În miez de noapte sublimă
stând atârnat
de marginea iluziei,
am aruncat ochii în iarba ochilor tăi.
În jurământul apei
timpul lătra, lătra
și mă lătra
Atâtea primăveri mi-au sosit
cu valizele pline încât
nu mai am nimic.
Ochi-mi în costum cadrilat
și cu spatele-n mâini te caută,
te caută...
Nu te găsesc
nici când sânii-ți mă poartă
de mână.
Din veacuri albastre
vine toamna
cu valizele pline cu brumă...
Te caut, te caut, te caut...
Unde ești?
PUIU RĂDUCAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu