de Gheorghe Pârja
Orice drum are un început, cum are măreața iluminare
literară din Sighetul Marmației. Acum a ajuns să poarte, pe bună dreptate,
numele Festivalul Internațional de Poezie. Întâmplarea vieții m-a făcut martor
la primele irizări lirice din orașul de frontieră. Socotesc că sămânța acestei
manifestări care a cuprins țara, Europa și alte țări depărtate, cum ar fi
America și Israel, a pornit dintr-o rotondă a Casei de Cultură, unde, marți
seara, aveau loc întâlnirile cenaclului literar. Acolo, vegheați de dascăli
pricepuți, iubitori de literatură, s-a șlefuit o generație de scriitori care se
rostesc cu talent și astăzi. Prin vreme fiind coloana vertebrală a
Festivalului. Au fost și mai sunt organizatori, ori prezențe magnetice pentru
nume de rezonanță ale liricii românești și europene. Simbolul valorii și
sfătuitorul nostru a fost poetul și pictorul Gheorghe Chivu, din generația lui
Emil Botta, Dimitrie Stelaru, Horia Stamatu, ori Geo Dumitrescu.
Festivalul a ajuns în ziua de astăzi purtând și alte
nume sugerate de epocă. Mie mi-a rămas în minte cel care se numea „Laude-se
omul și țara”, care împletea inteligent salutul creștin, alungat de sistem, cu
sentimente patriotice. Noi așa l-am priceput. I-a aparținut confratelui Ion
Ardeleanu-Pruncu, pe atunci directorul Casei de Cultură. Tot el a scos cenaclul
din rotondă, fiind găzduit de localități din preajmă. Am fost la Sarasău, Vadu
Izei și Valea Stejarului. Și Festivalul în forme de început a ieșit din oraș.
Din această dorință de a cununa și satul cu Poezia au luat naștere Serile de
Poezie de la Desești, în octombrie 1979.
Botezul liric al manifestării din satul de pe Valea
Marei a fost făcut de poetul Nichita Stănescu. Recunosc, a fost gândul meu, în
amintirea Marelui Premiu, dobândit de Nichita la Serile de poezie de la Struga,
pe malul lacului Ohrid. Așa, de 43 de ani, Orașul liric și Satul Poeziei sunt
laolaltă în fiecare toamnă. Ideea de a-l invita pe Nichita în Maramureș
aparține confratelui Ion Ardeleanu-Pruncu, alegându-mă pe mine mesager.
Misiunea poetică a fost îndeplinită, și Nichita a intrat în sala Casei de
Cultură cu spusa rămasă celebră pentru noi: „Dragii mei, bine v-am găsit, și vă
spun că pentru prima dată mi s-a părut că țara noastră este un imperiu.”
Străbătuse drumul din București, la Sighetul
Marmației, adus cu mașina de prozatorul Damian Necula. Îi era alături soția sa,
Dora. Am evocat acest episod, deoarece cred că pentru Festivalul din Marmația a
fost un moment de răscruce. Prezența lui Nichita aici a încurajat multe valori
ale literaturii române să fie prezente la Sighetul Marmației și la Desești.
Dicționarul scriitorilor are multe file, așa că mă voi referi doar la Laurențiu
Ulici, multă vreme un stâlp al manifestării, Romulus Vulpescu, Horia Bădescu,
încă de la începuturi, Marin Sorescu, Dinu Flămând, Ion Mircea, Adrian Popescu,
Angela Marinescu, Mircea Petean, Ion Mureșan, Nicolae Prelipceanu, Eugen
Uricaru, Adrian Alui Gheorghe, Dan Cristea, Ion Moldovan, Marin Mincu, Gheorghe
Grigurcu, Cassian Maria Spiridon. Și mulți alți confrați de răsunet literar.
Au fost și scriitori din alte țări, care au
certificat dimensiunea internațională a manifestării. Aminteam de coloana
vertebrală a Festivalului. Eu am fost alături de Ion Ardeleanu-Pruncu, Echim
Vancea, Spiridon Pralea, Dorel Todea, Vasile Muste și actuala conducere a
Centrului cultural. Astăzi, începe la Sighetul Marmației, o nouă ediție cu irizări
jubiliare. Mentorul din acest an este, pe deplin, poetul Gheorghe Mihai
Bârlea. O jumătate de veac câștigat! Da, o jumătate de veac de cultură lirică!
În orașul de la frontieră. Iată ce scria poetul Teohar Mihadaș în anul 1981, o
prezență tonică în Marmația și la Desești: „Prin porțile de Maramureș se
intră-n marile mistere ale poeziei. Cine le-a trecut pragul intră în templele
cele fără ziduri, mici catapetesme pământești ale ființei noastre sub semnul
Marii Tăceri și a marilor ei ritmuri fără grai.”
P.S. A apărut revista „Marmația literară”, o oglindă
lirică a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației.
Documentat este articolul semnat de Ioan Dorel Todea, care are ca motto un text
al criticului literar Laurențiu Ulici: „Festivalul de la Sighetul Marmației era
unul din rarele oaze de poeticitate necoruptă. Cu alte cuvinte, prestigiul
poetic al Festivalului sighetean a fost posibil, grație prestigiului său
moral!” Se referea la criteriul valoric promovat în Marmația.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu