Medalion literar - Aurelia OANCĂ

 ÎMBRACĂ-MĂ-N PARFUM

Îmbracă-mă cu un parfum de floare,

Adună-mi raze dintr-un cer senin,

Miracolul zidirii fă-l să zboare

Peste imensul magic și sublim.

La pieptul tău să îmi zidești o casă,

În care să-ncăpem numai noi doi,

În buzunarul stâng iubirea-o lasă

Și fă din muguri pace, nu război.

Adună dintre ramuri cântăreții

Și pune-i toți la mine pe pervaz,

Din pene curgă versuri ce poeții

Le scriu pe coala albă ceas de ceas.

Un trubadur mai răsărit, pe seară

Își spune versu`-n tril multicolor,

Refrenul lui e murmur de vioară

Cuprinsă de al dragostei fior.

Îmbracă-mă din nou în albe doruri

Și fă-mi din poezia ta arcuș,

Ce-și plânge peste strune vechi amoruri,

Pierdute în al timpului căuș!

DE ZIUA TA, IUBITE

Privește-mă cu ochiul tău fierbinte

Și pune un sărut pe tâmpla mea,

Nu-l voi uita, iar tu să iei aminte,

Că inima e tristă și te vrea.

Din universul mare, contopite

Ca două picături de praf stelar,

Suntem noi doi, un singur gând, iubite

Și vom trăi ca al iubirii far.

Să nu-ți închizi a inimii fereastră!

Să lași mereu o rază caldă-n ea,

Lumina ei este lumina noastră,

Ce strălucește ca și-n noapte-o stea.

Cu brațul tău puternic mă cuprinde,

Să știu mereu că tu ești casa mea,

Cu un sărut tu inima mi-o prinde,

Ca o petală sfântă-n viața ta.

Să fii mereu acel ce-n gând colindă

Și printre rânduri tandre să citești,

Chiar dacă timpul cu a lui oglindă,

Mă ceartă. Tu să știi că Te iubesc!

IUBIRE CA A NOASTRĂ NU-I

Iubitul meu cu ochii de tăciune,

Alintă-mă cu șoapte calde, dulci,

Răsai din nou în viața mea, minune

Și nu uita pe brațe să mă culci.

Să-ți fiu un cântec cu acorduri line,

Să-ți fiu și versul ce în noapte-l scrii,

Să-ți fiu povestea care-n minte-ți vine

Și îți sărută ochii-n nopți târzii.

Din catifeaua nopții să-mi faci rochii,

Cu stele mici la tiv să le ornezi,

Să fiu mereu lumina ta din ochii

Ce mă privesc și tandru mă dezmierzi.

În zorii zilei să-mi dezlegi sărutul

Și să-l brodezi pe-al inimii contur,

De toate să uităm și în tumultul

Iubirii să-i aduci un strop de-azur.

În el să pui seninul dimineții

Și-mbrățișări de raze să-i mai pui,

Să fim doar noi la începutul vieții,

Iubire ca a noastră-n lume nu-i!

ÎN STRAI DE AUR

În strai de aur timpul își îmbracă,

Copila dulce cu priviri de cer,

Apoi cu flori veșmântul i-l încarcă

Și pune soare-n pasul efemer.

Din muguri mici încarcă tot decorul

Cu verdele speranței adormit,

Dar care s-a trezit acum când dorul

De primăvară dulce l-a-mboldit.

Ea vine din înalte universuri,

De unde a cules în mers culori,

Să le picteze-n albul dintre versuri,

Care să-și spună-n șoaptă: suntem flori!

S-a deșteptat apoi și codrul verde

Și s-a mirat că-n ramuri a găsit,

Coroana care-n toamnă i se pierde,

Făcându-l să se simtă părăsit.

Acum cu straiul colorat e gata

Și pune peste tot covorul ei

Cel verde, peste care trece fata

Cea mică, doar acum e timpul ei!