sâmbătă, 19 octombrie 2024

Paul Dragos Aligica: “Rar îmi permit un comentariu public cu privire la politica românească. Azi îmi acord această indulgență. “

Rar îmi permit un comentariu public cu privire la politica românească. Azi îmi acord această indulgență.

Comentariul se numește “COSPLAY” și introduce în discuția publică un concept care are menirea să explice multe despre intelectualii publici români, politologi, influenceri și alte figuri publice care, de-a lungul ultimelor decenii, s-au identificat ca fiind “de dreapta” în contextul vieții publice și politice românești.

Cosplay este un termen care vine din engleză, prescurtare de la „costume play,” și se referă la activitatea în care oamenii se se îmbracă și se deghizează în personaje din filme, jocuri video, benzi desenate sau alte forme de divertisment. Nu doar că își pun costumele personajelor, dar încearcă să le imite și comportamentul, vorbele, gesturile, pentru a “intra în pielea” lor, pentru a aduce personajele la viață.

Chiar dacă m-am delimitat de așa-numita “dreaptă românească intelectuală”, de identitățile și liniile partidelor, curentelor și personajelor care populează public acest spațiu în România, nu pot să nu mă întreb, alături de nenumărați alți observatori ai fenomenului:

Ce Dumnezeu s-a întâmplat și se întâmplă în zona de dreapta a politicii românești?! Ce s-a întâmplat cu așa-numita dreaptă intelectuală românească? Ce s-a întâmplat cu conservatorismul și cu mișcarea de centru-dreapta? Ce s-a întâmplat cu mișcarea creștin-democrată? Și, în măsura în care liberalismul clasic este considerat de dreapta, cum Dumnezeu s-a ajuns ca liberalismul în România să fie asimilat unor forme de ONG-ism obosit și perimat care, în cel mai bun caz, sună a reluare a reluarii inregistrarii emisiunii „Dacă doriți să revedeți, amintiri din anii ’90?!”

Ce s-a întâmplat, în general, cu dreapta românească oficială? Cum s-a ajuns aici?

Dezastrul pare total. Nu este vorba doar de aspectul legat de partide și politica de partid. Să ne uităm doar la infrastructura intelectuală: nu există programe, nu există o centrală de idei, nu există grupuri de lucru pentru programe de guvernare, nu există viziune, nu există doctrină, nu există doctrinari, nu există nici măcar o linie de comunicare și de campanie coerentă pentru alegerile iminente.

Oamenii ăștia și partidele acestea par că habar nu au pe ce lume sunt, ce vor și ce au de gând să facă cu această țară în situația improbabilă că ar putea avea un cuvânt de spus în această chestiune.

Cine sunt reprezentanții dreptei conservatoare, creștine, pro-occidentale, sau cum mai vor ei să se identifice, în România? Ce idei și ce valori susțin acești oameni? Cât de racordați sunt la realitățile occidentale pe care le clamează ca reper unic? Înțeleg ei cu adevărat ce se întâmplă în lume și pot ei explica aceste fenomene? Ce plan au ei pentru România? Ce viziune? Ce spun ei de fapt în plus sau diferit de liniile de propagandă oficială transpartinică venite de la centru?!

Habar nu avem. Si foarte probabil ca nici ei nu au habar. Gesturi, retorica, figuri, pretentii. Dar mai este doar cam o luna din anul electoral major 2024 si oamenii astia -unii asociati explicit si emfatic cu partide politice aflate la putere- NU ne-au spus nimic, dar absolut nimic dincolo de propaganda, moralism si semnalarea propriilor bonitati si virtuti. NIMIC. ZERO.

Sub ochii noștri a avut loc prăbușirea unei butaforii. Și avem, cred eu, un început de explicație: COSPLAY.

Un grup de oameni care îmbracă costumele și pozează în personajele dreptei politice – conservatori, creștin-democrați, liberali clasici – fără să înțeleagă sau să trăiască cu adevărat valorile și ideile pe care aceste curente le reprezintă. Ei adoptă retorica, dar fără substanță, mimând convingeri și direcții care, de fapt, nu au o ancoră reală în viziunea lor sau în realitatea contemporană. Și la primul test, la prima confruntare în care ar trebui să își dovedească tăria și identitatea, fațada pică, costumul se dematerializeaza.

COSPLAY: Asta a fost “dreapta intelectuală românească” în ultimii 20 de ani. Am vazut asta repetat in ultimii ani. Acum știm. Testul ultimilor ani a demonstrat asta fără drept de apel.

Autor: Paul Dragoș Aligica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu