Legenda merge mai departe? Să fim serioși, nu are nicio șansă...

Minaur este un brand pentru Baia Mare. Unul din puținele pe care le mai are. Și de care nimeni nu are grijă măcar să-l mențină în starea de echilibru în care se află. Mulți dobitoci ajunși în poziții de decizie consideră că e suficient să se vorbească despre acest fenomen pentru a-l ține pe linia de plutire.

Deocamdată nu mi-am propus să intru în „adâncul” manevrele subterane prin care, voit, din prostie sau inconștiență, se lucrează la dărâmarea acestui simbol al Maramureșului. Poate că făptașii nici măcar nu realizează că niciodată, o altă disciplină sportivă nu va putea ajunge pe soclul în care s-a așezat handbalul. Au fost perioade frumoase, cu rezultate remarcabile la fotbal, volei, popice și, mai ales la rugby. Dar poziția pe care stă handbalul nu a fost amenințată.

Știm, peste tot, fotbalul  este agent electoral pentru mulți trepăduși ajunși în politică, o trambulină necesară în vederea atingerii scopurilor. Din cauza asta fac orice e posibil pentru a se implica și a ieși în față cu pieptul scos și căpățâna expusă vederilor. Băimărenii iubesc și fotbalul, fără îndoială.

Dar nu au cum să fie de acord ca o echipă ce își propune de ani mulți să activeze constant în eșalonul secund al fotbalului, nici măcar nu reușește să ajungă acolo, dar primește fonduri la nivelul echipelor de handbal, masculin și feminin, cu rezultate pe plan intern și extern la care fotbalul nici măcar nu poate visa.

M-am luat cu vorba și am deviat de la tema articolului. Am fost să văd fostul sediu al clubului Minaur. Locul care a devenit un simbol al băimărenilor. Nu, nu mai e clădirea în care s-au conceput strategiile prin care Minaur a devenit o forță în handbalul românesc și european. Sunt doar niște ziduri căzute, acoperișuri dărăpănate, uși și geamuri dispărute, copaci care au crescut în „pridvor”, gunoaie de toate categoriile. Tristă priveliște asupra unor vremuri de glorie.

Nu știu de ce nu s-a intervenit de atâția ani. Poate că situația juridică a clădirii și terenului aferent nu permite asta. Știu în schimb că, dacă se vrea cu adevărat, se poate rezolva. Nimic nu poate sta în calea reabilitării acestei clădiri simbolice pentru comunitatea băimăreană.

Acolo trebuie să se amenajeze un muzeu al handbalului băimărean, pentru că există suficiente „exponate” de interes pentru toți iubitorii acestei discipline sportive. Un loc care e obligatoriu să devină un reper de succes pe harta turiștilor care poposesc în urbea noastră.

Dacă vreți ca legenda să meargă mai departe, așa cum spuneți de fiecare dată când aveți interes, este necesar stimați administratori ai municipiului să treceți la fapte concrete.

Ca să nu uitați de obligația morală pe care o aveți față de băimăreni, îmi propun să vă reamintesc din când în când...

Grigore CIASCAI