidenții militaro-guvernamentali ai Nato și UE ar trebui să-și revizuiască acțiunile… Iar dacă la început au încercat a face dovada unei imediate auto-devorări a mașinăriei de război rusești, pe seama „cazanelor” aproape ruginite trimise de Putin la război, nu întâmplător „încălțate” cu pneuri „Made in URSS” (fără o notificare „oficială” din care URSS fac parte acestea, cel istoric sau cel voit a urma?!), și mirare că nu s-a ajuns a se spune și despre cârpele roșii agățate de ruși într-un mod demonstrativ prin zonele cucerite, „dezcucerite” și iarăși cucerite, că erau steaguri de pe timpul URSS -ului, acum, toți acești lideri ar trebui să vadă cu alți ochi toată această cacealma a (ante)mașinăriei de război pusă la bătaie de Moscova…

În fapt, voit ori nu, s-a plecat a priori greșit în analizele „de front” făcute din spatele liniilor de UE și Nato… Și tocmai modul în care rușii au trimis în primele valuri ale invaziei fiare, cazane, rații de mâncare expirate, muniție și stații de radio-recepție învechite, multe abandonate nu întâmplător în propriile acțiuni de „dezcucerire”, de acolo de unde trebuiau să facă un pas înapoi, doar pentru a căsca dinții fatidici ai unor viitoare curse de șoareci, ar trebui analizat dintr-o altă perspectivă… Mai ales după ce Biden a furnizat o informație strategică, mai importantă chiar decât eventualul inventar al propriului stoc de muniție și armament: faptul că banii pe care America îi mai poate da frontului ucrainiano-(u)european s-au cam terminat… Și nu doar banii din America pentru susținerea acestui efort de război… Ci și cei din Europa… S-au epuizat din momentul în care inflația a explodat, presiunile de a stoarce mărunțiș de pe cârca fiecărui stat s-au înzecit la nivelul Bruxelului, iar unele state au început să spargă unitatea UE, boicotând blocarea importurilor de vari produse dinspre Rusia…

De aceea, trebuie să ne întrebăm: pentru cine s-au tras, de fapt, clopotele în dungă în acest război? Pentru că, evident, Rusia va fi stoarsă, sleită, sărăcită… Chiar dacă încă nu a apelat la resursele moderne de armament… Nici măcar la acelea pe care le tot plimba la diversele parade din Piața Roșie… Dar adevărata problemă e că și Europa și America riscă să iasă la fel de stoarse… Ba, în cazul Europei, care își sabotează propriile resurse economico-industriale, prin aberantele politici ale „înverzirii” până și a cărbunelui, s-ar putea ca situația de după război să fie cu mult mai gravă decât cea a Rusiei… Pentru că Moscova se va recupera rapid cu sprijinul unei Chine care, devenind vioara întâi, nu-și va neglija partenerul care i-a facilitat acest traseu…

Și poate nici nu se va ajunge acolo… Poate că Rusia nu va mai merge până la capăt în auto-devotarea în care pare a se fi lansat prin acest război… Probabil, în momentul în care Uniunea Europeană va fi suficient de zguduită de colapsurile economice în care își împinge acum statele membre, aproape cu de-a sila, probabil, în acel moment, va pune capăt războiului… Și se va retrage în propria carapace, fisurată, privind cum, cel puțin UE va merge pe marginea prăpastiei…

Va privi la felul în care ierarhia câștigurilor la mâna de poker a Europei va deveni muniția unei rulete rusești… Iar dacă Zelenski va primi și ordinul „Pobeda”, pe stil vechi, din tablă îndreptată, sau într-o versiune modernă, nici nu va mai conta… Războiul își va fi atins scopul iar nevinovați sacrificați vor rămâne, ca după orice tragedie, doar o cifră într-o statistică…

Cezar Adonis Mihalache – Natiunea