„O eroare de judecată bazată pe memorie”, așa își motivează Cătălin Predoiu declarațiile televizate potrivit cărora soțul fostei șefe a DIICOT a fost achitat, deși o decizie definitivă urmează să fie luată abia în februarie. Cât despre achitare, nici că poate să fie vorba, cel puțin deocamdată, pentru simplul motiv că, în primă instanță, persoana despre care este vorba, Dan Hosu, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare.
Foarte adevărat, la scurtă vreme după ce a lansat
aceste ziceri, tot Cătălin Predoiu a revenit și a precizat că le aflase ,,din
surse neoficiale’’, de aici provenind și eroarea. Justificare pe care am fi
putut să o acceptăm și să închidem discuția dacă nu ar fi existat un anumit
amănunt care ne împiedică să o facem. Amănunt care constă în faptul că
emitentul acestei erori de judecată bazată pe memorie nu a comis-o, ca să zic
așa, pe persoană fizică, ci în calitate
de ministru al justiției. Calitate în care a și fost invitat al emisiunii
televizate. În acest fel explicându-se și valul de comentarii critice care au
urmat și continuă să apară pe diverse canale de presă și ale mediei
alternative. Comentarii care demonstrează că justificările pe care Cătălin Predoiu
le-a etalat în textul apărut pe pagina ministerului pe care îl conduce nu au
convins. Prin aceasta, motivându-se, poate, și faptul că domnia sa a considerat
că este cazul să revină cu un text mai amplu și mai stufos din care, din
păcate, nu au rezultat și argumente de natură să convingă opinia publică.
Rămânând, de exemplu, fără răspuns serioasele semne de întrebare privind faptul
că ministrul de justiție al unui stat de drept, stat membru al Uniunii
Europene, lansează în mediul public „informații provenite din surse neoficiale”
,dar fără să le verifice autenticitatea.
Dimpotrivă,
prin ea însăși, maniera alambicată, mai corect spus:retoric-găunoasă, în care
ministrul Cătălin Predoiu ține să își justifice afirmațiile false, ne trimite
direct la felul în care se încearcă justificare unor incorecte decizii
judecătorești. Decizii care-nu de puține ori- s-au soldat cu mari daune
materiale și cu ireparabile daune morale, cu destine distruse. Nefericit bilanț
la care trebuie, neapărat, să adăugăm și despăgubirile care au fost, sunt și,
cu siguranță vor mai fi plătite din vistieria statului, după ce, la CEDO, au
fost făcute praf și pulbere sentințe incorecte și nedrepte. Sentințe care au
urmat unor cercetări superficiale a cazurilor sau, lucru mult mai urât,
executării, de către procurori, ulterior de către judecători, a unor comenzi
politice. Sentințe despre care, nu de puține ori, s-a dovedit, ulterior, că
s-au bazat pe niște „informații primite din surse neoficiale”, care, nici ele,
nu au fost verificate. Așa încât, pe bună dreptate, la un moment dat a fost
intens discutată ca despăgubirile achitate celor pe nedrept condamnați să fie
plătite de către autorii sentințelor. Subiect care,în conformitate cu bunele
noastre năravuri, a ținut afișul câtăva vreme, după care a căzut într-o neagră
uitare. Și acolo a rămas!
Deloc
întâmplător, cred, analogia pe care am întâlnit-o în multe comentarii între
justificările cu care a venit ministrul Cătălin Predoiu și felul în care se
încearcă a fi motivate multe, foarte multe erori judiciare, bazate sau nu pe
memorie, se regăsește printre principalele cauze ale cotei scăzute a încrederii
publice în justiție. Fenomen social îngrijorător căruia, prin modul în care s-a
comportat în cazul de față, ministrul Cătălin Pedoiu îi oferă încă un serios
motiv pentru a-și continua curba descendentă. Adevăr care se regăsește în
mesajul care revine tot mai des în discuția despre acest subiect: „Dacă așa
procedează ministrul de justiție atunci când este prins că spune lucruri
neadevărate, atunci ce pretenții să mai avem de la cei aflați în subordinea
sa?” Întrebare care, deși exprimă o generalizare pripită și nedreaptă, nu poate
să fie ignorată atâta vreme cât revine cu o semnificativă frecvență. Întrebare căreia, inevitabil, îi
urmează întrebarea de baraj: „Ce autoritate morală mai are domnul(încă)
ministru Cătălin Predoiu să ceară probitate, profesionism și bună credință din
parte celor care reprezintă lumea justiției, atâta vreme cât domnia sa a comis
o gravă eroare de judecată bazată numai pe memorie și pe informații
neverificate, provenite din surse neoficiale?”
Iată, așadar, câteva dintre motivele pentru care
singura concluzie cu care închei însemnările de față este că nu o erată sau
două așteptam de la ministrul justiției, magistratul Cătălin Predoiu, ci o
demisie de onoare! Cu atât mai mult cu cât domnia sa recunoaște că a fost vorba
despre „o gafă de memorie”. Expresie care,inevitabil, trimite la dictonul
clasic: „Aceasta nu este o crimă, este o gafă!”.
Șerban Cionoff
(jurnalul.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu