Locul unde poetul/scriitorul atinge nemurirea!

Deși prin esență scriitorul scrie pentru că asa simte, pentru el însuși în primul rând și apoi pentru cititori, totuși gestul înscrierii gândurilor sale pe coala  albă de hârtie din fata sa are o însemnătate  mult mai adâncă și mai  profundă. Prin  scriitură, poetul, scriitorul, își  asigură permanenta  scrierilor sale dincolo de timp și spațiu. Pentru că ideile sale, mugurii gândurilor sale vor  ierna în file pană vor fi citite și vor înmuguri în gândul  cititorului avid de cunoaștere și descoperire. Tocmai de aceea se spune că scriitorul  își asigură nemurirea prin  scrierile sale. Cel mai la îndemână mijloc de transmitere al cunoașterii este prin scris. 

Se cunoaște prea bine condiția materială precară a scriitorului din ziua de azi, el neputând trăi din scris, din arta lui, din pasiunea lui, chiar dacă o face nemaipomenit de bine, chiar dacă este apreciat și chiar dacă  este un scriitor recunoscut. Posibilitatea  unui scriitor de a ajunge pe rafturi în librarii este redusă,  fiind condiționată de autofinanțarea cărților sale și de cele mai multe ori chiar plata făcându-se numai după  vânzare. Aceste lucruri fac accesul în librarii tot mai dificil și mai anevoios pentru majoritatea scriitorilor și mai ales pentru scriitorii debutanți. 

Dar cu toate că vânzarea cărților în librarii  i-ar aduce scriitorului un câștig material, acest lucru  nu ii va asigura continuitatea în timp,  spre generațiile viitoare, motiv pentru care eu cred că locul unde poetul/scriitorul  poate  atinge nemurirea este biblioteca. Chiar dacă  bibliotecile nu au fonduri de achiziționare de carte și chiar dacă aceste cărți trebuiesc donate de către autor/ scriitor, totuși, biblioteca este LOCUL CEL MAI  IMPORTANT unde ar trebui sa ajungă fiecare poet sau scriitor. ACOLO, în bibliotecă,nemurirea stă cuminte așezată pe raft, scriitori morți sau vii sunt așezați alături în ordine alfabetică,nu contează de unde  vii și cum arăți, contează  doar  ce ai lăsat în urma ta, ce ai scris.

Locul  acela plin de magie  ascunde secrete în milioane de file de carte  pe care  cititorii  însetați  de  cunoaștere  vin să le descopere. Prin munca bibliotecarilor, oameni cu suflet mare, cărțile noastre sunt îngrijite, înseriate, înregistrate  și împrumutate spre a fi citite fie la sala de lectură, fie acasă, ajungând astfel la cititorii de azi dar și  la cei de maine. 

Am întâlnit scriitori care din lipsa fondurilor, urmăreau doar rezultatul palpabil imediat, vânzarea cu orice chip  și prin orice mijloace a cărților lor, gândindu-se și concentrându-se  doar la ziua de azi, nefiind interesați să facă donații de carte la biblioteci, uitând  de  marele rol continuator pe care îl au acestea.

Bibliotecile prin însăși  existenta lor sunt adevărate  tezaure de  cultură și cunoaștere din cele mai vechi timpuri. Fie că sunt cărți vechi și foarte rare, uneori chiar unicat, fie că sunt cărți  mai recente ale autorilor contemporani, cărțile  care se afla în biblioteci sunt mângâiate cu privirile curioase  ale mai multor generații, acest lucru pe cât pare de simplist, pe atât de magnific este. Bibliotecile sunt liante ce asigura o  continuitate fluida  intre generații pe marea panoplie a cunoașterii, ce au un rol primordial în păstrarea și transmiterea  valorilor culturale.        

De aceea  cred că este important să conștientizăm  cu toții  că fie printr-un efort material propriu, fie  cu ajutorul unui sponsor care ne poate  ajuta să tipărim cărți , trebuie să ne regăsim cărțile pe rafturile cât mai multor biblioteci căci acolo este locul  unde  scriitorul poate atinge nemurirea!  

Mihaela CD 

membru T.W.U.C , membru L.S.R, Presedinte W.P.A.Canada